S-a născut la 11 septembrie 1939, în satul Carani, comuna Sânandrei, județul Timiș.
În anii 1962-1971, a jucat 45 de meciuri și a înscris 121 de goluri pentru echipa națională a României, cu care a fost campion mondial în 1964, când a și devenit maestru emerit al sportului.

Josef Jakob, scris și Iosef Iakob, a fost considerat cel mai bun jucător de extremă dreapta din lume în 1968, an în care, împreună cu Gheorghe Gruia, a fost ales în selecționata lumii.

A jucat handbal încă de la școala generală din Carani, după care a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Timișoara.
A ajuns la Electromotor Timișoara, în 1955, care s-a desființat și de unde s-a transferat la Progresul Timișoara.
Doi ani mai târziu, a trecut la Tehnometal Timișoara, de unde a și fost selecționat în echipa națională de juniori a României, pentru care a jucat două meciuri în Polonia.

În 1962, ajunge la Steaua București și, totodată, campion național în sezonul 1962/63. Cu Steaua București a câștigat campionatul național de șase ori, consecutiv în anii 1968 – 1971.
În 1968, Steaua București, cu Iosif Iakob în echipă, s-a dovedit și cea mai bună din Europa, cucerind Cupa Campionilor Europeni.

În 1971, Josef Jakob a rămas pentru patru ani, cu permisiunea autorităților comuniste, la LTV Wuppertal, în Germania federală (RFG).
Un an mai târziu, a revenit în România pentru a-și schimba pașaportul, după care a decis să se stabilească definitiv în Germania.
Ca jucător al clubului sportiv al armatei, fiind și ofițer militar, Josef Jakob a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru dezertare.

În Germania, a jucat și antrenat la HTV Remscheid și RTV Remscheid, din 1979 la echipa TS Esslingen, apoi Wernauer Sportfreunde, Neuhausen-Fildern, Bernhausen, RSK Esslingen, TSV Denkendorf.
Și-a încheiat cariera de antrenor la Denkendorf, în 1999.(sursa: Wikipedia și alte surse)