Mircea Braga la 8o de ani

38

Care sunt marile prezențe ale Provinciei? L-am întâlnit pe Mircea Braga, pentru prima dată, la Sibiu, în 1984, cu ocazia celei de-a opta ediţii a Colocviilor de Critică ale Revistei Transilvania. Era un colocviu închinat lui Vasile Voiculescu, la care luau parte cărturari cunoscuţi, critici şi istorici literari de seamă. Venea şi Noica! Mircea Blaga primea o diplomă pentru V. Voiculescu în orizontul tradiţionalismului: el era eroul momentului, insul care domina întâlnirea, deşi Mircea Tomuş, redactorul-şef al revistei Transilvania, deşi Romul Munteanu, supervedeta colocviilor, erau acolo.     Sibiul nu mai era doar al Cercului literar, despre scriitorii Cercului literar se vorbea la Bucureşti sau la Cluj, Colocviile de Critică ale Revistei Transilvania (1977–1986) erau preocupate de actualitatea criticii, de întrebările „la zi”. Mircea Braga era un bărbat de seamă al Sibiului, teoretician şi critic şi, mai ales, autorul unei cărţi esenţiale despre V. Voiculesscu. I-a abandonat pe cerchişti? Ediţia Colocviilor de Critică ale Revistei Transilvania, realizată de Mircea Braga, apare în 2011, în ani în care puţini îşi mai aminteau de extraordinarele întâlniri la care eruditul Romul Munteanu era un rebel care discuta liber, aşa cum liber discutau şi alţii. Mircea Braga ţine să ne amintească de acel timp frumos al Sibiului. Nu i-a uitat pe cerchişti. În 2016 publică O sută şi una de poeme, o excepţională antologice consacrată lui Ştefan Aug. Doinaş, în care se întoarce la Voiculescu. Argumentul îl constituie psalmii lui Doinaş. Psalmii lui Doinaş nu sunt pe tipar arghezian, „nu aduc nimic din răzvrătirea Cuvintelor potrivite, nici nu caută certitudinea unui adevăr care nu poate fi demonstrat. Doinaş împărtăşeşte, alături de Voiculescu, sentimentul şi convingerea în existenţa acelui Unu…”.

Cartea despre Voiculescu apare în 1984, după ce Mircea Braga publicase câteva cărţi de învăţătură: Sincronism și tradiție, Cluj-Napoca, 1972; Conjuncturi și permanențe, Cluj-Napoca, 1976; Destinul unor structuri literare, Cluj-Napoca, 1979; Istoria literară ca pretext, Cluj-Napoca, 1982. Spirit pragmatic, Profesor în sensul înalt al cuvântului, Mircea Braga încercuieşte doctoratul consacrat lui (căci     V. Voiculescu în orizontul tradiţionalismului era teza de doctorat a Profesorului) cu alte      cărţi de învăţătură: Când sensul acoperă semnul, București, 1985; Recursul la tradiție. O propunere hermeneutică, Cluj-Napoca, 1987. Cărţi de învăţătură în toată puterea cuvântului vor fi ale Profesorului aşezat la Alba Iulia. Decupaj în sens: propuneri de istorie literară, Sibiu, 1997; Cultura — o utopie asumată?, Sibiu, 2000; Epoca marilor clasici, Sibiu, 2001; Critică și poetică literară, Sibiu, 2002; Caragiale și obsesia „umbrei”, Sibiu, 2002;     Teorie și metodă, eseu despre izvoarele aventurii metodologice moderne, Sibiu, 2002; Replieri interpretative, Sibiu, 2003, ca să inaugureze un şir de întrebări „noi”: Dincolo de binele și răul culturii (Fr. Nietzsche), vol. I, 2006, vol. II, 2914, şi Ecce Nietzsche, 2015. După ce domnul Mircea Braga a devenit Profesor în toată puterea cuvântului, nu la Sibiu, ci la Alba Iulia, pragmatismul de odinioară permite mici momente confesive: Constantin Noica și Sibiul, 2007; Geografii instabile, Sibiu, 2010; Despre ordinul suveran al receptării, Sibiu, 2013; La izvoarele aventurii metodologice moderne, Iași, 2013; Rătăcind prin canon, Iași, 2013. Geografii care sunt — iată — instabile, metodologia modernă se naşte dintr-o aventură, Constantin Noica e văzut sub semnul unei geografii instabile. Totuşi, ultimele cărţi, masive, monumentale, anunţă o seninătate înaltă. Mircea Braga e dincolo de binele şi răul culturii, cum puţini dintre Profesorii noştri de azi.

 

LĂSAȚI UN MESAJ