Întâlnire literară dedicată Revoluției-VIDEO

278

Vineri, la orele prânzului, sala Orizont a Uniunii Scriitorilor filiala Timișoara a fost destul de aglomerată. Motivul îl reprezintă apariția mai multor volume ce încă mai încearcă să deslușească din hățișurile Revoluției pornite la noi în oraș în Decembrie 1989. Chiar dacă unii contestatari vorbesc fără a fi informați și o numesc lovitură de stat sau „eveniment” ori chiar contra-revoluție, o mână de participanți direcți încă se încăpățânează să o numească, pe bună dreptate, Revoluție.

Criticul literar Cornel Ungureanu a deschis discuțiile cu o comemorare a celui ce a fost revoluționarul fără tăgadă Lorin Fortuna, recent plecat la cele veșnice. Și a scos în evidență și latura de poet a revoluționarului ce a publicat poezie dar și traduceri din lirica austriacă, precum Georg Trakl ori Robert Musil.

„Enciclopedia Revoluției Române din Timișoara 1989” a ajuns la cel de al treilea volum scris de un colectiv de cercetători ai acelui decembrie, coordonat de Lucian Ionică și abordează teme ale Revoluției. După cum mărturisește profesorul Ionică, este un instrument de lucru oferit tuturor pentru a avea condensate și verificate documente de acum un sfert de secol. Nu se vrea decât o alăturare de date, nu o interpretare a lor.

„Revoluția de la Timișoara din decembrie 1989 pe înțelesul tuturor” de Lucian Vasile Szabo și Gino Rado încercă să facă lumină și să „traducă” pentru cei mai tineri, ce poate nu au de unde să știe, ce a fost cu adevărat în acea iarnă a eliberării de frică. Este un volum sinteză a celor găsite în diverse surse (verificate atent) publicate până acum și de documente din arhiva Memorialului Revoluției.

În opinia lui Gino Rado, Memorialul are o întreită misiune de care încearcă să se achite:
– De cinstire a memoriei eroilor Timișoarei, prin monumentele ridicate în oraș.
– De a explica celor ce nu știu ce s-a întâmplat atunci cât mai pertinent și corect.
– De a pune în valoare bogăția de documente aflate în arhive și încă necercetate.

Scriitorul și editorul Viorel Marineasa militează pentru o cercetare corectă a celor știute. Este total împotriva așa numitului „sindrom Timișoara” de care suferă autori ce-și dau cu părerea și vor notorietate, despre cum a fost la Revoluție dar la acea vreme nici nu au auzit despre cele întâmplate sau se aflau la sute ori mii de kilometri distanță. Așa ar fi Radu Portocală ce știe de la Paris ce au simțit și au trăit timișorenii în acele zile. Trebuie contrabalansate dezinformările celor ce cu ingâmfare și nonșalanță își dau cu presupusul.

Istoricul Dumitru Tomoni a publicat o carte despre un erou adevărat ce a murit la Catedrală, Sorin Leia, ce merită o corectă apreciere a celor ce a făcut la Revoluție. Acesta, alături de părintele Ionel Popescu, dezmint zvonul devenit mit despre închiderea porților lăcașului. De vreme ce chiar martirul Sorin Leia a primit îngrijiri chiar în pronaosul Catedralei. Ei contrazic cele spuse de persoane interesate, că ar fi fost împușcați doar cei ce au vandalizat și atacat unități militare. E bine de știut că în centru, în jurul sfântului lăcaș nu exista nici atunci ca nici acum, nici o unitate a armatei.

Revoluționarul Costel Balint a pus în fața publicului un volum fără legătură evidentă cu țara noastră dar ce aduce câteva date despre un celebru revoluționar argentiniano-cubanez. În spiritul toleranței specific locului, cartea a fost apreciată în ciuda idealurilor antagonice ale revoluției marxiste din Cuba.

Toate cărțile lansate azi nu fac decât să mai înlăture câte puțin din penumbra ce se suprapune peste istoria celor întâmplate la sfârșitul anului 1989.

LĂSAȚI UN MESAJ