Moștenirea lui Ceaușescu din centrul Timișoarei rămâne pradă ruinei! De ce s-a ajuns aici? VIDEO

1063

Multe sunt de spus şi multe se văd cu ochiul liber, orice trecător le vede, le admiră, „Ce au fost şi ce-au ajuns”, îşi scuipă în sân şi trece  mai departe.

Sunt cazurile, nu numai aici, ci în toată ţara, a conacelor, castelelor, caselor de protocol, cabanelor fostei familii ceauşiste, care în marea lor parte au ajuns ruine. Chiar şi zonele respective, care erau denumite „cartiere ale primăverii”, prin care treceai doar verificat, au dispărut. Multe din fostele hoteluri au încăput pe mâna unora care le-au lăsat în paragină.

Aşa este şi cazul pe care vi-l prezentăm acum, în care am dorit să vedem ce s-a mai întâmplat cu fosta vilă a lui Nicolae Ceaușescu, care de peste 13 ani se află într-o stare deplorabilă.

Clădirea arată asemeni unei ruine. După 1990, vila a trecut sub papucul CJ Timiş, care a transformat-o în hotel, fără vreo investiţie, apoi, neexistând bani pentru renovare, a făcut un parteneriat cu firma lui Ovidiu Tender (care avea şi firmă de construcţii) şi astfel CJT a rămas cu 48% din acţiuni, iar Tender a ajuns majoritar, cu 52%. Au început lucrările de reabilitare a vilei, dar între timp Tender a fost arestat, lucrările s-au sistat, iar vila se deteriorează pe zi ce trece. Puţini sunt cei care cunosc luxul interior, mobilier în stil vechi, grădina japoneză din jurul vilei, care acum arată ca un câmp pustiu, plin de buruieni şi bălării. Clădirea nu mai are tencuială, la ferestre atârnă jaluzele rupte, gardul şi poarta sunt ruginite, la fel şi lanţurile şi lacătele ce o ferecătuiesc.

Consiliul Judeţean Timiș şi-ar dori să redevină acționar majoritar, dar în prezent vila nu are doi, ci trei proprietari. Dacă vila şi terenul din spate aparţine lui Tender şi CJ Timiş, terenul din faţa acesteia, de 400 mp pătraţi, are un alt proprietar, el aparţinând urmaşilor familiei Lang, care are şi clădirea unde funcţionează Centrul Cultural Francez.

CJ Timiş are în curtea centrului 148 mp, ce aparţin CJT-ului, care este de acord ca să se facă un schimb de terenuri, fiind amândouă părţile în câştig. Discuţiile se poartă de ani buni, încă de când Titus Bojin era preşedintele CJ Timiş, ele continuând şi în ziua de azi. Dacă se va ajunge la o înţelegere în legătură cu schimbul, CJ Timiş ar deveni majoritar pe acţiunile vilei, şi ar putea dispune continuarea lucrărilor.

Recent am stat de vorbă cu unul dintre cunoscuţii foşti jurnalişti ai Renaşterii Bănăţene, Corneliu Popovici, care a făcut un mic istoric a ceea ce a fost vila de protocol de pe vremea lui Ceauşescu şi ce a ajuns în prezent.

cornel-popoviciDar să-l ascultăm pe Popovici: „Din păcate, actualmente e o paragină, o paragină care se datorează Consiliului Judeţean Timiş, fiindcă se află în custodia acestei instituţii. Dacă vorbim despre istoria acestei case de oaspeţi a Partidului Comunist pot să vă spun că începuturile construcţiei acestei case s-au făcut în perioada 1966-1967, până atunci vila de protocol a partidului era „Casa cu trei fete”.

Aici a început construcţia fiind un loc viran, lângă Parcul Pionierilor. Locul era foarte bine ales, o zonă linişită, fără circulaţia din ziua de azi. Tot atunci au fost aduşi şi brazii ce înconjoară vila şi plantaţi pe locul respectiv.

De vila respectivă se leagă multe amintiri interesante. În primul rând, în 1968, când s-au format judeţele, ţin minte că la Timiş, ca să instaleze noii prim-secretari, a venit Paul Niculescu Mizil, în vogă pe atunci, era mâna dreaptă a lui Ceauşescu, fiindcă nu trecuse mult de la declaraţia din aprilie, în 1964, în care Partidul Comunist Român se despărţea cumva de Partidul Comunist Bolşevic al URSS, iar unul dintre artizani era acest Paul Niculescu Mizil. Nu puteai nici măcar să te apropi de vilă, dar să intri înăuntru, iar când venea Ceauşescu era şi mai zdravănă apărarea, şi materialele pe care le scriam trebuia să fie văzute de anumiţi factori. Dădeam aceste materiale unor inşi de la Divizia de Pază a lui Ceauşescu, sau la cei de la AGERPRESS, iar noi aşteptam afară, dar pe partea cealaltă a străzii, pe trotuarul cu vila nu puteai circula, materialele erau văzute de „chibiţii” din jurul lui Ceauşescu, după care ni le dădeau înapoi cu corecturi sau fără, şi aşa apăreau toate materialele cu vizita lui Ceauşescu.

După 1989 casa cade pradă populismului, din dorinţa unora de a distruge totul, cum s-au întâmplat cu toate casele de protocol, cu sindicatele. În primii ani se menţine statutul, se fac chiar şi nişte modernizări, ajungâd un hotel de 4 stele, devenind „Vila Internaţional”, restaurat, bucătărie, terasă, mulţi dintre actualii salariaţi ai CJ luau acolo masa.

În 2001 ajunge preşedinte de Consiliu Judeţean un anume Ioan Şipoş, care oferă casa şi terenul firmelor lui Ovidiu Tender, fost ospătar în Jimbolia, ajuns mare om de afaceri după revoluţie,  cu avione şi exploatări prin Africa, şi încearcă să modernizeze vila, aducând-o în halul în care se găseşte acuma, cu bălării spre Parcul Copiilor şi boschetarii care îi dau târcoale.

În afară de Ceauşescu, mai aveau acces în vilă şi membrii Conducerii Superioare a Comitetului Central al PCR, care se aflau în trecere sau veneau la consfătuiri ori să viziteze Timişoara. Nici un oaspete străin nu a stat, fiindcă lângă această vilă este Centrul Cultural Francez, şi Tito când s-a întâlnit cu Ceauşescu în acea clădire a stat, doar mici delegaţii ale Partidului Comunist venite în Timişoara stăteau în această casă. După Revoluţie a fost o surpriză totală, aşa cum în fostul hotel al partidului au năvălit tot felul de revoluţionari, au năvălit şi au făcut totul harcea parcea, au distrus totul, au călcat în picioare nişte bunuri făcute pe banii noştri.

După 1989 au venit foşti miniştri, foşti secretari de stat, foşti şi actuali politicieni, care au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picioare şi îşi permit orice, sunt cei care astăzi ne sfidează şi ne stropesc cu jeep-uri de 60 de mii euro, care îşi permit să nu plătească amenzile, care îşi trimit copiii la studii în străinătate, care îşi învaţă copiii să-i dea un picior în fund poliţistului, fiindcă el este băiatul unui politician sau magistrat, cam astfel de oameni au trecut pragul vilei. Printre cei care au mai fost e şi Columbeanu, care după mine nu e un personaj important, este un zero, ajuns unde este datorită tatălui său, care s-a găsit la Secretariatul General al Guvernului României, de prin 1953, sau 1954, de pe vremea lui Gheorghiu Dej şi a Anei Pauker.

Mai există un anume Gherghina, care este un matusalemic. Ca şi Columbeanu, şi bătrânul ăsta s-a retras pe la 90 ani.

Pe interioare a rămas mobilă deosebită, sculptată, făcută la Timişoara, la Arad, o mobilă de o bună calitate, am avut ocazia să văd mobilă lucrată manual, era o capodoperă, care toată a dispărut, la fel cum a dispărut şi cea din Castelul de la Banloc, unde ar merita să faceţi un reportaj”.

Fiind o mare încâlceală, se aşteaptă ca cineva să caute firul care duce la ghem, pentru a descurca iţele şi a scoate la iveală firul care trebuie. De aceea l-am întrebat pe preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, domnul Călin Dobra, care mai este la ora actuală situaţia reală a vilei. Ce proprietari mai are? Când va putea Consiliul Judeţean să o scoată la lumină, pentru a o reda publicului?

calin-dobra

„Legat de Vila Internaţional, este o situaţie puţin mai complicată pentru că acest imobil, împreună cu terenul de sub imobil şi terenul aferent, este prins într-o asociere mult mai veche între Consiliul Judeţean şi firma lui Tender, „Intercenter”. Din punctul de vedere al Consiliului Judeţean Timiş se doreşte rezolvarea acestei situaţii, lângă această vilă este şi Institutul Cultural Francez, care se află în custodia unei persoane private, madame Duval, care are şi o suprafaţă de teren în incinta vilei Internaţional. Noi dorim în primul rând  rezolvarea situaţiei cu Institutul Cultural Francez şi cu terenul respectiv. Am avut deja discuţii inclusiv cu Ambasada Franceză de la Bucureşti pentru a ne sprijini în rezolvarea acestei situaţii patrimoniale, şi dorim închiderea societăţii „Intercenter” şi preluarea vilei la Consiliul Judeţean şi dezvoltarea acestui imobil împreună cu Institutul Cultural Francez. Ultima discuţie cu madame Duval era că îşi exprima intenţia de a dona Institutul Cultural Francez, către Consiliul Judeţean Timiş, atât clădirea cât şi terenul, cu condiţia de menținere a activităţii Institutului Cultural Francez. Urmează să ne întâlnim din nou şi să punem pe hârtie totul pentru a intra și în posesia institutului”, a spus preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Călin Dobra.

LĂSAȚI UN MESAJ