Timișoara trăiește intens o nouă epocă a dezvoltării sale. Pare a fi ceva mai deosebit. E ceva parcă rupt din filme de ficțiune (proaste). Cine a scris în literatură despre teatrul absurdului pare să fi avut ceva legături cu meleagurile mioritice. Absurdul s-a născut aici și se dezvoltă în continuare, parcă udat cu apă vie.

De-a lungul timpului, oamenii cu carte au consemnat mai multe etape de dezvoltare umană. A fost epoca pietrei, cu mai multe sub-etape. A urmat epoca bronzului, a fierului și așa mai departe. În urbea noastră, de un deceniu sau și mai bine ne aflăm în plină epocă a drodului. Dar și asta este de mai multe feluri: drod de telecomunicații, de curent, de televiziune prin cablu. Cel mai nou este drodul care are și fibră de sticlă prin el. Se pare că sârma este frate cu românul încă din perioada socialistă. Se știe că orice șofer de Dacie primea carnetul de șofer dacă avea la el un patent și un smoc de sârme. Era panaceul de reparat mașina dacă râmîneai în drum. Legat bine cu sârmă orice vehicul merge mai cu spor.

O clădire care adăpostește o instituție a statului român, nu se poate afla despre ce e vorba că nu se vede de cablurile inșirate elegant cu furca pe fațadă, este legată de jur imprejur cu sârme. Se află în piața Sfântul Gheorghe, unde pe timpuri era instituția care se ocupa de pensionari. Poate nu au bani de renovare și o leagă cu sârme să nu cadă. Ori e o nouă metodă de împodobire. Dacă ai sârme pe clădire ești cineva.

Turiștii veniți de pe alte meleaguri se uită, se consultă unul cu altul apoi șușotesc ceva ininteligibil. Fac fotografii. Apoi pleacă. Nu se știe dacă e de bine sau de rău. Cert este că, la final, unii își fac cruce. Pesemne că sunt tare credincioși.

Cunoscătorii spun că este un curent artistic avangardist. Ceva dreptate au. Cu ani în urmă era la modă un mare artist de origine bulgară, pe numele său Christo, care în cadrul conceptului de artă ambientală a reușit să îmbrace în folie de plastic întreaga clădire a Reichstagului din Berlin.

Specialiștii timișoreni vor să reitereze isprava și să imbrace clădirile cu sârme de toate felurile. Poate în lipsa altor soluții de reabilitare a clădirilor vechi e o soluție revoluționară de a ascunde degradarea? Acoperi casa cu cabluri și gata! Pare nouă și reparată! Până în anul 2021 se poate termina de bobinat tot centrul.

E ceva de felul unui nou suprarealism. Sau poate e pur și simplu supra tembelism?
De câțiva ani o hotărâre de consiliu local interzice cablurile aeriene în oraș. Dar cine stă să se impiedice de o hotărâre? Termenul limită pentru debarasarea de încâlceala de mațe de pe fațade a trecut de ceva ani. Un energic și hotărât viceprimar, Farkas Imre, a preluat de curând problema. Sperăm să aibe nervii tari, să se poată lupta cu hidra de sîrme. Peste zeci de ani va fi pomenit ca salvatorul urbei.

Pentru cei care nu cunosc termenul de drod să caute un specialist din Primărie, să ceară explicații.