Harta roşie şi votul alb

1159

Nimeni nu poate contesta, primul şi cel mai comentat rezultat al parlamentarelor 2016 este cel al colorării în roşu a hărţii României. Aici aş face observaţia că şi cu acest prilej s-a dovedit o anumită stabilitate a Clujului faţă de Timiş, ba chiar a centrului Ardealului faţă de Banat. Judeţele Cluj, Alba şi Sibiu sunt singurele din ţară care au rămas albastre (peneliste), iar Banatul s-a colorat tot în roşu (pesedist).

Aş adăuga imediat aici şi un fapt ceva mai puţin comentat, dar mult mai relevant: absenteismul este foarte ridicat, trei din cinci cetăţeni cu drept de vot neexprimându-şi opţiunea. Au colorat în roşu harta României cei 40% din cetăţenii cu drept de vot care s-au deplasat la urne.

În mai multe ţări europene, organizaţiile civice militează pentru recunoaşterea oficială a validităţii votului alb, de protest, cel care presupune un buletin de vot necompletat şi pus în urnă, ca formă de protest faţă de candidaţii partidelor şi de sistemul politic.

În Franţa, în 2012, ca urmare a unei campanii dusă de aproape zece ani de organizaţii civice franceze, voturile albe se numără separat de voturile nule, schimbând cifra majorităţii absolute dintr-un sufragiu.

M-am referit la votul alb pentru că merită să încercăm să explicăm şi colorarea în roşu a hărţii României, la aceste parlamentare, şi prin inexistenţa unui vot alb.

Mai concret, votul alb ar însemna o cuantificare a opţiunii unui tip special de elector, cel care este pentru participarea la vot, dar este împotriva ofertei politice (partide, candidaţi şi programe), această manieră specifică de vot echivalând cu protestul la urne. Un protest foarte important, astăzi nepermis de legea noastră electorală.

Şi dacă am încerca să identificăm, totuşi, la cât s-ar fi ridicat amplitudinea protestului activ în cazul scrutinului de ieri, ce date ar fi utile pentru o astfel de analiză proiectivă?

În mod sigur, neparticiparea este un indicator foarte relevant. Lângă acest indicator aş mai aduce încă unul, care arată distanţa dintre rezultatul înregistrat de PSD pe judeţ şi media rezultatului PSD pe ţară.  Produsul acestor doi indicatori construieşte un indice agregat al amplitudinii rezultatului PSD pe judeţ în contextul unei rate specifice de neparticipare judeţeană la vot.

Ierahia judeţelor, începând cu cel mai bun rezultat al acestui Indice de Amplitudine al rezultatului PSD (IA), cel din judeţul Vaslui, şi terminând cu cel mai slab rezultat, cel de pe Bucureşti, arată în ce măsură un rezultat judeţean al PSD sub media naţională se poate explica prin amplificarea lui cu scorul nonparticipării, indicând o amplitudine a rezultatului primului clasat în contextul unei rate specifice a neparticipării. Am luat în considerare rezultatele obţinute de PSD pentru Camera Deputaţilor.

În Timiş, judeţ de referinţă în vest, în Banat şi în ansamblul ţării, PSD a obţinut un rezultat mult sub aşteptări, cu aproape zece procente sub media naţională, la o prezenţă la vot mică, cu cinci procente sub media celor 40% prezenţi la vot pe ţară. Cu toate acestea, rezultatul este foarte bun pentru PSD în Timiş şi în toate judeţele din vest, care au înroşit harta, precum s-a întâmplat în aproape toate judeţele ţării, doar 7 judeţe colorându-se altfel pe harta întregii ţări, din cele 41 plus capitala.

Şi totuşi, e interesant să observăm că Bucureştiul se află pe ultimul loc în clasamentul dat de Indicele de Amplitudine al rezultatului PSD, urmat apoi de judeţe care nu s-au colorat în roşu (Cluj, Mureş, Sibiu, Satu-Mare), după care urmează Timişul (cu un minus puternic al rezultatului judeţean al PSD faţă de media naţională şi cu un contingent foarte mare al diferenţei dintre nonvotanţi şi votanţi, de 180 de mii de cetăţeni cu drept de vot).

Această ierarhie, obţinută din rezultatul pe judeţe al agregării scorului obţinut de PSD (câştigătorul incontestabil al acestor alegeri, primul partid cu care este identificat sistemul politic, cel mai important semnificant imagologic pentru establishmentul politic de azi), cu cel ce cuantifică nivelul de neparticipare la vot, arată o hartă a potenţialului vot alb în România.

Protestul marcat prin votul alb este opus în primul rând faţă de câştigătorul scrutinului, majoritatea voturilor albe venind, într-un scrutin care recunoaşte legal acest tip de vot, de la cei care nu găsesc o alternativă credibilă la votul pentru lider (partidul câştigător).

PSD a obţinut pe ţară un scor peste aşteptări (46%), iar pe Timiş semnificativ sub aşteptări, deşi are primul rezultat pe judeţ (cu 35% rezultat judeţean, doar procentul pe Timişoara oferind o surpriză, mai ales pentru primarul liberal al oraşului, astfel marcându-se premiera situării PSD pe primul loc în Timişoara, cu 28%).

PNL a obţinut în ţară un rezultat foarte modest (20%), la fel ca şi cel de pe Timiş (25%).

USR nu a reuşit să obţină pe ţară un rezultat cu două cifre (a obţinut 9%), în schimb în Timiş l-a obţinut (14%).

Este un triunghi al rezultatelor care vorbeşte de la sine despre votul alb necuantificat, care poate aşeza altfel rezultatele, mult mai fidel faţă de intenţiile generale ale unei societăţi în care curentul anti-establishment politic este tot mai important.

Ierarhia judeţelor în funcţie de Indicele de Amplitudine al rezultatului PSD arată o posibilă hartă a votului alb, de protest. Probabil că până la următoarele alegeri vom avea şi noi legislaţia completată, care va cuprinde şi acest tip de vot. În cazul în care o cerem.

Horea Băcanu

tabel-1

tabel-2

LĂSAȚI UN MESAJ