„Las inspirația să mă viziteze după regulile pe care doar ea le configurează”. Interviu cu scriitorul și managerul cultural Dan Mircea Cipariu

213

Dan Mircea Cipariu (născut la 7 septembrie 1972, București) este licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (editura Libra). În 2007, volumul său de poeme Tsunami (editura Brumar), 2006, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 2008, a inițiat și coordonat proiectul „Scriitori pe Calea Regală”, iar din 2009 până în prezent, proiectul „Maratonul de poezie și jazz”. Între 2011 și 2020, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat proiectul „Gala Tinerilor Scriitori/Cartea de poezie a anului”.

Este fondatorul și președintele asociației Euro Culturart, ce deține o galerie dedicată tinerilor artiști vizuali din Europa — „Atelier 030202”, coordonată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Este editorul www.agențiadecarte.ro, spațiu virtual în care sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă. Este președintele Opera Scrisă.Ro, societate de gestiune a drepturilor de autor. Volumul său singurătatea vine pe facebook, publicat în anul 2012 la Editura Tracus Arte, este considerat de editorul Cosmin Perța „unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2012 și nu numai”.

Robert Șerban: Ești unul dintre poeții care au o relație apropiată cu artele vizuale. Ba mai mult, faci un doctorat despre relația dintre imagine și textul scris, dintre arta vizuală și cea literară. De unde și cum a apărut acest interes pentru imagine, ce l-a ținut aprins?

Dragă Robert, după cum bine știi, încă de la prima mea carte, Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, am colaborat cu un grafician, Cătălin Ilinca, apoi, la toate celelalte cărți, am rezonat cu artistul vizual Mihai Zgondoiu. Pentru mine, poezia este și imagine interioară, și declicul unor asocieri de cuvinte și de imagini, astfel încât relația mea cu imaginea ține de felul în care proiectez Imaginea Lumii și Imaginile profunde ale subconștientului. Oricum, aproape întotdeauna, atunci când sunt inspirat ori când proiectez chiar un proiect cultural, am o imagine declanșatoare, o imagine care dă sens și simbol actului meu creativ. În epoca virtuală, imaginea este blasfemiată ori repudiată, mai degrabă, pentru felul în care ea este depozitată, livrată sau accesată sub forme de matrițe golite de sensul lor fondator. Încerc, pe cât e posibil, să dau un sens prin limbaj și prin gândirea metaforică imaginilor mele interioare și Imaginii Lumii. În ultimii ani, grație prieteniei mele cu Mihai Zgondoiu, care a inițiat și care coordonează Galeria Atelier 030202 din București, am putut curatoria ori scrie texte curatoriale pentru expoziții realizate de câţiva dintre cei mai importanţi tineri artişti vizuali din România: Mihai Zgondoiu, Francisc Chiuariu, Cristian Răduţă, Albert Sofian, Irina Tănase, Florin Tomescu, Bogdan Raţa, Miruna Moraru, Adrian Sandu, Anamaria Şerban, Daniel Brici, Virgil Scripcariu, Aurel Tar, Adrian Alexandru Ilfoveanu, Peter Madaras şi Dan Vişovan. Iar de câțiva ani, soția mea, Ana Daniela Sultana, care pregătește un doctorat cu tema „Poetica textului curatorial” și care a absolvit, la Viena, un masterat în curatoriat de artă, îmi oferă călătorii plastice și vizuale în și la cele mai importante bienale de artă contemporană din lume. Sper să putem ajunge anul acesta la Manifesta de la Marseille, la bienala de la Berlin și la Vienna Contemporary.

R.Ș.: Ce abordează exact teza ta și care e noutatea pe care o propune?

D.M.C.: Titlul tezei este „Tipare ale imaginii poetice”, o teză coordonată de minunatul profesor Silviu Angelescu. Pe scurt, definesc câmpurile semantice ale imaginii poetice și relațiile pe care imaginea poetică o întreține cu gândirea, cu limbajul, cu operațiile sofisticate din creierul nostru, care are o teribilă plasticitate de a forma și de a deforma amintiri și imagini. Plasticitatea limbajului, a memoriei și a conținuturilor din eul nostru profund ne oferă mai multe modele, tipare de constituire și de promovare a imaginilor poetice.

R.Ș.: Mi se pare, sau artele vizuale românești au o dinamică remarcabilă, atât la nivelul evenimentelor, cât și la cel al creației propriu-zise?

D.M.C.: Cred că după succesul Noului Val din cinematografia românească a ultimilor 15–20 de ani, ne vom bucura de receptarea internațională a unor artiști români contemporani. Nu mă refer doar la artiștii exploatați meditic ori financiar, precum Adrian Ghenie, gemenii Gert & Uwe Tobias ori Victor Man. În curând, artiști precum Bogdan Rața, Mihai Zgondoiu sau Luciana Tamaș vor exploda cu cote internaționale remarcabile pe piața de artă europeană. Avem evenimente și galerii europene la Timișoara, București sau Cluj. Și cel mai important fapt este acela că avem mari creatori, mulți dintre ei până la vârsta de 40 de ani. Eu sunt interesat, în special, ca să folosesc o formulă a lui Zgondy, de zona „supercontemporană” și de tot ceea ce este viu și autentic în arta română contemporană și globală.

R.Ș.: Piața artei și interesul publicului pentru achiziția de lucrări pot să conteze în această ecuație a dinamicii?

D.M.C.: Știi foarte bine, dragă Robert Șerban, că prețul unei cărți, al unui tablou sau al unui spectacol de teatru este o convenție. O convenție din care artistul nu iese, întotdeauna, cel mai câștigat, ci mecanismul care face posibil distribuția și promovarea oricărui produs cultural. La fel și publicul este o convenție inventată de sociologi și de statisticieni. Pe mine mă interesează colecționarul care are spirit critic, instinct și intuiție pentru o operă de artă care depășește opera de consum, opera serială. În istorie, acești colecționari au făcut diferența și lor le datorăm, în mare parte, realizarea unui patrimoniu cultural și de idei de primă mână. Sigur că piața influențează ca, de altfel, orice tip de imagine bine vândută. Efervescența creatoare a artistului, însă, nu are legătură nici cu piața, nici cu moda, ci doar cu spaimele interioare și cu energia terapeutică pe care le folosește construind lumi imaginare ori lumi posibile.

R.Ș.: Pe de altă parte, pandemia și măsurile pentru combaterea ei au lovit năpraznic lumea culturală românească. Instituții închise, acțiuni anulate, artiști rămași fără contracte, deci, fără bani de existență. Piața de carte e afectată și ea; în plus, se anunță o criză economică dură. Tu ce crezi că ar fi de făcut, în zona culturală, pentru a supraviețui acestei, acestor nenorociri?

D.M.C.: În urma videoconferinței realizată, pe 8 iulie 2020, de Ludovic Orban cu reprezentanți ai scriitorilor, editurilor și librăriilor din România, am transmis următoarele propuneri:

  1. Propunere de modificare prin Ordonanță de Urgență a Guvernului a art. 116, lit. c, din Legea 8/1996 reactualizată.

Urgența este motivată prin faptul că autorii și editorii au nevoie imediat de monetizarea drepturilor lor de autor în contextul pandemiei, cu atât mai mult cu cât operele lor sunt distribuite, difuzate și copiate pe suporturi și în medii electronice, în condițiile impuse de constrângerile sanitare, sociale și economice ale pandemiei Covid-19. Mai mult decât atât, prin această modificare se realizează un act de echitate prin corectarea unei erori materiale a articolului supus modificării, și anume includerea autorilor și editorilor ca beneficiari ai copiei digitale.

Prin modificarea art. 116, lit.c a Legii 8/1996 se asigură o remunerație pentru autori și editori fără a fi suportată de la bugetul de stat. Din anul 2009, conform Deciziei ORDA 77/2009, UPFR este desemnat de ORDA drept unic colector pentru copia privată din domeniul audiovizual. Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR)  distribuie anual fondurile colectate din Copia Privată către ceilalţi beneficiari ai acestui drept (UPFAR-ARGOA, Dacin Sara, Credidam, UCMR-ADA, ADPFR, ARDAA, UNART, UPVR, ARAIEX, SOPFIA). Urmare a modificării art. 116, lit. c a Legii 8/1996, vor putea beneficia de acest drept autorii (prin societățile de gestiune a drepturilor de autor) și editorii (prin asociațiile de editori). Așadar, impactul bugetar este zero și autorii și editorii pot beneficia imediat după modificarea  art. 116, lit. c, din Legea 8/1996 de remunerația prevăzută de copia digitală.

Modificarea art. 116 lit. c va avea următorul text: ,,în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remunerația se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii, iar, în interiorul fiecărei categorii, remunerația se împarte conform regulilor stabilite între autori și editori, precum și între artiști interpreți sau executanți și producători”.

  1. Reluarea „Programului naţional pentru achiziţia de cărţi şi abonamente la reviste din categoria culturii scrise, în vederea dezvoltării şi actualizării colecţiilor din bibliotecile publice aflate sub autoritatea consiliilor locale ori judeţene”, prevăzut de art. 8 din Legea 186/2003, prin constituirea unei alocații bugetare distincte pentru această destinație în bugetul Ministerului Culturii.
  2. Acordarea tichetelor valorice pentru utilizatorii din bibliotecile publice: elevi, studenţi, persoane cu un venit lunar sub nivelul salariului minim pe economie, precum şi nevăzătorilor şi surdo-muţilor.
  3. Acordarea de burse și rezidențe de creație și de cercetare pentru autorii români și finanțarea proiectelor culturale și editoriale pentru autori și editori și promovarea culturii scrise prin licitații de proiecte realizate de Administrația Fondului Național Cultural. Modificarea Ordonanței 51/1998 prin care să fie mărită cota de 2% din încasările Companiei Naţionale Loteria Română SA la 4%.

Te las pe tine, dragă Robert Șerban, să contorizezi ce a făcut Guvernul cu aceste propuneri concrete.

R.Ș.: Nu-i târziu să se întâmple minuni și propunerile tale să fie luate în considerare. Dane, deși știu că scrii constant poezie, n-ai mai publicat de mulțișor o carte nouă de versuri. Există o motivație a acestei distanțe?

D.M.C.: Până când nu se va tranșa în instanță, printr-o hotărâre definitivă, bătălia mea legată de forma de funcționare a Uniunii Scriitorilor din România (eu pretind că USR este o organizație non-guvernamentală, tutelată de OG 26/2000, în timp ce opozanții mei pretind că USR este sub puterea unui Decret-Lege, 267, din 1949, adică sub pulpana comunist-sovietică), am decis să nu mai public nicio carte, deși am definitivate două cărți de poezie și un roman pentru copii. Oricum, las creația mea la dospit și revin, mereu și mereu, cu adăugiri, corecturi și revizuiri.

R.Ș.: Te-am văzut, nu o dată, scriind poezie instinctiv, brusc, fără nicio pregătire. Cum îți stimulezi inspirația, ce și cât rămâne din astfel de texte ce par ocazionale?

D.M.C.: Revin la imaginea poetică declanșatoare, aflată la intersecția dintre intuiție, imaginar, imaginal, imaginație și memorie. Blitz-ul interior declanșează mecanismul scrierii ori rescrierii unui sentiment, a unui conținut interior, a unor vietăți din creierul tău, care își cer dreptul la cuvânt. Eu las inspirația să mă viziteze după regulile pe care doar ea le configurează. Nu folosesc adjuvanți, însă sunt atent la feluritele forme sinestezice din biografie și din viață. Inspirația (te) declanșează, dar punctul de vedere asupra ta și a lumii configurează textul final!

R.Ș.: Ce aduce vârsta (bun sau prost) în scrisul de literatură? E maturizarea un fenomen eminamente pozitiv pentru scriitorul care ești?

D.M.C.: Iată o altă convenție: maturitatea! Dacă maturitatea înseamnă aproape un act deliberat și, pentru unii, cinic de a fi, atunci nu, nu mulțumesc, prefer să fiu inocent și entuziast ca un adolescent. Știința de a scrie și de a construi lumi posibile nu e direct proporțională cu maturitatea, cu lumea așezată din capul celor care stabilesc atâtea și atâtea convenții sociale și chiar culturale. Ele sunt direct proporționale cu libertatea ta interioară, susținută de spirit critic și de evadarea din matriță și din contingent! Cred că sunt și voi rămâne un adolescent, cu o teribilă curiozitate și cu o teribilă nevoie de a cunoaște viul și posibilul!

R.Ș.: Cu ce poem ai participa la o antologie de poezie a lumii?

formezi
deformezi
cuvinte imagini plăceri
până când
rana / trauma / spaima
îți desenează
hagiografia și karma

eliberat de mijloace și obiecte
deformezi-formezi
sinestezii / intuiții / afecte

în mine în tine
găuri negre
formează deformează
multiversul
și starea de bine

sursa foto: Ana Daniela Sultana Cipariu

LĂSAȚI UN MESAJ