Mitul ursitoarelor se păstrează cu sfințenie în Banat. Cât câștigă tinerele care practică această meserie

456

În folclorul românesc, ursitoarele sunt înfăţişate în două ipostaze: fie sunt tinere fecioare numite şi fete care ursesc, fie sunt bătrâne fecioare, asemenea unor vrăjitoare, numite şi babe care ursesc. Fecioarele româneşti, într-un număr aproape întotdeauna impar, nu au nume individuale aşa cum se întâlnesc la moirele grecilor sau fatele romanilor, ci poartă nume populare în funcţie de regiunile ţării, ca de exemplu Ursători, Ursite, Surori sau Zâne.

Ursitul în Banat, tradiţie şi obicei

Legenda spune că moașa era aceea care avea sarcina de a întâmpina ursitoarele şi se credea că ea lua locul părinţilor, fiind mult mai atentă la venirea fecioarelor. În principiu, moaşele reprezintă un rol important în viaţa micuţului. În folclorul popular, fecioarele ursitoare soseau în primele trei nopţi de la naşterea copilului. În prima noapte, i se înfăţişa micuţului Torcătoarea, care avea menirea de a toarce firul vieţii nou-născutului. Cea de-a doua ursitoare, Depănătoarea, i se arăta micuţului în cea de-a doua noapte, cu scopul de a desfăşura firul tors pe “ghemul” destinului. O dată realizate aceste ritualuri, în cea de-a treia noapte, ursitoarea Curmătoarea sau Moartea ascundea “ghemul” vieţii pruncului într-o peşteră, în munţi, ştiind de el doar personajul Soarta. Copilul, potrivit tradiţiei, era scăldat în apă adusă de la fântâna sau izvorul în care erau puse diferite obiecte simbolistice. Mama lăuză, se spune că primea un coş cu merinde după cele trei zile de naştere ale fătului, pentru ca mai apoi să se pregătească Masa Ursitoarelor.

În zona Banatului, masa rotundă de lemn şi acoperită cu pânză nouă era pregătită de moaşă. Potrivit ritualului deasupra mesei și împrejurul acesteia se așezau următoarele: trei pumni de făină, o lingură nouă cu sare, o lingură cu unt, un pahar cu apă neîncepută, lumânări de ceară şi cereale. Moaşa măsura copilul cu trei fire de mătase roşie, legându-le apoi de pahar şi apoi făcea cruce de trei ori. A doua zi, produsele de pe masă se împărţeau unor fetiţe, trei la număr, aduse de moaşă. Se spune că la capul micuţului se aşezau trei bănuţi, o oglindă, un pieptene, o lingură cu usturoi pentru Ursitoare, pogace şi brăuri (brăciri). – din “Viziunea destinului uman în mitul ursitoarelor şi alte credinţe divinatorii”, Vasile Pistolea)

Avantajele meseriei de ursitoare

Marisha Zaporojan este una dintre tinerele care a mers pe firul frumos al acestei meserii, povestind că ea şi colegele ei  şi-au făcut apariţia la botezuri din anul 2010. Pentru a avea siguranța că onorează toate invitațiile, tânăra din Timișoara a luat în trupa ei încă cinci fete care joacă rolul de ursitoare, prin rotație:

“În decursul anilor, am evoluat și noi odată cu spectacolul, perfecţionând mereu replicile, glasul duios și expresiv, intonația, modul de desfăşurare. Până şi luminiţele care sclipesc misterios de sub rochii sunt un factor inovativ. Sunt weekenduri în care avem câte opt spectacole sau doar trei, depinde de sezon. Sâmbetele sunt cele mai ocupate, în general”.

Marisha spune că sosirea lor la eveniment coincinde, de obicei, cu lăsarea nopţii:

“În mod tradiţional, ursitoarele ajung la fătul nou-născut în miez de noapte. În lumina rochiilor fermecate pe care le purtăm, țesute cu fir de licurici, praf magic și sclipici, se desfășoară un fragment de basm. Aducem daruri, ploaie de confetti și numai gânduri bune bebelușului venit de curând pe lume. Invitații asistă la un spectacol în versuri, dintr-o lume de poveste, ce aduce emoție, voie bună și bucurie. Printre vorbele duioase, pline de magie, avem grijă să se ne adresăm tuturor celor apropiați bebelușului: bunicilor, nașilor, moșilor și părinților”.

Nou-născutul, o bucurie pentru meseria de ursitoare

În primele spectacole ca zână ursitoare, Marisha povesteşte că este cuprinsă de emoție și se concentrează foarte mult pe replici. Abia mai apoi, când stăpâneşte bine textul, când găseşte intonațiile și gesturile corespunzătoare, se poate conecta cu adevărat la energia magică a micuțului venit pe lume. Tocmai aceste momente, cum spune ursitoarea, reușesc să înmoaie inimile celor prezenți. Fetele erau deja implicate în evenimente pentru copii, la petreceri sau zile de naştere, în momentul în care s-a ivit oportunitatea de a se dezvolta ca zâne ursitoare.

“Este de nedescris căldura și fiorii care te trec atunci când îi vorbești copilului despre viața frumoasă pe care o va avea, mai ales când ochișorii aceia curați par să înțeleagă tot ce li se spune”, povesteşte Marisha.

Marisha mai spune că ea și trupa ei au realizat momentul în așa fel încât să beneficieze de maxima atenție a publicului: “Având în vedere orele târzii la care ajungem și faptul că răbdarea bebelușilor are limitele sale, am ajuns la concluzia că 25 de minute este un interval recomandat pentru astfel de evenimente. O oră sau mai mult, nu te mai ascultă nimeni”.

Cât de bănoasă este meseria de ursitoare

În funcție de varianta pe care o alege clientul, diferă și tarifele, este de părere Marisha, precizând că “prețul pentru Două Zâne Licurici este de 230 lei, iar spectacolul cu Trei Zâne Licurici este 330 lei. Este un preț onest pentru ceea ce oferim. Acesta include daruri pentru bebeluși, ploaie de confetti și garanția că evenimentul va avea succes datorită experienței pe care o avem în spate”.

Meseria de “zână” cum le place fetelor să o numească, aduce pe lângă câştigul financiar, şi pe cel sufletesc: <<Salut, zână!>>, <<Ce faci, zână?>>, <<Zână, ce program avem săptămâna aceasta?>> sunt replici pe care le-ai putea auzi între noi fetele. La fel ni se adresează și cei din jur. Trebuie să recunosc, este plăcut să fii o zână!”, glumeşte Marisha.

sursa foto: metalhead.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ