Zicea cineva că la noi ar fi două tipuri de legi. Fie bune, dar pe care nimeni nu le aplică, fie absurde sau chiar contra firii, care sunt aplicate la virgulă, fără logică și gândire. Se pare că este un mare adevăr în aceste vorbe.

Primarul Nicolae Robu s-a ales recent cu o nouă funcție, la care nici nu a sperat vreodată să o poată ocupa. Ar trebui să fie președintele comisiei de gestionarea cadavrelor de câini. Sună ca în bancuri. Dar nu e deloc așa. O lege mai veche, cam din 2004, prevede și o astfel de funcție. Deci, onorant sau nu, un primar de localitate trebuie să fie formal și hingher șef. Ca să nu sune chiar urât i s-a spun mai pompos, președinte!

Dacă este să gândim drept se mai pun câteva întrebări necesare. Ce se întâmplă cu cadavrele de pisici, găini, cai sau chiar veverițe? Se face câte o comisie, separat, pentru fiecare specie? Sau se trec la „și altele”?. Doar cel mai bun prieten al omului are acestă onoare? Poate ar fi nimerită și o defalcare a atribuțiilor pe mai multe subcomisii. Câte una pentru maidanezi, pentru câini de rasă, pentru cei cu blană mai îngrijită. Și neaparat pentru pechinezi, o comisie separată.

„Astazi, mi-a venit la semnat în mapă un document de numire a unei comisii de gestiune a cadavrelor de câini. Comisie formată din președinte, primarul, pe poziția a doua un viceprimar , poziția a treia secretarul primăriei. Păi un primar nu are altceva de făcut decât să se ocupe de gestiunea cadavrelor de câini? Deci am onoarea de a fi președinte și la o asemenea comisie. Păi așa scrie în lege. Este o lege sau o ordonanță mai generală de organizare a activității sanitar veterinare și de siguranța alimentară. Bun! E nevoie și de așa ceva. Dar cum să pui primarul în comisia de gestionarea cadavrelor de câini? Păi nu se poate! Îmi tremură mâna când trebuie să semnez un asemenea document. Mi se pare stupid dea dreptul. Am ajuns eu ca primar să mă ocup de așa ceva. Suntem într-o țară normală?” se întreabă, mirat,  primarul Nicolae Robu.

„Măcar am onoarea de a fi președinte, nu un simplu truditor în acea comisie. Poate o s-o trec și în CV, sau pe cartea de vizită. Alături de alte președinții pe care le-am mai avut în cariera mea. Voi putea trece și asta” se mai consolează, cu umor negru, primarul.

Cu toate că pare ceva de glumeț , nu este chiar de râs. Nu se știe cine face asemenea legi. Cine poate pune astfel de ”minunății” într-o lege. Într-o mulțime de alte poziții se regăsește a fi membru primarul, că așa spune legea. Chiar dacă normal ar fi să delege aceste sarcini altor functionari din primărie. Un primar ar trebui să aibă cu totul alte îndatoriri și preocupări, legate de buna gestionare a liniilor generale de funcționare ale localității și de dezvoltarea acestora.

”Nu te derobează nimeni de răspundere. Te mai și trezești după acea că nu știi ce face cineva cu un cadavru de câine și merge Robu, ca primar, să dea declarații. Păi nu poți să răspunzi chiar de absolut totul, de la alfa la omega, din ce se întamplă într-o comunitate, nici măcar dacă e o comunitate mica. Nu e normal să fie răspunderea concentrată la nivelul primarului. Darămite dacă e o localitate la nivelul la care este Timișoara, sau chiar la nivel și mai mare. Că legea este generală. Scrie așa: comune, orașe , municipii”, mai atrage edilul atenția asupra aberațiilor legislative.