„Nu-mi mai întind taraba, că nu am la ce, oricum, nu mai cumpără nimeni, nu mai este ca altădată. Azi am venit în vizită, să văd ce mai este. Sunt foarte mulți care vin aici, s-au înmulțit, nu mai am loc. Sunt dezamăgit”, așa am fost întâmpinați în Piața Flavia de un vizitator și fost comerciant.

Istorie, antichități, forfotă de oameni, strigături, mirosuri de plăcinte proaspete și sfârâitul micilor pe grătare — o zi de duminică oarecare în Piața Flavia din frumosul oraș Timișoara.

Piața Flavia rămâne cunoscută pentru atmosfera neorganizată în care își duce traiul, dar și pentru atmosfera sa vibrantă, unde vânzătorii ambulanți își expun marfa. De altfel, normele de igienă nu sunt întocmai respectate. Am întâmpinat oameni dornici să ne povesteacă despre produsele vândute, dar și destui alții care nu doreau să vorbească sau să fie filmați. Motivul: „Este piață privată, voi nu știți că aici este domeniu privat — de ce filmați?”

„Ar vrea pe gratis să le dai, din ce să mai facem bani? Am ajuns la prețuri de nimic să-mi vând marfa, un 5 lei, 10 lei, alteori dau și cu 3 lei, cu cât ar vrea? Nu mai merge treaba. Suntem prea mulți”, ne-a spus un comerciant.

Experiența tinde să devină mai palpitantă deoarece presa incomodează în astfel de locuri, unii crezând că suntem de la ANPC sau exclamând că ne-a trimis primarul. O doamnă chiar și-a strâns taraba în grabă și pleacă.

„Dar de unde sunteți? Ce treabă aveți voi cu ce vindem noi? Și unde o să apară ce faceți acum? V-a trimis primarul cu filmatul…”, au exclamat doi vânzători ambulanți, semn că marfa acestora nu ar fi tocmai în regulă.

Piața Flavia, pe cât de multă istorie frumoasă are în spate, pe atât de multe lipsuri, minusuri are în prezent. Trebuie spus că ea funcționează neîntrerupt încă din 1989. În anul 2019 Nicolae Robu, fostul primar al Timișoarei, a sesizat neregulile și a început să ia atitudine.

Astăzi rămâne o mare dilemă această piață. De la parcările neregulamentare, la haosul creat, la mizeria pe care o lasă în urmă comercianții și vizitatorii. Ar mai fi un aspect foarte important, anume acela că unii dintre vânzători se comportă ca și cum spațiul le-ar aparține, chiar dacă nu plătesc un leu pentru autorizații sau la finanțe. Cât despre proveniența mărfii, nimeni nu știe nimic, se dă din umeri sau sunt deranjați că-i întrebi așa ceva.

Dar cum orice poveste are părți negative și pozitive, am luat la pas „târgul de duminică”  pentru fel și fel de povești de depănat, de către oameni dornici să ne povestească experiențele sau să ne spună câte ceva despre atmosfera actuală din piață.

Mirosul plăcut de plăcinte și de gogoși ne conduce spre o tarabă cu mulți clienți care așteptau să-și încânte papilele gustative într-o duminică liniștită de mai.

„Vin aici de trei ani, merge foarte bine… nu mai facem față, după cum se vede. Trebăluim de dimineață. Avem plăcinte cu mere, plăcinte cu brânză, de toate felurile. Cel mai vândut produs este plăcinta cu brânză sărată și cea cu brânză dulce. Prețuri avem pentru toate buzunarele, 10 lei, 15 lei, 20 lei”, ne-a declarat un comerciant în timp ce își desfășura activitatea.

Am dat și de o doamnă ce comercializa casete, CD-uri vechi și chiar discuri de vinil.

„Merge treaba, mamă, venim de câțiva ani buni, ne-am obișnuit. Știi cum e, avem în unele duminici mai puține câștiguri, în altele — mai multe. Lumea vine să caute articole vechi, vintage. Au început și mulți tineri să fie interesați”, ne-a spus o doamnă care era acaparată de activitatea comercială.

Energică și plină de zâmbet, ea încearcă să câștige un ban în plus, dar, totodată, ne spune că a devenit o tradiție, o rutină să vină în fiecare wekeend aici.

Ne-a mai atras atenția un stand, să-i spunem astfel, unde se ofereau spre vânzare oglinzi cu rame „antice”, mobiliere în stil baroc și obiecte vintage.

Sentimentul pe care îl ai atunci când vii în această piață este că te plimbi prin istorie, că ești ancorat în trecut datorită felului în care se strigă pentru a atrage clienți sau pentru că vezi oameni care își târguiesc articolul dorit cu ardoare. Acesta este locul perfect unde își au locul antichitățile. Stau împrăștiate pe o pânză sau aruncate la întâmplare pe un cearșaf, dornice de a fi reutilizate. Iubitorii de artă pot găsi aici și tablouri, chiar și pensule, la prețuri accesibile, mici. Chitara veche uitată în podul unei case sau instrumente muzicale care mai de care și-au făcut apariția pe taraba unui domn dornic să-și vândă marfa, dar deloc interesat de conversația cu noi.

„Mi-am căutat ustensile pentru casă, o șurubelniță, un patent. Mai vin aici că îmi găsesc mai ieftin tot ce am nevoie”, ne-a spus un client din piață.

„Eu sunt aici, la poartă, sunt de la pază”, semn că măcar ceva era organizat în toată ecuația, „filmați și voi, dar nu prea mult și să ziceți mersi că vă las”, a exclamat domnul care afirma că reprezintă paza și accesul în piață.

În consecință, dacă vrei să vii în Piața Flavia ca să comercializezi ori să cumperi ceva, trebuie să fii atent și la pericolele iminente sau „să respecți regulile locului”.

Public sau privat? Statutul pieței rămâne incert. Funcționeză fără autorizații și fără reglementări clare. Organizația și siguranța? Rămân, la fel, în aer ca multe alte aspecte de pe la noi.

1 de 108

Din 1989 și până astăzi Flavia este locul popular al bănățenilor obișnuiți, unde se cumpără și se vând produse la mâna a doua, vechituri și  antichități de tot felul. Este situată pe strada Lacului, aproape de zona Dâmboviței. Mai este și locul unde poți simți viața cotidiană pulsând altfel decât în incinta marilor centre comerciale.

Chiar dacă are un aspect haotic, piața are farmecul ei. Reprezintă locul unde se întâlnesc pasionații de antichități, colecționarii sau pur și simplu curioșii. O poți încadra, într-o altă ordine de idei, ca fiind locul unde socializarea poate fi perfectă, iar schimbul de povești năstrușnice, insolite, se petrece natural.

Fostul primar Nicolae Robu a încercat, în 2019, să impună organizarea și funcționarea legală a pieței. Apare pe internet chiar și un articol din acea vreme, cu numele „Acțiune fulger în Piața Flavia a polițiștilor locali”, publicat de Gazeta din Vest. Au fost amendați atunci zeci de comercianți ambulanți. Aceștia comercializau fie parfumuri contrafăcute, fie jucării periculoase, fără autorizații sau acte de proveniență, lucruri care, de altfel, și azi, în 2025, încă se practică.

Nimeni nu cunoaște, nimeni nu știe… Este o piață fantomă, am spune, nevăzută, care își face apariția pentru câteva ore la final de săptămână, iar după dispare în „neant”.

Avem nevoie în continuare de astfel de spații aparte în Timișoara, orașul unde diversitatea este la ea acasă, unde miriapodul etnic și-a găsit de mult locul. Timișoara are frumusețea ei, are vibrația aceea bună. Are cultură și istorie cât cuprinde, dar are și multe nereguli în zonele ei speciale, care ar trebui soluționate, și nu lăsate în ceață. Ca de obicei, ne descurcăm după zicala ,„Lasă că merge și așa!”.

Totuși, Timișoara nu este doar despre mall-uri sau centru, despre frumusețea fațadelor refăcute cu chiu, cu vai, este și despre periferii și despre zonele unde pare că nimic important nu se mai întâmplă. Piața Flavia este un astfel de loc și este tot Timișoara. Fardul sau filtrele nu pot acoperi poveștile vechi ale orașului și nici nostalgia emanată de lumile de altădată ale bătrânului nostru oraș.