„Foarte aproape de tine — ca de două treimi” e ,,piesa” din concertul de jazz al poetului Adrian Bodnaru

Nu există iubitor de literatură, care, atunci când răsfoiește revista scriitorilor bănățeni ,,Orizont”, să nu fi remarcat, cu emoție, versurile lui Adrian Bodnaru din fiecare număr al publicației. Oricine a avut în mână un volum va recunoaște fără îndoială un vers ,,bodnarian”, la prima citire.

Poetul s-a impus cu un mod personal al scriiturii, unul aparte, ce îl face inconfundabil și nu mai este, demult, doar o promisiune. Maturitatea poetică nu mai trebuie demonstrată. A devenit, de decenii, o voce credibilă (și profundă) a poeziei românești.

Prin grija editurii sârbe din Smederevo, acum, această voce se face auzită și în spațiul de vorbire slavă de la sud de noi.

Cartea a apărut la editura Meridijani din Smederevo, Serbia, și este o ediție bilingvă (sârbă-română), în traducerea Liubiței Raichici, fiind lansată,în premieră, la Smederevo Poets Autumn, în 17–19 octombrie, unul dintre cele mai longevive (anul acesta, la a 54-a ediție) și prestigioase festivaluri internaționale de poezie din Europa.

„Foarte aproape de tine — ca de două treimi / Веома близу теби — као на две трећине” este titlul celui mai nou volum de poezie semnat de Adrian Bodnaru, care a fost lansat la notoriile întâlniri de vineri de la sediul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor.

Doi poeți români de facturi total diferite au adus la lumină o minunată carte bilingvă. Traducerea în limba sârbă este meritul poetei cărășene Liubița Raichici ce a înțeles pe deplin forma de exprimare proprie a autorului. Deși cele două limbi sunt total diferite și nu se suprapun aproape deloc, ele devin atât de apropiate prin tălmăcirea plină de har, după cum spun cei ce le pricep pe ambele, la fel de bine!

Este o adevărată fraternitate între autori la „Toamna poetică de la Smederevo” după cum scoate în evidență scriitorul Slavomir Gvozdenovici. Dânsul, la rândul său un iscusit poet și traducător de poezie, insistă pe misiunea suplimentară a celor ce vorbesc două sau mai multe limbi, de a fi ambasadori prin translația poeziilor în alte limbi.

Adrian Bodnaru a fost perceput la debut ca un urmaș direct al scriiturii lui Șerban Foarță, ca un fel de emul al acestuia. Percepția s-a dovedit a fi falsă. La început nu a fost prea prolific, dar, în timp, a publicat numeroase cărți folosind un limbaj absolut propriu și aproape inimitabil.

Fiecare volum, în felul lui, este o surpriză. De fiecare dată scriitorul se restartează cu noi căi abordate. Deși este o poezie totalmente conceptuală, care necesită o cheie de descifrare, uneori, din miezul poemului, se poate ivi (subțire și greu sesizabil) și câte un fir narativ.

Limbajul abordat este apropiat de o șaradă greu descifrabilă în lipsa unor cunoștințe din cele mai variate domenii culturale.

Rândurile jucăușe ascund câte o poantă transformată în poezie, asemenea maestrului său Șerban Foarță. Dar apropierile pot fi sesizate și în cele scrise de Minulescu sau chiar Topîrceanu. În ciuda unor pasaje dificile nu este pierdută niciodată articularea la realitate. Aceasta este prezentă în cele mai simple amănunte luate din viață. Criticii, sau mai degrabă prietenii, care au prezentat volumul, au mai făcut și o trimitere la poezia lui Virgil Mazilescu.

Versurile lui Adrian Bodnaru sugerează, prin lipsa stridențelor, o muzică de jazz ascultată în surdină, plină de bemoli și aproape lipsită de diez. Sunt cuvinte care se strecoară în vârful picioarelor, prin care poetul dorește, îndeobște, să nu apară în primul rând al scenei.

Vorbe pline de adevăruri despre poet și noua sa ispravă publicistică au spus profesorul Cornel Ungureanu, primul său editor, Viorel Marineasa, amicul său, profesorul Marcel Tolcea, și scriitorul Lucian Ionică.

Jurnalistul Doru Botoiu, deși nu se pretinde critic de literatură, cum, modest, a semnalat, a amintit că, în urmă cu foarte mulți ani, a intuit, înaintea tuturor, vâna artistică a lui Adrian Bodnaru, și a prevăzut că tânărul de atunci va deveni un mare poet.

Publicistul și prozatorul Adrian Marcu a adăugat, în final, că traseul poetic al lui Bodnaru poate fi asemuit cu mersul navelor din „linia maritimă Onedin”, acelea care țin cârma dreaptă, indiferent de valurile și de vânturile din oceanele literaturii.

1 de 5