Festivalul de teatru FEST- FDR a debutat cu spectacolul internațional „IL RISVEGLIO / TREZIRE”, pus în scenă de Pippo Delbono, actor, regizor și scenarist italian. Spectacolul este o coproducție internațională, o colaborare care a reunit teatre din Italia, Franța, România și Belgia.
Spectacolul a putut fi văzut și de timișoreni, în cadrul primei reprezentații din acest an care a avut loc miercuri seară în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara. Sala a fost aproape plină. O a doua reprezentație care va avea loc astăzi a fost deja sold-out.
Spectacolul spune povestea prietenilor lui Pippo Delbono. De-a lungul vieții sale, acesta a adunat alături de el prieteni care mai de care. „Compania lui Pippo” după cum sunt numiți membrii trupei de teatru care l-au însoțit pe regizorul italian în spectacolele sale internaționale.
Aceștia reprezintă personaje crețe și colorate cunoscute de-a lungul vieții sale în cadrul unor evenimente socio-politice marcante, nu doar pentru italia. Revoluția Hippie din a doua jumătate a anilor 1960, când tinerii italieni au simțit nevoia să descopere Occidentul și să protesteze împotriva războiului din Vietnam în ciuda conservatorismului predonimant în societatea de la acea perioadă.
În cadrul spectacolului Pipo Delbono a amintit chiar și cântece rock, dar și de muzică ușoară italiană cunoscute și rezonante pentru Italia din acea perioadă, dar și pentru contextul socio-politic de atunci.
Piesa a fost o adevărată incursiune în amintirile tinereții și în trăirile personale nu doar ale regizorului prin actori, ci și ale publicului care a asistat la piesă. Contextul războiului din Vietnam, trăit de Compania lui Pippo poate fi asociat de cititori nu numai cu Revoluția de la 1989, ci și cu conflictul din Ucraina.
Dar acum, să vorbim și despre compania lui Pippo. Italianul a strâns în jurul său oameni colorați: actori, dansatori, dar mai ales cu oameni care provin din diferite locuri ale vieții. Piesa este un omagiu pentru Bobò, bunul său prieten cules dintr-un ospiciu, care i-a fost apropiat 25 de ani în viața personală. Potrivit lui Pippo, în ciuda tuturor greutăților vieții, prietenul său Bobò nu s-a oprit niciodată „din a dansa”.
În public au fost numeroși actori din Timișoara: nume precum Ion Rizea, Ana Maria Ursu sau Christine Cizmaș, dar și tineri colaboratori ai Teatrului Național din Timișoara.
Pippo Delbono se remarcă se remarcă prin stilul dramatic introspectiv, asemănător cu cel pe care și Paolo Sorrentino îl dezvoltă filmul „La Grande Bellezza”. În cadrul spectacolul lui Pippo, o scenă deosebit de marcantă, este aceea în care Pippo întreabă în întuneric: „E cineva aici?” evocă singurătatea și disperarea personajului. Această scenă o regăsim și-n „La Grande Bellezza” sub o formă asemănătoare.
„Mi-e frică de singurătate. Vreau oameni”
Tot spectacolul lui Pippo Delbono îndeamnă la introspecție. Îndeamnă publicul să-și trăiască cele mai profunde frici, dar și dorințe. Alături de dragoste și apropiere, doliul și moartea au fost teme predominante în spectacolul lui Pippo.
„Eppure noi continuiamo a vivere…”
Trăirile personajului sunt profunde. De la dragoste și apropiere, până la izolare și singurătate, piesa dă o notă predominantă de TREZIRE. „(…) trebuie să dansezi, să dansezi în vreme de război”. Deși în esență scenele sunt simple, acestea sunt încărcate de un dramatism profund, care trebuie privit în noi înșine pentru a fi înțeles.
În cadrul piesei s-a plâns
Bineînțeles, fiecare persoană din public a înțeles altfel tâlcul piesei și adevărata înțelegere a celor văzute s-a desfășurat abia după spectacol, când cele văzute au lăsat loc introspecției interioare.
Emoția, „crudă”
Cu toate acestea, publicul cunoscător a remarcat emoția „crudă” evocată în piesa lui Pippo Delbono, care s-a oglindit mai clar în povestea lui Bobò.
Alți spectatori au remarcat că în societatea actuală măștile joacă un rol esențial, iar cei care nu le au sunt interpretați drept „nebuni”. „Dacă stăm să ne gândim mai bine, fiecare dintre noi un stop de nebunie în noi, iar cu toate acestea, suntem cei care-i arătăm cu degetul”, ne-a mărturisit un participant la piesă.
Spectacolul a mai fost jucat și anul trecut. Atunci au fost aduși pe scenă drept personaje oameni cu Sindrom Down. Față de reprezentarea de ultima ediție a festivalului, cea din această ediție a fost cât se poate de diferită.
