Istoria se distrează pe seama celor care cred că îi pot îndoi traiectul de câte ori vor și după cum le este mai bine. Iar acum chiar are ocazii cu nemiluita. Să amintim că săptămâna trecută, de teamă ca nu cumva președintele Trump să ajungă la înțelegere cu Volodimir Zelenski și să accepte livrarea către Ucraina a unor rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune, Vladimir Putin a sunat la Casa Albă pentru o discuție care a durat excesiv de mult și care s-a încheiat cu anunțul unei întrevederi in-personam Trump-Putin, ce urma să se desfășoare la Budapesta. După ce toată lumea a făcut calcule, a căutat simboluri și motive, s-a aflat că totul a fost fake-news, menit doar să suspende orice inițiativă americană în privința Ucrainei și, eventual, să testeze stadiul relațiilor Trump-Zelenski. Se zice că Trump i-ar fi cerut, din nou, omologului ucrainean să cedeze Rusiei largi teritorii drept condiție pentru încheierea păcii, ceea ce, evident, nici nu poate fi luat în calcul la Kiev. Era clar că discuțiile aveau să rămână în impas. La scurtă vreme după ce s-a intrat în sărbătoare la Kremlin, a început furtuna globală. Consiliul European a aprobat cel de-al 19-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, vizând în special exporturile de petrol și „flota ascunsă”, aproape simultan cu anunțul Casei Albe de sancționare a Lukoil și Rosneft, cele mai mari companii rusești din industria petrolieră; băncile europene sunt aproape de a găsi o soluție în privința valorificării dobânzilor la activele rusești înghețate în conturile lor, iar Mark Rutte a vizitat Washington-ul. Regele Charles al III-lea l-a primit, din nou, pe Zelenski la Castelul Windsor, au inspectat garda de onoare chiar înaintea summit-ului Coaliției doritorilor, adică a țărilor care susțin Ucraina în mod consistent (financiar, cu muniție, strategic). În replică la această impresionantă desfășurare de forțe, vicepreședintele Consiliului de Securitate a Federației Ruse, Dimitri Medvedev, a exclamat: „Trump a intrat deplin pe calea războiului cu Rusia. S-a solidarizat cu Europa nebună. Dar există și un avantaj evident în această nouă mișcare a pendulului trumpist: se poate lovi cu cele mai diverse arme în toate ascunzișurile banderiste, fără să se țină cont de negocieri inutile. Și să se obțină victoria exact acolo unde este posibilă — pe teren, nu la birou. Distrugând dușmanii, nu încheind «înțelegeri fără sens»”.
Fața vizibilă a labirintului
Oficial, pregătirea summit-ului Trump-Putin de la Budapesta urma să se facă prin convorbirea telefonică dintre Marco Rubio și Serghei Lavrov. Practic, ministrul rus de externe a reafirmat așteptările reale ale Moscovei, lăsând să se înțeleagă faptul că Rusia urmărește cu totul altceva decât discuții despre pace. Iar „oferta” lui Trump de a se îngheța totul pe actuala linie a frontului și de a pleca „fiecare acasă” e citită la Kremlin mai curând ca o sfidare decât ca o opțiune reală. Ca urmare, Donald Trump a anunțat că renunță la întâlnirea de la Budapesta, a sancționat Rosneft și Lukoil și a cerut tuturor partenerilor acestora ca până în 21 noiembrie să întrerupă orice colaborare cu cele două companii, amenințându-le cu taxe majore.
Primul efect notabil a venit din India, unde Reliance Industries, importatorul-cheie de petrol rusesc, a anunțat că respectă sancțiunile impuse de americani și se va retrage din contractul cu Rusia, în baza căruia rafina zilnic în jur de 500.000 de barili de țiței rusesc.
O a doua consecință imposibil de trecut cu vederea a fost vizita urgentă a secretarului general NATO, Mark Rutte, la Casa Albă. Fără a da prea multe informații presei, simpla sa prezență alături de Donald Trump ne spune că rachetele Tomahawk, apărarea Ucrainei și discuțiile cu Federația Rusă au fost pe agendă. Președintele american a re-deschis discuția referitoare la cota de 5% pe care statele membre trebuie să o atingă în bugetul apărării până în 2035, din care 3,5% din PIB pentru cheltuielile propriu-zise destinate apărării și, respectiv, 1,5% pentru cheltuieli adiacente, precum protecția sau îmbunătățirea infrastructurii și pregătirea rezilienței civile. Trump a criticat Spania, care amână în continuare să se conformeze nu doar alocând mult mai puțin, dar susținând că poate îndeplini obiectivele de capabilitate ale Alianței cu un buget mult mai mic. Cum Trump a avansat posibilitatea de a exclude Spania din NATO, de a o suspenda sau a-i aplica sancțiuni în cel mai scurt timp, este clar că discuția cu Mark Rutte nu a fost una de circumstanță. Ba chiar am aflat că președintele american va efectua o serie de vizite în Asia și că speră să-l întâlnească pe Xi Jinping pentru semnarea unor contracte comerciale.
Consiliul European
În 23 octombrie a avut loc la Bruxelles reuniunea șefilor de stat și de guvern din țările membre UE, cu o agendă extrem de bogată. Partea nostimă, dacă nu și simbolică, este că votarea pachetului al 19-lea de sancțiuni la adresa Rusiei a venit simultan cu acțiunile Casei Albe, precum și în contextul discuțiilor despre Pregătirea apărării 2030, programul european de înarmare și repornire a industriei proprii de apărare. Acest pachet de sancțiuni se îndreaptă și împotriva Belarusului, Iranului și Coreei de Nord, pentru susținerea lor activă a efortului rus de război, respectiv, în capitolul despre flota secretă, conține o serie de avertismente adresate statelor membre UE chemate astfel să implementeze măsuri avansate de protecție a mediului maritim. De asemenea, a fost luată în discuție violarea spațiului aerian al mai multor state membre, subliniindu-se importanța consolidării tuturor frontierelor UE, cu precădere a celor de pe flancul estic. Aici a avut un mare câștig de cauză și Georgia Meloni, susținând cauza Italiei împotriva migrației ilegale. S-a aprobat expulzarea tuturor celor care intră ilegal în Italia din cauza imposibilității de a mai gestiona afluxul de imigranți care, de peste un deceniu, au răscolit peninsula, punând la grea încercare atât viața de fiecare zi a locuitorilor ei, cât și sistemul socio-politic.
S-a reiterat decizia de a sprijini Ucraina cu tot ceea ce are nevoie, în special ajutor umanitar și în domeniul protecției civile. Până în acest moment, UE a oferit Kiev-ului 177,5 miliarde de euro și va continua să ofere „susținere constantă și predictibilă în vederea acoperirii nevoilor presante din anii care urmează”. Doar anul acesta, 20,5 miliarde au fost transferate bugetului ucrainean din programul special Facilitatea pentru Ucraina, respectiv 14 miliarde din fondurile G7 ERA, acoperite din dobânzile la activele rusești înghețate. Cum atacurile rusești cu drone și rachete s-au intensificat, toată lumea înțelege că Rusia e departe de a-și dori încetarea focului, cu atât mai puțin ajungerea la o pace justă și durabilă. Ca urmare, UE își va coordona eforturile de susținere a Ucrainei cu Coaliția doritorilor, cu SUA și cu orice partener global care dorește să se implice. Pe de altă parte, cea mai importantă garanție de securitate ce poate fi gândită este consolidarea capacității de apărare a Ucrainei pentru a putea face față conflictului și a putea descuraja viitoare asemenea tragedii. În acest dosar se impun ca priorități acordarea de echipament și pregătire militară Forțelor Armate Ucrainene; acordarea de sisteme de apărare aeriană și sisteme anti-dronă; muniție cu calibru mare. Suntem deja în etapa în care țările europene au înțeles pe deplin importanța pregătirii apărării pe întregul continent, astfel încât proiectul cel mare care le stă acum în față este dezvoltarea propriei industrii de apărare, în strânsă cooperare cu industria ucraineană, adaptată războiului contemporan și foarte avansată în a produce armament adecvat. Ca urmare, s-a analizat stadiul pregătirii europene în domenii-cheie, identificate la precedentul Consiliu din martie 2025: „apărarea aeriană, sistemele de artilerie, dronele, mobilitatea militară, AI și războiul electronic”. Sub aceste aspecte, fiecare stat membru a plecat acasă cu „teme concrete” de implementat în aceste domenii concrete și de a pregăti, împreună cu Comisia Europeană, planul de reformă a industriei europene de apărare, urmând ca toate aceste detalii să fie prezentate, pe larg, la summit-ul din primăvară al Consiliului.
Nu în ultimul rând, s-a reluat discuția despre integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. Extinderea Uniunii nu mai este, de mult, un „simplu” proiect politic sau cultural; prin candidaturile și complicațiile aduse de dosarele Moldovei și Ucrainei, extinderea a devenit obiectiv strategic de securitate a întregii Europe, Consiliul European a notat reformele realizate în ambele țări și faptul că sunt pregătite să deschidă mai multe capitole de negociere. Amintim că, dincolo de criteriile meritocratice, în ambele cazuri încă ne lovim de veto-ul Ungariei față de deschiderea negocierilor, așa că se caută căi alternative de parcurgere a etapelor de negociere, sperându-se la o schimbare a poziției Budapestei ca urmare a alegerilor din primăvara viitoare.
În paralel cu toate aceste demersuri formale, Antonio Costa, președintele Consiliului European, va participa, în 4 noiembrie, la o reuniune organizată la Bruxelles de Trustul Euronews pe tema extinderii Uniunii. Vor participa președinții Moldovei, Maia Sandu și Serbiei, Aleksandar Vucic, precum și premierii Albaniei, Macedoniei și Muntenegrului. Din partea UE, comisarul pentru extindere Marta Kos va prezenta strategia pentru extindere, precum și Evaluările anuale ale eforturilor depuse de aceste țări în procesul lor de pregătire pentru aderare. De asemenea, liderii statelor invitate vor pune în discuție strategiile lor și stadiul pregătirilor în acest context geopolitic extrem de încărcat.
Londra
Capitala Marii Britanii a fost, din nou, gazda unei reuniuni a Coaliției doritorilor, discutând ajutorul pentru Ucraina, dar și a unui moment deosebit de emoționant și important sub aspect simbolic: Regele Charles al III-lea l-a avut ca oaspete pe Volodimir Zelenski, împreună cu care a inspectat Garda de onoare. E drept că, în februarie, Zelenski a mai fost primit de rege, dar atunci a fost mai mult o ceremonie privată, de consolare după neobișnuitul eveniment din Biroul Oval. Atunci a fost la reședința privată de la Sandringham. Acum, cu ceremonie oficială la Castelul Windsor, Regele Charles a marcat un nivel superior, extrem de semnificativ în sfera relațiilor cu președintele Ucrainei. Aceasta vine după o vizită făcută, luna trecută, de Prințesa Ana, sora regelui, care a prezentat omagiile Casei Regale la Memorialul copiilor uciși în acest război, alături de Prima Doamnă, Olena Zelenski.
Conferința de presă desfășurată la scurtă vreme după summit-ul Coaliției doritorilor i-a avut la microfon pe premierul Keir Starmer, pe secretarul general NATO, Mark Rutte, pe premierul olandez Dick Schoof, pe cel danez, Mette Frederiksen, și, desigur, pe Volodimir Zelenski. Convingerea tuturora este că „Rusia trebuie scoasă de pe piața globală a petrolului și gazului”, care tocmai îi alimentează nevoile financiare; că Ucraina trebuie ajutată pentru a trece lunile de iarnă, precum și cu un ajutor financiar pentru următorii doi ani, căci „viitorul Ucrainei este viitorul nostru” (Keir Starmer). Acest ajutor, estimat la 140 de miliarde, la care ar urma să participe și UE, este propus ca un împrumut pentru reparații.
Mark Rutte a menționat că decizia referitoare la rachetele Tomahawk nu este una definitivă, dar ea ține de competențele suverane ale SUA. În replică, liderii europeni, Keir Starmer în special, au avertizat că Ucraina va trebui ajutată cu rachete cu rază lungă, indiferent de tipul lor. S-a discutat, iarăși, problema activelor rusești (aprox. 200 de miliarde) și a modalităților de a fi utilizate pentru a finanța nevoile defensive ale Ucrainei. În plus, premierul olandez Schoof a propus ca UE să aplice, la rândul ei, sancțiunile aflate deja în vigoare împotriva Lukoil și Rosneft, impuse de Statele Unite și Marea Britanie.
Pe scurt, „nebuna” Europă strânge rândurile nu doar în jurul Ucrainei, ci și în jurul propriei apărări, trebuind să se reinventeze, din putere civilă și moralizatoare, în forță defensivă și voce politică din ce în ce mai pregnantă. Din fericire, avem o generație de lideri raționali, hotărâți, cu un bun dialog între ei și o clară înțelegere a situației politică-militare în care am fost împinși. Cum rar s-a întâmplat în istorie, Marea Britanie este un lider puternic și solidar cu această Europă, iar Ucraina a încetat să mai fie „țara de frontieră” (U-kraina). A devenit miezul dezbaterilor și punctul de plecare a noii identități europene, incluzând tema extinderii și a rotunjirii unei Europe care să-și depășească stereotipurile moștenite și să-și asume noua sa față.
