Drama unui fiu, după ce tatăl său a ajuns de la o simplă tomografie pe masa de operație

210

Un bărbat din Tulcea a trecut printr-o experiență cumplită, pe care a împărtășit-o pe Facebook. Drama lui are legătură cu ce s-a întâmplat după ce și-a dus tatăl să facă o banală tomografie în Capitală.

”Acum o săptămână l-am internat pe tatăl meu la Spitalul Militar Central din București. La aproape 81 ani, tata s-a procopsit cu o pungă de lichid în jurul inimii, pungă care îl împiedica să respire normal. Pe lângă asta mai avea și niște lichid la plămâni, cauză a unei răceli de mult timp netratată. După vreo 2-3 intervenții cu puncții, care au dus la eliminarea acelui lichid (îmi cer scuze dacă termenul poate nu este total corect) s-a ajuns și la soluția finală și ultima… operație, dar de dată asta cu “deschidere””, descrie fiul pe contul său de Facebook.

Medicul care l-a consultat pe vârstnic și-a dat seama că bătrânul ”nu ar fi rezistat mai mult de o săptămână”. Îngrozit de situație, fiul a semnat o mulțime de formulare – ”la 81 de ani este posibil în proporție de 80% ca o anestezie totală să fie și ultima” – și a discutat cu medicii.

Fiul nu ascunde că numeroasele informații primite l-au ”dărămat complet”. Iar apoi a mai urmat o altă parte grea:

”Am stat pe holurile alea, de la 08:30 până pe la 18:00, timp în care am văzut medici și asistente vădit timorați și dărâmăți psihic de ceea ce făceau. Am văzut în ochii lor durere în suflet, pentru că își dădeau seama că este posibil să nu mai poată face nimic pentru unii pacienți. Într-adevăr, acești medici sunt măcinați psihic, zi de zi de operațiile pe care le fac, mai ales atunci când “de mâna” lor depinde viața unui om.

Deci, cei care se mai gândesc să deschidă gură și să-i blameze pe acești oameni, ba că au salarii prea mari, ba că nu au medicamente, ba că nu au nu știu ce, îi invit să stea în față ușii de la blocul operator vreo câteva ore.. Oamenii ăștia chiar pun suflet în ceea ce fac și sunt profund marcați zilnic, de o eventuală nereușită.

(…) Nu vă ascund că m-am rugat non-stop în față acelei uși, pentru sănătatea tatălui meu, dar în primul rând dar m-am rugat că Ăl de Sus să le dea liniște sufletească și iscusime, Dlui Doctor Adrian Mihail Iordache și Dlui Doctor Daniel Pantile, medicii care operau dincolo de acea ușă. În continuare am să mă rog pentru sănătatea lor și familiilor lor, pentru că acești oameni readuc pe alții la viață… iar asta nu este puțin.
Îmi cer scuze dacă textul este prea lung, dar am simțit că așa trebuie să scriu”.

Postarea a fost distribuită pe Facebook-ul Spitalului Militar București.

Sursa: dcmedical.ro

LĂSAȚI UN MESAJ