Sunt gesturi care emoționează chiar și în mijlocul dezastrului. Sau mai ales atunci. Sunt oameni care, acolo, unde trăiesc, pot plăti foarte scump orice pas și gând exprimat public. Mult mai scump decât noi, cetățenii din țări liniștite, atunci când ne văicărim că trebuie să plătim pentru utilități și pentru benzină sume de trei ori mai mari decât cele din anii trecuți. În fine, sunt oameni, nu prea departe de România, care își prețuiesc libertatea infinit mai mult decât aceia dintre noi care cad în depresie când sunt obligați să mai renunțe la una din cele două vacanțe estivale, deja programate, din cauză că în lume bântuie criza economică și tocmai a început și un război cinic și devastator pentru întreaga Europă.
Marina Ovsyannikova poate că nu avea multe de apărat în calitate de editor al celui mai important canal de televiziune din Rusia, preferat, de pildă, de Vladimir Putin și Dmitri Peskov, purtătorul său de cuvânt, pentru ,,înalta obiectivitate de care dă dovadă” acesta, seară de seară. De pildă atunci când milioane de ruși bine intenționați privesc cu nesaț știrile de la ora 20 și află cum mereu brava armată rusă, sau roșie, e cam totuna, după apucăturile și procedurile sălbatice ale acesteia, denazifică promt și cu succes pegra de la Kiev, Harkov sau din Odesa.
Mai află și că generalisimul Vladimir Vladimirovici Putin veghează la dreptul popoarelor de a-și alege calea, cu aspră și justă voință, la braț cu Maica Rusie, și nicidecum altfel.
Rușii privitori cu cumințenie și loialitate la Pervîi Kanal au dreptul să știe atât cât trebuie despre cât de mult își dorește președintele ales pe viață ca Ucraina să revină, din dragoste și nesilită de nimeni, la sânul Mamei Rusia. Rușii de bună credință n-au nevoie să-și facă griji, necum să afle despre ,,covorul” de bombe care mătură zilnic arhitectura marilor orașe ucrainene, din prea multă dragoste frățească, firește. Totul e iluminat, pe aici, prin Moscova Imperială, începând cu Putin și terminând cu televiziunile vesele și entuziaste ale regimului. Lasă să fie întuneric și moarte acolo, la ei, la frații ucraineni, la naziștii atât de îndrăgiți, altminteri, de țarul decrepit care tropăie prin hecatombele Kremlinului.
Când a ținut pancarda cu mesajele ei disperate, menite să-i facă pe rușii buni și patrioți să tresară barem pentru o clipită din vraja perversă în care au fost aruncați, Marina a sperat că gestul ei va conta. E posibil ca acest lucru să se întâmple, la un moment dat, asta sperăm cu toții. Mărturisesc că aseară m-a cuprins spaima că Marina va suferi un rău teribil după ce-a săvârșit gestul prin care a spus lumii întregi adevărul. Pentru că asta a făcut, de fapt, Marina, a reabilitat adevarul și libertatea într-un spațiu din care ambele au fost alungate demult. Între timp, am aflat că a fost eliberată și pedepsită doar cu o amendă, semn că poate până și stafia fără suflet de la Kremlin a simțit că e prea riscant și periculos să arunci în pușcărie o femeie frumoasă și curajoasă, pe care adevărul a făcut-o liberă pentru totdeauna.
