18 C
Timișoara
joi 28 martie 2024

Misteriosul domn Geoană

De câteva săptămâni, sporadic, dar în momente potrivite ale zilei, dl Mircea Geoană își face apariția pe câte un post de televiziune — în forma prezenței fizice sau pe calea unei intervenții de la distanță —, ocazie cu care vorbește despre câte ceva. De cele mai multe ori, în calitate de Secretar general adjunct al N.A.T.O., dl Geoană se exprimă pe marginea războiului din Ucraina și, desigur, în legătură cu poziția Alianței Nord-Atlantice față de agresiunea militară a Rusiei la adresa vecinului nostru de la miazănoapte. Numai că, uneori, intervențiile dlui Mircea Geoană nu prea au legătură cu fișa postului ocupat de domnia sa, ci privesc lucruri despre care te-ai aștepta să vorbească un președinte sau un prim-ministru al României. Mă refer la subiecte precum calitatea proastă a infrastructurii rutiere ori întârzierile înregistrate de România în dezvoltarea sa economică, socială, alimentară, urbanistică, tehnologică, instituțională, sanitară sau educațională. Nu cred că aceste teme sunt dintre acelea care ar trebui să-l apese pe un secretar general adjunct al unei alianțe militare. Preocupările dlui Geoană sunt mai degrabă cele ale unui candidat care își dorește să obțină demnitatea de Președinte al României. Și dacă așa stau lucrurile, atunci, în așteptarea următoarelor alegeri prezidențiale, scena politică autohtonă ar putea să ne livreze evoluții surprinzătoare.

Știm că dl Geoană a mai candidat la funcția de Președinte al României, în anul 2009, atunci când a pierdut în fața lui Traian Băsescu, care a reușit să obțină (numai el știe cum!) un rezultat cu doar 0,68% peste dl Geoană. Băsescu a obținut atunci un al doilea mandat de Președinte al României, cu 50,34%, iar dl Geoană a pierdut cu 49,66%. Cel dintâi a „măcelărit” România încă vreo cinci ani, iar cel din urmă a rămas în istorie printr-o replică de duminică seara dată distinsei sale soții și cu o marcă ofensatoare pe care i-a atribuit-o septuagenarul de atunci Ion Iliescu. Prostit, poporul a votat atunci sub impresia că dl Geoană ar fi un apropiat al multiplului condamnat Sorin Ovidiu Vîntu (pe care dl Geoană l-ar fi vizitat în preajma duminicii turului doi al alegerilor prezidențiale) și că ar nutri simpatii pro-moscovite. Istoria s-a răzbunat: (i) sub cel de-al doilea mandat al său, Băsescu a avut grijă să-și biciuiască supușii, supunându-i la amputări brutale de venituri, după ce, înainte de a fi ales, îi asigurase pe „narcotizați” că, pentru ei, criza economică se terminase, chiar dacă, în realitate, ea măcina lumea încă din anul 2008 și nu dădea niciun un semn că ar fi avut de gând să înceteze; (ii) ulterior, dl Geoană este numit secretar general adjunct al N.A.T.O., ceea ce, printre altele, dovedea acelorași „narcotizați” faptul că acesta nu avea nici în clin, nici în mânecă cu Federația Rusă (în orice caz, nu în maniera sugerată de Băsescu zis și „Petrov”).

Să plecăm de la premisa că dl Geoană își dorește să devină Președinte al României, în anul 2024. Având în vedere că, astăzi, guvernarea este girată de o alianță pesedisto-penelistă (sau invers), te-ai aștepta ca cele două partide politice cu majoritate parlamentară să susțină, la următoarele alegeri prezidențiale, un candidat unic (pentru a diminua șansele contracandidaților livrați eventual de U.S.R. și A.U.R.). Nu cred însă că proiectul candidatului guvernamental unic (vă rog să acceptați să-l numim așa) este unul realizabil. Ambițioșii din P.N.L. nu sunt capabili să digere un asemenea aranjament. Ei vor să aibă propriul candidat și, fie vorba între noi, până la un punct îi putem înțelege. Exceptându-l pe dl Ion Iliescu, niciun Președinte al României nu a fost dat de P.S.D. Din cei 35 de ani de regim prezidențial de după 1989 (câți se vor strânge până în 2024), zece au fost gestionați „la vârf” de social-democrați (I. Iliescu, 1990–1992; 1992–1996; 2000–2004), iar ceilalți cincisprezece, de țărăniști, de liberali ori de o alianță a acestora (E. Constantinescu, 1996–2000; T. Băsescu, 2004–2009; 2009–2014; K.W. Iohannis, 2014–2019; 2019–2024). În plus, numai ideea ca P.S.D.-ul să dea și Președintele României, în condițiile în care, la alegerile parlamentare, acest partid are obiceiul de a contabiliza între 25 și 28% din mandatele aferente celor două Camere, creează în P.N.L. o senzație de sufocare. Știu și ei — pedeliștii de ieri, deghizați în liberalii de azi — că, în vremurile în care Băsescu ocupa fotoliul de la Cotroceni, în mai toate alegerile parlamentare ei beneficiau de un (in)explicabil avantaj, iar scorurile obținute confirmau această supoziție. Prin urmare, „miza” poziției de la Palatul Cotroceni este și va continua să rămână foarte importantă în orice aranjament politic. La rândul său, nici P.S.D.-ul nu și-l dorește foarte tare pe dl Geoană drept candidat al său la prezidențialele din 2024. Actualul secretar general adjunct al N.A.T.O. este instruit, vorbește foarte bine (și nu numai în limba română) și-a însușit jargonul politic trans-atlantic și, mai ales, pe cel american, se bucură de încrederea partenerului strategic și, prin urmare, ar putea exercita funcția de Președinte al României cu o autoritate — nu numai politică sau juridică, ci mai ales morală — de care numai Ion Iliescu s-a bucurat (desigur, din cu totul alte motive), atunci când a exercitat funcția de șef al statului. Or, tocmai calitățile cu care este înzestrat îl expun pe dl Geoană pericolului de a nu fi susținut nici măcar de „colegii” din P.S.D., formațiune politică în interiorul căreia, astăzi, găsești cu foarte mare dificultate alți trei oameni care să aibă o ținută intelectuală și politică măcar comparabilă cu cea a misteriosului domn Geoană.

 

Alte subiecte :

Afară nu-i vopsit gardul, înăuntru-s „leoparzii”?

Dacă stadioanele din Timișoara ar putea vorbi, ar plânge. Fiindcă plânsul, mai ales plânsul, este forma cea mai pură a comunicării. Și prima. Dar sunt...

Fritz, Robu și un sondaj de opinie cam deprimant

Un recent sondaj de opinie ținut, deocamdată, la secret oferă câteva date interesante despre schimbările din ultima vreme produse în percepția electoratului timișorean. Mărturisesc că...

Citește și :