Un poet adevărat ce a cunoascut de mult timp consacrarea și nu mai este un novice în ale scrisului poate că ar fi mai plin de convingeri bine fixate. Dar natura celui ce pune slove pe hârtie este de a fi veșnic iscoditor și a-și pune întrebări. Curiozitatea este una din harurile ce împing înainte cunoașterea dar și poezia.

Dintr-o astfel de curiozitate a publicistului George Lână a pornit o trainică colaborare literară ce continuă să aducă frumusețe în paginile adresate cititorilor. Poetul, după cum singur recunoaște, nu prea se descurcă prea bine în limba engleză. Dar a avut o curiozitate: cum ar suna versurile sale, măcar o parte din ele, recitate de un cunoscător de limbă engleză? Din acestă întrebare, evident firească pentru un scriitor plin de har a rezultat o minunată colaborare literară.
Scriitoarea Antuza Genescu, deși nu poezia este prima sa specialitatea în literatură, a acceptat provocarea și a rezultat un tandem literar pe cât de inedit pe atât de plin de rezultate notabile. De la volumul „Space between Two Seconds” au trecut aproape două decenii și colaborarea continuă.

Recent a fost lansat un nou volum de poezie bilingvă intitulat oarecum cifrat „Topirea la rece” pe scena Teatrului Merlin din Timișoara. Insăși traducătoare Antuza Genescu recunoaște că a fost reticientă la auzul titlului care sugera ceva foarte tehnic.

Deși cartea este finalizată de peste un an evenimentele în precipitarea lor haotică au tot amânat lansarea oficială. Volumul nici măcar nu este la primul contact cu cititorii. Au mai fost până acum două evenimente similare în vară la Lugoj și Reșița, poate pentru a testa reacția iubitorilor de versuri. Abia acum a îndrăznit poetul să apară în fața concitadinilor săi.

Poemele, foarte scurte dar extrem de dense în sensuri au și titlurile la fel de pline consistență poetică.

Traducătoarea, devenită pentru o seară și critic literar a încercat să explice publicului ce a umplut sala teatrului câteva din noimele versurilor. În opinia dânsei poetul este un om profund aplecat spre cele sfinte, în ciuda aspectelor frivole, abordând aspecte din ce va fi să fie după. Moartea nu este văzută ca un final negru ci ca o călătorie în alt spațiu. Este un așteptat drum plin de necunoscut. George Lână este văzut ca având cea mai optimistă viziune asupra morții. Aceasta nu trebuie să fie sumbră și tristă. Moartea este de fapt o descompunere a ființelor (și a lucrurilor?) în cuvinte. Deci cuvântul pare a fi elementul component al vieții în viziunea autorului. Cuvintele disparate ce zburătăcesc de ici-colo prin spațiu sunt particulele viului. Eternul poate fi atins prin cuvinte.

Deși profund religios în cele scrise, poetul Lână, nu este deloc bigot sau închistat în dogme. Vede lumea credinței prin propria lupă ce mărește altfel decât cele obișnuite. Nu se teme deloc de o alăturare în versuri a Suveranului Pontif Francisc de figura, devenită tipar al trădării, care este Iuda.

Apostolul Iuda este văzut ca un reper important al creștinismului prin fapte sale ce nu mai par atât de reprobabile după cele două milenii scurse. Timpul a oferit distanțarea necesară pentru a regândi faptele biblice. Măreția lui Iisus nu poate fi explicată fără contribuția lui Iuda. Vânzarea Omului pentru treizeci de arginți este una din cauzele transformării Acestuia în Mântuitor.

O a doua latură a poetului, mai umană de această dată și oarecum mai pământeană, este relevată de Antuza Genescu în versurle pe care le-a tradus. Scriitorul este un definitiv îndrăgostit. Deși cuvinte ca: iubire, dragoste, aproape că nu apar în poemele cărții ele se pot ghici din tot contextul. Dragoste este atât erotică dar are și multe alte forme.

Fiecare poem de dragoste pe l-am scris
este oglinda în care binecuvântat
la scara unu la unu/mă revăd lângă o femeie
alături de care am înfruntat Neantul
ce mi-a hrănit constant sufletul și bărbăția
ori poate numai iluzia lor.

Traducătoare crede că după ce poetul a trecut de mult hotarele recunoașterii locale devenind național, acum, încă nu este timpul pierdut, trebuie lucrat la o lansare internațională a sa, începând cu spațiul anglofon.

Cum în viziunea poetului lansarea unei cărți este ceva dincolo de o întâlnire câtorva cititori cu autorul și oferirea de autografe, completarea serii pentru a deveni un adevărat eveniment cultural, a fost oferit de o tânără muziciană plină de har ce a interpretat cu sensibilitate piese de mare virtuozitate scrise pentru vioară.
Gloria Maria Mihai este la a treia colaborare literar muzicală de acest fel. Ca membră a Filarmonicii Banatul cu multiple specializări în mari orchestre europene simte că vioara are ceva în comun cu poezia.

Publicistul George Lână încercă o autocaracterizare:
„…nu îmi este rușine să spun că nu sunt genial, iar această judecată mi-a dat multe bătăi de cap și mi- a făcut să îmi crească chiar câteva perechi de aripi de care aveam nevoie. În țara asta cei mai mulți care scriu se cred geniali, iar dacă avem asemenea gândire, atunci uităm să ne mai facem datoria fața de cuvânt, fața de cititor și să ne respectăm pe noi, înșine.

Trebuie să ne facem datoria față de cuvânt față de noi, să ne respectăm pe noi și totodată pe cititori. Mi-a prins foarte bine că am înțeles din start acest lucru și mi-am format reflexul de a munci textul, astfel am reușit să ies triumfător în fața cuvântului. Ceea ce nu este puțin lucru. Pe cititor nu îl mai interesează câte variante are poemul, în criza aceasta de timp.

Dacă poemul îți trezește emoție și te pune pe gânduri e semn că poetul a reușit o poezie bună care se poate apropia de marea poezie. În viziunea mea marea poezie este raportul armonios între emoție și idee”.
Deși poezia are a face mult cu sentimentele și cu inima George Lână nu exclude nici cercetarea atentă a unor fenomene concrete din știință. După cum povestește pentru volumul „Spațiul dintre secunde” a avut lungi consultări și schimburi de idei cu doi reputați fizicieni pentru a lumina misterul timpului. Profesorii au confirmat câte ceva intuit anterior de autor.

„După ce i-a smuls timpului taina și vlaga – spațiul dintre două secunde fiind paradigma emblematică a poeziei lână-georgiene loc geometric al întâlnirii axei cerului cu axa mundană, al îmbrățișării misterului cu inconsistența profană, spațiul inefabil de unde lucrurile își iau semnificația și deplinătatea – iată-l pe George Lână, după numai un an propunându-ne o nouă salbă de perle poetice, mai toate decriptabile în cheia acestei paradigme….

O bună parte din poemele volumului au ca tematică această ecstază erotică – dorința de îmbrățișare și interiorizare a lumii, luminată acum de adânci și definitive înțelesuri -denunțând în fond setea absolută de mântuire, dar înțeleasă mai mult în accepția telurică, păgână a termenului: pentru vechii greci a te mântui înseamnă a-ți redobândi întregimea, armonia unui echilibru ipostatic, nesupus uzurii și corupției devenirii.

Poetul află că nu există în mod nemijlocit ca individ natural. Conștiința și biruința asupra morții presupun o nouă definire identitară.

Prin renunțarea la sine, Celălalt este integrat în economia propriei vieți în locul lăsat liber prin suprimarea egoului individual. De aici nevoia de intimă comuniune cu ființa nealterată a lucrurilor. De aceea vorbim aici de un erotism metafizic, de o dragoste care sporește în sânul vieții. E foarte potrivită aici vorba unui filosof danez de secol 19: cea mai scurtă cale către tine însuți trece prin celălalt” a scris Dan Sgârță, despre volumul „Topire la rece”.

„[…]frumoasele toantele
deșteptele hâdele
de care am fost îndrăgostit
rugați-vă pentru clipa acestui poet
să nu-i curme lumina
din pixu-i vrăjit
universal Gâdele”