Uneori ai impresia că cercetătorii vor neapărat să şocheze cu ceva sau să fie originali cu orice preţ. Altfel nu se explică tot felul de studii făcute pe nişte teme halucinante, care oricum nu folosesc nimănui.
În această categorie se încadrează şi o cercetătoare de la Universitatea Lund din Suedia care vrea să afle, nici mai mult nici mai puţin, dacă pisicile miaună cu accent. Susanne Schotz, care analizează fonetica, va conduce un studiu pe mai multe pisici din regiuni diferite ale ţării, pentru a vedea ce diferenţe există între fiecare tip de mieunat.
„Se pare că pisicile îşi pot varia intonaţia în mod conştient, poate pentru a transmite un anumit mesaj, poate pentru a creşte urgenţa unui mesaj. Am descoperit că pisicile mele au diferite „melodii” când miaună, depinde dacă sunt triste, fericite sau dacă le e foame. Se spune de exemplu că pisicile siameze vocalizează mult, că au un mieunat specific, pe care alte rase de pisici nu-l au. Pisicile birmaneze sunt de asemenea foarte „vorbăreţe”. Deci există diferenţe de la o rasă la alta”, spune cercetătoarea.
Cercetătoarea vrea să pună şi pisicile care iau parte la studiu să asculte diverite voci umane, pentru a vedea care dintre acestea, le plac mai mult, finalitatea întregii cercetări fiind „îmbunătăţirea comunicării cu pisicile”.
În ceea ce priveşte ţara noastră, până acum ştiam cum latră câinii în Ardeal – „No… ham”. Probabil după finalizarea studiului vom afla dacă şi pisicile spun „No… miau”.