Ion Marcu, unul din principalii lideri ai Revoluției din 1989 de la Timișoara s-a stins din viață, la vârsta de 72 de ani. Marcu a fost unul dintre personajele-cheie ale mișcărilor din decembrie în 1989. Muncitor, pe atunci, la Uzinele Mecanice Timișoara, a condus coloana de demonstranți în 20 decembrie 1989 îmbrăcat într-un cearșaf alb.
A participat apoi la discuțiile cu primul ministru Constantin Dăscălescu desfășurate în clădirea comitetului județean PCR. S-a alăturat apoi Frontului Democratic Român (FDR) din clădirea Operei.
De altfel, în noaptea de 21 decembrie 1989, Ion Marcu a făcut parte dintre puţinii revoluţionari, aproximativ 100, care au rămas în faţa Operei din Timișoara, fără să ştie dacă a doua zi va mai fi în viaţă, având în vedere că Timişoara era singurul oraş care s-a ridicat împotriva dictaturii comuniste.
În 12 ianuarie 1990, Ion Marcu a susținut demonstrația prin care s-a obținut demisia liderului FDR Lorin Fortuna de la conducerea județului Timiș, încercînd să preia el conducerea județului. Cu acest prilej, Ion Marcu a lansat expresia devenită celebră „mesele mă vrea pe mine”.
A fost senator din județul Timiș, începînd cu legislatura 1992-1996, cînd reprezenta FDSN. În legislatura 1992-1996, Ion Marcu a fost membru în comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională precum și în comisia pentru drepturile omului, culte și minorități (din noi. 1993).
În iulie 1993, Ion Marcu a devenit membru PDSR și a fost ales senator pe listele acestui partid în legislatura 1996-2000. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1996-2000, Ion Marcu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Portugheză precum și în comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții. În legislatura 2000-2004, Ion Marcu a devenit membru al Partidului România Mare și a fost ales ca senator.
În legislatura 2000-2004, Ion Marcu a fost membru în comisia pentru muncă, familie și protecție socială (din oct. 2002), în comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală (feb. – oct. 2002) și în comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții (până în feb. 2002).