„Haiducii din Calea Girocului”. Premieră internațională la cinematograful Victoria din Timișoara pe 14 dec 2025 cu participarea extraordinară în film a legendarilor Miodrag Belodedici și Momčilo Bajagić Bajaga, un docu-ficțion inspirat din cărțile timișoreanul Milan Radin.

Regizori: Milica Stojanov și Dorela Iencea, TV Voivodina Novi Sad
Docu-ficțiune: Serbia, 2025 – 1h 35min
Limba originală: româna și sârba| Subtitrare: în română

Filmul ne poartă prin anul 1989, un an emoționant și periculos în viața unui adolescent de cincisprezece ani care încearcă să fugă din România lui Ceaușescu. Prin povestea lui Milan descoperim viața de zi cu zi într-un regim represiv, copilăria petrecută în cartierul timișorean Calea Girocului și atmosfera în care avea să izbucnească curând revoluția. Aflat între loialitatea față de „haiduci” — prietenii și mediul care l-a format — și dorința arzătoare de libertate, Milan pornește într-o călătorie periculoasă care îi va modela destinul. Filmul este o poveste personală despre prietenie, curaj și alegerile care ne definesc viața, punând întrebările eterne: care este prețul libertății și ce înseamnă cu adevărat să fii liber — atunci, dar și astăzi, la 35 de ani distanță.

O poveste reală, despre lumină și întuneric, despre prietenie, despre libertate. Despre iugoslavi. Despre frontieriști. Cei care au reușit să treacă și cei dispăruți. Despre echipele de fotbal din cartier, Ajax, Bayern, Haiduk, Santos, Cosmos, Juventus, Piața, Lidia sau Racheta Albă. Despre Revoluția din 1989 și luptele cu „haiducii” din Calea Girocului.

Unul împușcat în cap, patru își pierd unul din părinți, alți doi sunt răniți. Despre emigrație.

Filmul se inspiră din cărțile în limba sârbă a bănățeanului Milan Radin „Bili smo niko i ništa“ (Am fost nimeni și nimic) și „Detinjstvo na nebu“ (Copilărie în ceruri).

Despre film povestesc regizorii filmului, Dorela Iencea, Milica Stojanov și cu scriitorul bănățean Milan Radin.

-Ce v-a inspirat, de unde acestă idee?

Dorela Iencea: Eu aş zice că a fost destinul să-l întâlnesc pe Milan Radin la lansarea cărții „Bili smo niko i ništa”, la Vârșeț — de acolo a pornit totul. Atunci l-am cunoscut. Destinul lui și fuga din România lui Ceaușescu, precum și curajul lui și al mamei sale, m-au impresionat profund. A fost o poveste care merita să fie spusă și care m-a motivat să inițiez acest film.
Mi-am dorit foarte mult si am povestit această experiență regizoarei Milica Stojanov, amândouă am fost de părere că această poveste trebuie ecranizată. Povestea aceasta nu este doar povestea unui adolescent – este și a mii de români care au încercat să fugă din România lui Ceaușescu. Mulți nu au reușit, nu au supraviețuit. Iar faptul că Milan a trecut prin momentele dificile și totuși a ajuns în libertate îl face, într-un fel, printre cei norocoși.
Prin destinul lui Milan se vede frica, curajul și dorința de libertate a multor oameni care au trăit aceleași experiențe.

-De ce exact această temă?

Milica Stojanov: O întrebare esențială pe care și-o pune fiecare regizor la abordarea oricărui proiect este întrebarea motivului – de ce exact acest film și de ce exact acum. Dar povestea de viață autentică și neobișnuită a lui Milan Radin, deschide în fapt o arie largă de teme importante care ne îngrijorează și ne afectează profund și în prezent.
Când Dorela, Milan și eu am discutat că ar fi bine să ecranizăm cartea lui Milan, contextul larg era întrebarea migrației globale. Dar în timpul scrierii scenariului și a muncii de teren, filmul a început să dezvăluie straturi noi, înainte de toate, ne-a evidențiat întrebarea cheie: ce este libertatea și care este prețul ei.

Mai mult, în timpul filmărilor despre Milan, fuga lui în căutarea libertății, dar și despre revoluția română care de fapt începe chiar la Timișoara, și în țara nostră se ducea o bătălie pentru libertate, fiind tot așa, lupta unor tineri care se bat pentru o lume mai bună și mai dreaptă.

Filmul urmărește cronologic tonul confesional al cărții Bili smo niko i ništa – od Temišvara do Graca 1989 godine (Am fost nimeni și nimic – de la Timișoara la Graz în 1989), iar povestea o „confirmă“ istoricii și ziariștii care clarifică contextul istoric, dar și personajele autentice din carte – prietenii lui de joacă din cartier pe care-i numim „haiduci”, sau idolii copilăriei Bajaga și Miodrag Belodedici, precum alți oameni care s-au găsit în drumul lui către libertate. Am folosit imagini din arhiva deținută de RT Vojvodina, dar am și filmat scene scurte, reconstituiri descriptive, cu Vladimir Radin, care seamănă inconfundabil cu tatăl său, Milan.
Și într-un final, acest film este o mică dedicație a mea tuturor oamenilor tineri care, și azi, luptă pentru libertate. Curajul lor îmi amintește de ce este important să povestim astfel de povești.

-Cum au decurs filmările?

Dorela Iencea: Filmarea a început în ianuarie și s-a încheiat în noiembrie. Am pornit de la un singur punct, iar povestea s-a extins natural pe măsură ce descopeream noi detalii și mărturii.
Am filmat secvențe autentice la Memorialul Revoluției, în satul natal al fostului fotbalist Miodrag Belodedici, la Liceul Teoretic Dositej Obradović, în cartierul Calea Girocului, la Biserica Albă, la închisoarea din Sremska Mitrovica și la Oravița. Am surprins povești tulburătoare care, chiar și acum, când mă gândesc la ele, mă emoționează profund și îmi amintesc de curajul și suferințele celor care le-au trăit.

-Prima carte și deja ecranizată, v-ați așteptat la așa un success?

Milan Radin: Nu. Sigur că nu. Marea parte a cărții am notat-o în 1991, la 18 ani, să exersez limba germană și să-mi rămână ca o amintire. Azi n-aș fi știut ce bancuri se povesteau în 1989 în închisoare dacă nu puneam toată povestea pe hârtie imediat atunci când îmi era încă totul proaspăt în minte. Nu m-am gândit că va apărea aproape 30 de ani mai târziu cartea. Am fost invitat în 2019 la Graz de Institutul Boltzmann și primăria orașului să le povestesc, ca martor ocular, cum am trecut clandestin două granițe. Le-am spus de notițele mele, și așa a apărut cartea. Dar nu mi-am imaginat atunci că va fi tradusă din germană în croată, sârbă, franceză.
Și nici prin vis nu mi-a trecut ca va fi ecranizată.

-Când v-ați revăzut cu „haiducii“ din Calea Girocului?

MR: „Haiducii” mei sunt împrăștiați prin lume. 90% din populația cartierului nu mai este, foarte mulți au emigrat. Ce tragedie! În America, Germania, Austria, Grecia, Canada, Italia, Israel, Ungaria, Lichtenstein, o fată din gașca noastră trăiește în Thailanda! La lansarea cărții în Paris m-a abordat o doamnă în română, doctor respectat în Franța, nu am recunoscut-o. Am crescut împreună, locuia în blocul imediat de după colț. Ce tragedie! Ne-am întâlnit la Timișoara, după 36 de ani, 17 „haiduci“, de la Ajax, Piața, Bayern și Haiduk. Cândva alergam cu sutele prin cartier… iar acum cresc „cu tupeu” pomii la bara de bătut covoare, poarta noastră de fotbal. Despre copilăria noastră fericită povestesc în cărțile mele. Și în film.

-Vă amintiți unde erați azi, acum 36 de ani, pe 08. Decembrie 1989?

MR: Cum să nu. Ne ascundeam undeva în pădurile din Slovenia, așteptam cu nerăbdare, teamă și excitație noaptea, ca să „atacăm“ granița dintre Republica Socialistă Iugoslavia și Austria.
Ultimul obstacol în drumul spre libertate. Sau spre pușcărie și pierire.

-Un ultim mesaj pentru cei tineri, care încă nu erau nici născuți când Ajax și Haiduk se duelau pe terenul traversat de șinele de tren?

MR: Să nu uite că în 1989 au murit mii de oameni, au murit „haiduci“, ca noi să trăim azi cu toții așa cum trăim, să călătorim când și unde dorim…
Sau dacă vreți în versuri: Ieri încă, copil fără griji, mâine, mândru tiz al unei străzi, copil încă, deja mort ieri.
…

Despre Milan Radin: formal scriitor austriac, timișorean la origine, în 1989, reușește într-un final după două încercări eșuate, prima chiar la 13 ani, și un periplu în închisorile armatei și ale poliției/securității, să fugă din România Socialistă prin Iugoslavia. Termină liceul în Austria, studiază în Franța, Austria, Marea Britanie, Bulgaria și Polonia. Se întoarce în România în 2007 și este timp de zece ani administratorul și directorul general al unei multinaționale germane din
domeniul de retail. Debutează cu o carte in limba germană în 2019 „Wir waren Niemand“, tradusă în mai multe limbi străine, versiunea în limba franceză „Le garçon de l’Avenue de Martyrs“ a fost lansată la Paris în noiembrie 2025. Poliglot, cursiv în șapte limbi.