Ecranizarea din 1939 a romanului „Notre-Dame de Paris” al lui Victor Hugo, regizată de William Dieterle, rămâne una dintre cele mai emoționante adaptări clasice ale Hollywoodului de epocă. Filmul nu este doar o poveste de dragoste neîmplinită, ci o meditație apăsătoare asupra intoleranței, abuzului de putere și condiției umane.

Charles Laughton oferă o interpretare monumentală în rolul lui Quasimodo. Dincolo de machiajul impresionant și postura schimonosită, actorul construiește un personaj profund uman, sfâșiat între devotament, frică și dorința de a fi acceptat. Quasimodo al său nu este doar „monstrul” privit cu groază de mulțime, ci conștiința morală a filmului, o victimă a cruzimii sociale.

Maureen O’Hara, în rolul Esmeraldei, aduce vitalitate și compasiune, conturând o eroină mai puțin exotică și mai realistă decât în alte adaptări. Relația ei cu Quasimodo nu este romanțată excesiv, ci rămâne una a solidarității și a empatiei, ceea ce dă filmului o notă de sobrietate emoțională.

Un punct central al peliculei este personajul judecătorului Frollo (interpretat de Cedric Hardwicke), prezentat aici nu ca un fanatic religios, ci ca un reprezentant al justiției corupte. Această schimbare față de roman mută accentul filmului pe critica instituțională și pe pericolul legii aplicate fără umanitate — un mesaj extrem de puternic pentru anul 1939.
Din punct de vedere vizual, „Cocoșatul de la Notre Dame” impresionează prin decorurile masive și atmosfera gotică. Catedrala devine un personaj în sine: adăpost, închisoare și ultim refugiu. Scenele de mulțime și finalul tragic sunt construite cu o forță dramatică ce anticipează marile epopei istorice ale deceniilor următoare.

Astăzi, filmul poate părea lent sau teatral în exprimare, dar intensitatea temelor și forța interpretărilor îl păstrează relevant. Este un clasic care nu caută să placă ușor, ci să tulbure și să pună întrebări incomode despre normalitate, dreptate și compasiune.
În concluzie, „Cocoșatul de la Notre Dame” (1939) este o adaptare matură și gravă, care transformă povestea lui Hugo într-o dramă socială de mare impact, susținută de una dintre cele mai memorabile interpretări din istoria cinemaului clasic.
Sunteți așteptați miercuri, 11 februarie 2026, la ora 18, în Amfiteatrul B din Spitalul Județean.

Despre film va vorbi cineastrul Gheorghe Șfaițer.
În deschidere, grupul timișorean Jarvis Musical Voices va susține un scurt recital cu piese din musicalul „Notre-Dame de Paris”, compus de Riccardo Cocciante pe un libret de Luc Plamondon.
Intrarea este liberă.
……………..
Programul „cinemavindek” este rezultatul unei colaborări între Spitalul Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” și Asociația pentru ATI „Aurel Mogoșeanu” ̶ toate trei din Timișoara. Programul a început în octombrie 2024. Coordonator este publicistul Doru Botoiu, din a cărui arhivă provin filmele, proiectate de două ori pe lună.