Deși despre zilele crâncene din decembrie 1989 se știu destul de multe încă mai sunt ample pete de umbră ce așteaptă să fie descoperite măcar parțial. S-au scris cărți, unele pertinente alte fiind tributare fanteziei. Se cunosc fotografii (destul de puține) ce au apărut în toate mediile până acum. S-au organizat expoziții cu imaginile de atunci. Se credea că au fost văzute toate imaginile din acele zile ale timișorenilor când erau singuri împotriva unui sistem totalitar.
Dar iată că un participant la acele zile s-a hotărât abia acum după 35 de ani să scoată la lumină fotografiile făcute atunci. Fotograful timișorean Radu Grindei a hotărât că a trecut suficient timp ca tot ce a văzut simțit și imortalizat atunci să se fi decantat de balastul de prejudecăți. Depărtarea cronologică oferă astfel o perspectivă mai clară. Tot ce a imortalizat artistul atunci pe peliculă poate fi astfel judecat mai puțin părtinitor.
Iată ce spune despre expoziția cu imaginele în premieră curatorul Liviana Dan:
„ … „caldarâm – picioare – în plin” este ordinul de tragere cu gloanțe adevărate folosit în decembrie 1989 la Timișoara. Străzile podurile parcurile erau pline de oameni. Radu Grindei a fost tot timpul pe străzi. A fotografiat și a scris să nu uite nici un moment. A fotografiat oameni străzi case copaci steaguri cerul spaima liniștea zgomotul gloanțelor și a scris despre tot.
Uneori mâna i-a tremurat de frică. Fotografia, mult subexpusă este simplă și vulnerabilă.
Totul se întâmplă în fața lui.
Imaginea era suspendată între a exista și a fi o iluzie.
Imaginea sensitivă cu contextul a generat un minimalism dur, sever.
Confundată cu acest efect de observare apare și povestea scrisă de Radu Grindei pentru fiecare moment real. Și fiecare moment real devenea foarte ușor un moment comentat.
Parcursul este un fel de îndreptare / vindecare / refacere. Un început, când trecutul s-a terminat?
Radu Grindei gândește cu sinceritate timpul.
Timpul uman / timpul politic / timpul alegoric.
Joacă poetic așteptarea care nu se termină niciodată.
Așteptarea de la zidul alb al operei din Timișoara cu oameni pe acoperiș – și așteptarea din fața unui televizor alb negru așezat deschis într-o fereastră deschisă spre stradă…
Acțiuni care curios sunt și eroice și modeste.
Timpul accelerează istoria, ordonează evenimentele, crează coincidențele. Straniu totul pare spus de timp.
Un timp stratificat care face din frică o formă de atenție și o zona de siguranță.
Speriat, intuitiv Radu Grindei refuză categoriile.
Cu tot dezechilibrul politic și cu toată confuzia nimic nu este rău ori greșit în fotografia lui.
Formatul narativ nu este un ‘display’ este un ‘statement’. Un ‘statement’ radical despre imaginație, speranța, empatie.
Fiecare imagine începe simplu. Estetica folosește timid amintirile.
Estetica conservă misterul lăsând unele amintiri nedescrise, nespecificate, necunoscute.
Viată, revolta, schimbarea anticipează o nouă radicalitate.
Este o lume reală care se revoltă. Procesul de măsurare nu este nici perfect nici ideal.
Incertitudinea este confundată cu efectul de observare.
Schimbările apropiate, care se simt nu pot salva, nu pot justifica nimic.
Autoritatea și puterea s-au pierdut.
Structura de susținere este încă goală.
Un vast angajament cu libertatea este proiectat peste oraș peste parcuri peste oameni peste cer.”
Expoziția personală a lui Radu Grindei se deschide vineri, 13 decembrie de la ora 18:00 la galeia Himera la Isho Timișoara. Curator: Liviana Dan.
Expoziție realizată cu susținerea Rămăria, Isho Timișoara și Agape Wine.
