Tăt natu se bucură de venirea primăverii. Totul înverzește pe câmpii. Asta doar în imaginația celor optimiști ce au rămas la nivelul clasei a două când se cânta cu elan școlăresc despre natura ce renaște.
În realitate în societatea asta fără de limite în ale nepăsării, verdele câmpiilor este de fapt un cenușiu murdar ca după un diluviu. De parcă eforturile celor ce ar trebui să se ocupe de ecologizarea și de curățenia județului nu ar fi blocate de o seamă de impedimente obiective mai apare un fenomen ciudat și de-a dreptul criminal în amploarea sa.
Unde te uiți, pe râuri, câmpii, șanțuri, răscruci de drumuri ori parcări se adună mormane de deșeuri de cele mai felurite soiuri. Totul se aruncă la întâmplare: de la anvelope de mașină ori tractor, moloz din demolări, resturi menajere, resturi de lemne putrede și crengi rezultate din tăieri de întreținere sau aiurea, saci goi de plastic, hârtie ori de rafie. La umbra câte unei tufe pipernicite „tronează câte un tron” ce a folosit scopurilor igienice. Dar se mai găsesc și căzi de baie ce au devenite inutile sau cadre de bicicletă alături de paleți de lemn dezghinați de la depozitele de marfă. Ici colo se mai găsește carcasa câte unui televizor sau al unui computer ce a prins și vremuri mai bune.
Esate un veșnic trafic de gunoi. Unii vin și descarcă aceste deșeuri la margine de oraș iar un flux aproape la fel de mare de „intreprinzători” cu căruțe ori roabe scormonesc și aduc la loc în localități aceste gunoaie. Din timp în timp câte un astfel de morman este incendiat. Focul arde mocnit multe zile. Dacă nu este în apropierea unor obiective nu se sesizează nimeni. Se stinge de la sine după un timp sau la prima ploaie mai serioasă.
Sigur că toate acestea ar putea fi adunate și duse la rampele de gunoi legale pentru reciclare sau chiar incinerare în condiții agreate de operatorii de deșeuri. Dar cine să vegheze la toate aceste aspecte? Avem o seamă de instituții de specialitate. De la tot fel de inspectori de mediu ori de alt fel. Mai exista cândva și Gardă de Mediu. Poate că mai există și acum dar rezultatele muncii (?) lor sunt aproape invizibile. Poate se dau și amenzi. Dar pe cine imprezionează?
Consilierii din diferitele administrații sunt prea ocupați cu probleme importante ca să mai vegheze la curățenia locurilor. De fapt este chiar o problemă de sănătate a întregului județ. Apoi unii se vor mira de înmulțirea cazurilor de boli grave.
Este imposibil ca proprietarii de terenuri agricole sau administratorii acestora să nu observe că la marginea ogorului lor se adună zi de zi timp de multe luni munți de gunoaie. Poate un nechibzuit ce deșartă un sac de deșeuri mai scapă uneori. Dar camioane ori remorci întregi ce sunt aduse ritmic și aruncate la marginea unui câmp lucrat cu trudă nu sunt văzute de nimeni?
În imaginile de mai jos se vede doar un singur exemplu de astfel de rampă ilegală de gunoi. La ieșirea de nord a municipiului pe calea Aradului ( deci nu la zeci de kilometri de civilizație) pe un drum ce în curând va deveni foarte circulat către satul Cerneteaz, se poate vedea un astfel de loc al pierzaniei. Nimeni nu vede? Sigur că la fel este în orice loc unde are acces nesimțitul cu sacul său de mizerie ce nu a auzit de spirit civic.
Dar această situație se poate amplifica cu zeci sau sute de alte exemple identice din tot cuprinsul județului.
