Noul primar al Timișoarei, Dominic Fritz, ales cu peste 53% din voturile timișorenilor, are o misiune grea. Sunt multe probleme de rezolvat, proiecte de dus la bun sfârșit și altele, foarte importante, de implementat. Sunt și câteva proiecte care au nevoie de modificări, fiind întocmite prost de administrația precedentă. Parcuri, trotuare, piste de biciclete, spații verzi, curățenia, problema semafoarelor sunt doar câteva dintre punctele asupra cărora noul edil-șef trebuie trebuie să-și îndrepte atenția. Să le analizăm și noi în această săptămână!

Ce trebuie finalizat rapid

Parcurile din zona centrală trebuie finalizate repede. Cele trei spații verzi care constituie Parcul Civic au intrat în șantier de aproape un an. Se estimase că vor fi gata în 2 iunie 2020, însă și acum sunt un morman de pământ, o sursă de praf, iar aleile se conturează vag.
Autoritățile locale au aprobat indicatorii tehnico-economici ai investiției încă din anul 2016, însă abia la finalul lui 2018 procedura a fost inițiată. Contractual a fost semnat la finalul anului 2019, pentru 5,6 milioane de lei.

Potrivit documentației tehnice, aleile vor fi înlocuite și se vor folosi pavele de mai multe forme, chiar în formă de frunză. În parc va apărea o piațetă și o fântână ornamentală.  Vor fi realizați aproape 22.000 de metri pătrați de alei cu dale și asfalt, se vor instala 82 de stâlpi de iluminat cu două corpuri, patru pergole, 115 bănci din lemn, cinci bănci din piatră, două „bănci circulare Sole” și două rastele de biciclete. Vor fi plantați 964 de arbori și arbuști, respectiv 3.762 de trandafiri.
Trotuarele din cvartalul Parcul Rozelor – bulevardul IC Brătianu sunt în continuare sparte. Și acestea așteaptă o reabilitare de aproape un an. Culmea, imediat după alegerile locale de duminică, mobilizarea pe șantiere a crescut simțitor. Însă mai este mult de muncă, iar noul primar trebuie să aibă grijă să nu ne prindă iarna cu trotuarele sparte și cu străzile neasfaltate.

Un alt proiect care nu este gata nici acum îl reprezintă reabilitarea Podului Eroilor din cartierul Iosefin, zona unde și locuiește noul primar Dominic Fritz. Lucrările au început aici încă din iunie 2018 și, iată, după mai bine de doi ani, nu sunt gata. Deși șoferii pot circula pe pod de la finalul anului 2019, infrastructura pentru pietoni și bicicliști nu este realizată nici în prezent.

Administrația care se pregătește să părăsească Primăria Timișoara a găsit tot felul de scuze pentru întârzieri, de la vremea rea până la „surprize” descoperite pe șantier. Însă rolul ei era de a găsi soluții, nu scuze.
Abia în această vară autoritățile și constructorul au realizat că în proiectul tehnic nu au fost incluse pistele pentru biciclete, ce trebuie să treacă pe sub pod, și nici trotuarele. Astfel, s-a organizat o nouă licitație pentru „Amenajare trotuare, amenajare piste de bicicliști, relocare rețea de gaz, iluminat public”. Costul acestor lucrări suplimentare este de peste 2 milioane de lei, sumă care se adaugă investiției inițiale de 3,7 milioane de lei. Modernizarea Podului Eroilor a fost finanțată prin Programul Național de Dezvoltare Locală, însă costurile suplimentare vor fi suportate de bugetul local.

Casa Mühle, uitată de autorități, dar nu și de timișoreni

Vă mai amintiți de Casa Mühle? A fost una dintre cele mai frumoase vile din Timișoara, până când a intrat în posesia clanurilor imobiliare din oraș. Istoria ei este una tristă, iar foștii lideri ai urbei s-au lăudat la un moment dat că o vor reconstrui. Casa însă zace și acum pradă intemperiilor.

Casa renumitului florar a fost tot timpul proprietate privată. A avut mai mulţi proprietari care au întreţinut-o şi i-au păstrat arhitectura neatinsă. Până în anul 2011, când, printr-un proces controversat, casa a ajuns în proprietatea clanului Cârpaci.
„Andrei Petrișor, consilier local (n.r. — în anul 2011), a intenționat și el să obțină vila, împrumutând familia de romi cu 500.000 euro, casa Mühle fiind ipotecată drept garanție. Însă, la 23 mai 2011, ipoteca a fost radiată în urma unei declarații notariale, pentru că împrumuturile au fost restituite. La 24 mai proprietatea a fost vândută cu valoarea declarată de circa 100.000 euro lui Ionelaș Cârpaci”, titrează, în toate limbile, Wikipedia.

Un an mai târziu, proprietarul a cerut autorizaţie de construire, susţinând că vrea să reabiliteze imobilul istoric. Autorizația a fost emisă pentru: „lucrări de restaurații, reparații generale, modificări interioare și exterioare prin consolidări, extinderea casei scării și extinderea clădirii pe fațada posterioară cu 3,85 metri, în scopul reîntregirii fațadelor în mod unitar, cu păstrarea arhitecturii existente, amenajarea de mansardă în podul existent, cu păstrarea cotei existente la cornișă și păstrarea caracterului arhitectural existent, refuncționalizarea și recompartimentarea parțială a clădirii la subsol, parter și mansardă și amenajarea unui bazin la subsol”.

Nici pomeneală de aşa ceva! Cu actele în mână, Ionelaş Cârpaci a dat jos tencuiala şi acoperişul clădirii, iar de atunci a lăsat-o pradă timpului. După mai multe proteste ale societăţii civile şi un proces lung cu Primăria Timişoara, autorităţile au obţinut o sentinţă prin care proprietarul este obligat să aducă imobilul la starea iniţială, în caz contrar primăria având dreptul să intervină şi să recupereze banii de la deţinător.

Iată ce anunţa viceprimarul Timişoarei, Dan Diaconu, în 2016:
„VICTORIE! ÎMPREUNĂ AM SCRIS ISTORIE!

Pentru că de acum este deja oficial şi publicat pe Portalul Instanţei, Primăria Timişoara câştigă definitiv şi irevocabil Procesul Casa Mühle. Cu încăpăţânare, uneori cu speranţă, am dus la capăt un demers juridic de mare importanţă pentru soarta monumentelor din România în general. Astăzi (n.r. — 21 decembrie 2016), Casa Mühle primeşte o şansă, dar, mai mult decât atât, scriem istorie. Este pentru prima dată în România când o municipalitate abordează astfel problema monumentelor batjocorite. Am urmărit, prin tot acest proces, de la Ordonanţa Prezidenţială de punere în siguranţă, până la obligaţia de a aduce la starea iniţială monumentul, crearea unui precedent în România. Practic, primăria va fi autorizată, în cazul în care Casa Mühle nu e refăcută, să intervină ea însăşi, pe cheltuiala proprietarului. Nu am luptat doar pentru Casa Mühle, ci pentru toată moştenirea istorică batjocorită a României. Aşteptăm motivarea instanţei şi apoi vom urmări pas cu pas punerea sa în practică. Nu vom ezita să intervenim dur dacă hotărârea nu este pusă în aplicare”.
Ei bine, casa nu este refăcută nici acum, „victoria” de care vorbea viceprimarul orașului rămânând doar pe hârtie și un motiv de laudă.
Societatea civilă nu a uitat însă de casa celebrului florar. Acum, când o nouă administrație se pregătește să se instaleze în fruntea orașului, Asociația „Salvați Patrimoniul Timișoarei” trage un nou semnal de alarmă și îi cere noului primar să se implice, spunându-i și cum să facă asta.
„Misiunea principală a politicilor culturale rezidă, pe de o parte, în sporirea capacităţii de inventariere, conservare, restaurare şi punere în valoare a patrimoniului cultural naţional şi local, iar, pe de altă parte, în susţinerea celor mai semnificative forme de creativitate artistică, precum şi a industriilor culturale competitive. Metoda prin care se urmăreşte realizarea acestei misiuni este reprezentată de sprijinirea colectivităţilor locale în creşterea capacităţii instituţionale, bugetare şi tehnice de încurajare, gestiune, protecţie şi promovare a expresiilor culturale locale şi a creativităţii individuale. Acest sprijin are în vedere facilitarea formelor de acces atât la fondurile publice, cât şi la programele europene dedicate patrimoniului cultural, industriilor culturale sau dezvoltării regionale şi turismului”, a transmis asociația.

Timișoara, orașul murdar cu trei firme de salubritate

Timișoara este, la capitolul curățenie, un oraș al paradoxului. Cu trei firme de salubritate, urbea este murdară. În cartiere, mai ales, gunoaiele „zburdă” pe străzi, trotuare sau spații verzi. Culmea, din bugetul local se scurg milioane de lei pe curățenie!
În 2019, Primăria Timișoara semna un contract de salubritate cu o firmă privată, pe patru ani, pentru suma de peste 86 de milioane de lei. Aceasta are obligația să măture străzile, manual și mecanic, să spele arterele, să golească coșurile de gunoi și să adune mizeria din scuaruri. Să nu uităm că mai există și contractul cu Retim.

În primăvara acestui an a fost semnat cel de-al treilea contract pentru curățenie. O a treia firmă a fost angajată să adune deșeurile din rampele clandestine, resturile vegetale și deșeurile rezultate din procesele de construire. Acest contract are o valoare de peste 23 de milioane de lei și este încheiat pe o perioadă de patru ani. Și totuși, Timișoara este murdară.

Noul primar are și aici o sarcină grea. Chiar Dominic Fritz a ridicat această problemă în campania electorală, văzând cât de murdare sunt cartierele Timișoarei.

„Se face curățenie cu o lună sau două înainte de alegeri, dar, în rest, din păcate, Timișoara e un oraș murdar. E și o consecință a crizei de salubrizare din 2018, când orașul nu a avut contract cu o firmă de salubritate timp de mai multe luni. Acest mod de salubrizare spune multe despre felul în care este administrat orașul nostru. Curățenia este un semn al respectului, sau, în cazul nostru, al lipsei de respect a primăriei față de orașul nostru. Nu suntem condamnați să trăim într-un oraș murdar. Timișoara poate fi la fel de curată ca orice oraș frumos din Occident”, spunea, în campanie, Dominic Fritz.

Iar lista problemelor care trebuie rezolvate este lungă. Pistele de biciclete trebuie refăcute, trebuie plantați copaci, trebuie pus la punct transportul în comun. Și, printre toate acestea, administrația va avea de dus la bun sfârșit câteva procese intentate fostei administrații. De asemenea, digitalizarea și reorganizarea primăriei și a regiilor din subordine sunt o prioritate pentru noua conducere. Dar despre toate acestea, în numerele următoare ale săptămânalului nostru.