Începe anul universitar în curând, pentru toți studenții. Aspiranții unei cariere în domeniul medicale au început chiar de astăzi orele. Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara a deschis luni anul universitar. Sălile de curs și amfiteatrele încep, așadar, să se umple de tineret studios. Cu toate că în mod oficial acest eveniment este fixat în calendar pe data de 1 octombrie, se face ca la noi. Fiecare începe când are timp. Făcând caz de o autonomie universitară, ce evident se referă la altceva, școala începe timp de o lună la diverse date.
Dar dacă probele de examen, acolo unde s-a făcut admiterea în acest mod, nu au fost foarte grele pentru cei bine pregătiți, urmează un nou examen mult mai greu pentru majoritatea celor veniți din alte părți.
Începe proba de maraton a cazărilor. Unii deja au furat startul și deja caută, pe teren sau pe site-urile de informații și de închirieri. Alții apelează la unchi, bunici, mătuși cu relații.
Toate cele patru mari universități de stat din oraș, dar și unele particulare, oferă locuri de cazare în cămine studențești. Aceste locuri, evident, nu sunt suficiente pentru toți studenții. Cei ce nu au locuri în cămine se înscriu în cursa de căutare. Prețul apartamentelor și garsonierelor de închiriat crește brusc de la finalul lunii august. Samsarii de chirii sau simpli proprietari cu un spațiu în plus vor să dea lovitura. De parcă toți studenții ar proveni din familii înstărite.
Există o adevărată industrie a închirierilor pentru studenți. Se promite mult. Condiții deosebite, chiar de lux, cu multă liniște, apă curentă caldă și rece la discreție (de parcă asta nu ar fi un element elementar al unui habitat urban). Se mai promite încălzire cu centrale din cele mai moderne, legătură permanentă la internet și cablu de televiziune, paturi confortabile, birouri, dulapuri ori chiar și mașini de spălat, cafetiere, cuptor cu microunde și alte minunății tehnice. La fața locului treaba cam stă mai modest de cele mai multe ori. Cafetiera modernă se dovedește a fi un simplu ibric, iar cablul de televiziune există, dar nu există televizorul propriu zis. Au mai fost cazuri când celebrul „etaj doi” aproape invariabil se afla de la etajul șapte în sus, iar liftul este într-o scurtă revizie ce durează de doi ani.
Dar marea problemă este suma de bani pentru aceste condiții. Cei ce apelează la agenții de specialitate cunoscute pot spera la o oarecare seriozitate. Ca o sumă medie se poate socoti că o garsonieră ce are condiții medii, ce era ofertată cu 150 de euro în alte perioade, acum va fi cel puțin 200 de euro. Oferta este extrem de diversă. Se începe de la 100 de euro și unii studenți susțin că au auzit chiar și de apartamente ce trec de o mie de euro. Sigur că această sumă, de cele mai multe ori se împarte la mai mulți colegi, dar tot rămâne impovărătoare pentru familie.
„Am stat anul trecut, împreună cu două colege într-un apartament de două camere pe care am dat 400 de euro în total. Condițiile erau foarte bune. Dar cam departe de facultate. Am avut colege ce au dat și peste 250 de euro pentru o persoană. Aș căuta ceva mai aproape dar mi-e frică de prețuri”, ne mărturisește studenta R. A., venită de la 250 de kilometri de Timișoara.
Un bunic venit din zona Bihorului caută ceva de închiriat pentru nepotul său dar nu prea se încadrează în buget și face calcule peste calcule.
„Am găsit cu 200 de euro o garsonieră bună. Dar noi, familia, nu ne permitem să-i dăm băiatului mai mult de maxim 1000 de lei pe lună. Dacă plătesc atât pe locuință nu mai are ce să mănânce și nici de carți, rechizite sau ceva haine. Mai caut ceva mai ieftin… Ori poate mai găsim ceva bani în plus…Dacă nu… poate va sta la cămin… că așa am stat și eu la începutul anilor 60 și uite că nu am murit…”, spune domnul Ion V.
Cel mai fericit caz, din cei ce doresc să profite de condiții mai bune, este al unui tânăr venit dintr-o țară din fosta Federație Iugoslavă. Cu toate că este din sudul balcanic, Mirko G. ne povestește că aici se simte ca acasă: „Acum 15-20 ani în urmă părinții mei aveau ceva bani puși deoparte. Ne era frică că izbucnește războiul din nou. Am cumpărat un apartament în Calea Aradului să ne mutăm aici în România cu toată familia. Până la urmă nu am mai venit, dar locuința am păstrat-o. Aici a locuit cinci ani fratele meu când a făcut facultatea în țara voastră. După aia a mai stat o rudă de-a noastră tot așa cât a fost student. Acum a venit rândul meu, cel mai mic dintre frați și veri să vin aici să locuiesc pentru patru ani sau poate mai mult. Așa că eu fapt eu stau aici în România la casa mea”, spune, foarte încântat de investiția făcută cu simț economic de părinții săi, studentul de anul doi M. G.
O tânără boboc de anul întâi de la Medicină spune că preferă să faca naveta zilnic până în oraș. Nu are decât 35 de kilometri de acasă până la facultate. Crede că și programul este favorabil. În schimb doi tineri, o fată și un băiat din Petroșani, de asemenea din anul întâi, vor locui aici în oraș. Domnișoara are o colegă cu care împarte un apartament de două camere ce le va costa în total 250 de euro, cu tot cu cheltuieli. Și este încântată că face doar cinci minute pe jos până la școală. În schimb, băiatul din Petroșani va sta la cămin, peste drum Universitatea de Medicină din Timișoara, unde va plăti în jur de o sută de lei.
Pentru a prezenta mai exact oferta chiriilor, dăm câteva exemple:
-apartament de trei camere, 500 euro pe lună în Complexul Studențesc
-1 camera cu 280 euro tot în Complexul Studențesc
-2 camere lux în Complex, 300 /320 euro
– apartament cu 4 camere, central, renovat, utilat 1000 euro/lună
Cerința de locuri de cazare a fost observată și de unii investitori particulari ce au înființat cămine studențești private. Dar numărul acestora este încă infim față de cerințe.
Unul din cele mai cunoscute cazuri este ce al unui cămin privat de studenți ce pune la dispoziție 28 de camere duble (fie pat matrimonial, fie paturi separate) adică 56 de locuri în total. Acestea sunt dotate cu băi individuale, cu duș sau cadă, televizor, la cerere aparat de aer conditionat, frigider, internet, wireless, mobilă de tineret, și birou. Prețul unei camere este nu cu mult mai mare decât cel de pe piața liberă. Însă, la închirerea acesteia de către 2 tineri, automat chiria se împarte între locatari, adică va veni sub 150 de euro/persoana. Aici studenții mai dispun și de o spălătorie aflată la dispoziția lor, ceea ce nu este puțin lucru.
O problemă destul de încâlcită în acest mediu al afacerilor cu închirieri de spații locative este cea a garanției reținute de proprietari sau de intermediari. Acești bani se lasă gaj pentru pagube ulterioare cu promisiunea că vor fi recuperați ulterior. Dar de cele mai multe ori suma nu este recuperată de studenți. Veșnic se pretextează unele datorii sau pagube și dacă este cazul și dacă nu există.
Pentru cei mai mulți dintre studenți, însă, mai există varianta căminelor oferite de universități. Despre această ofertă vom mai scrie în zilele ce urmează.