Înființată în urmă cu două secole, odată cu construcția primului furnal, uzina metalurgică din Nădrag a purtat începând din primii ani de comunism numele „Ciocanul”. A dispărut, definitiv, la sfârșitul anilor ’90, când ultimii din cei aproape 2.000 de angajați ai săi au fost nevoiți să o părăsească.
La mijlocul anilor ’90, uzina Ciocanul din Nădrag, aflată în județul Timiș la poalele Munților Poiana Ruscă, avea peste 1.500 de salariați, dar se îndrepta spre faliment.
Societatea care producea tablă și confecții metalice se afla în curs de lichidare, după ce fusese privatizată, iar în 1998, ultimii săi angajați se pregăteau să o părăsească pentru totdeauna. Industria metalurgică din Nădrag avea o o tradiție de două secole, însă ultimele activități din uzină constau în dezafectarea halelor și secțiilor sale și în strângerea fierului vechi și a materialelor care puteau fi folosite. Mulți dintre foștii muncitori au fost nevoiți să lase în urmă uzina și satul, în căutarea altor oportunități.
În deceniile de comunism, uzina avusese o dezvoltare rapidă. Tot atunci, localnicii au trebuit să se obișnuiască și cu noul nume al acesteia, chiar dacă multora dintre ei le stârnea amuzamentul. Din 1948, fosta uzină Nădrag, parte a complexului „Titan-Nădrag-Călan”, patronat de industriașul interbelic Max Auschnitt, a fost naționalizată sub numele „Ciocanul” din Nădrag, numele localității fiind un termen regional pentru pantalon sau izmană.
Două secole de la construcția primului furnal
Ascunsă în Munții Poiana Ruscă, la poalele vârfului Padeș (1.380 metri), comuna Nădrag din județul Timiș s-a dezvoltat în ultimele două secole datorită resurselor naturale prețioase din jurul ei.
Zăcămintele de fier au fost exploatate încă din Evul Mediu, iar în secolele următoare pădurile vaste au reprezentat o sursă de existență a comunităților izolate din Munții Poiana Ruscă. Primul furnal din Nădrag a fost construit în 1823, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, mica industrie metalurgică atrăgea coloniști din mai multe state ale Imperiului Austro-Ungar. Comuna ajunsese la 2.000 de locuitori, iar mulți dintre ei munceau în minerit și în uzina locală.
„Există indicii că minele de la Nădrag au fost exploatate încă din cele mai vechi timpuri. Însă mineritul modern din zonă începe abia în 1845, atunci când o firmă vieneză a construit atelierele de prelucrare a fierului, numite inițial Zsidóvári vasgyár (Societatea de fier din Jdioara) cu sediul la Nădrag. La început, fabrica a angajat colonişti germani trimişi în Banat de societatea vieneză, dar mai târziu au sosit şi slovaci, maghiari, români şi chiar ţigani, fiecare grup formând o colonie proprie. Cu toate acestea, majoritatea lucrătorilor şi minerilor a rămas germană”, arată Primăria comunei Nădrag.
De la începutul secolului XX, românii au devenit majoritari în rândul angajaților uzinei. În anii ‘30, ea făcea parte din grupul metalurgic „Titan – Nădrag – Călan”, patronat de faimosul industriaș Max Auschnitt, unul dintre cei mai bogați oameni din România interbelică.
Înainte de instaurarea regimului comunist, Max Auschnitt a fugit din România, a locuit o vreme în Franţa, după care s-a mutat în Statele Unite, unde a murit în 1957. Fostele sale uzine de la Galați, Nădrag și Călan, care aveau împreună aproape 5.000 de salariați înainte de război, au fost naționalizate.
După Al Doilea Război Mondial, uzina a primit numele Ciocanul și a fost extinsă prin planul de industrializare a ţării. Odată cu dezvoltarea industriei locale, populația comunei a crescut, ajungând în anii ‘80 la peste 5.000 de locuitori.
În împrejurimile sale, Munții Poiana Ruscă au fost cercetați geologic pentru descoperirea altor resurse naturale ce puteau fi exploatate.
În comunele mici aflate la poalele și pe culmile lor, ca Rusca Montană, Tomești și Ghelari, localități rurale urbanizate de comuniști, au fost ridicate cartiere de blocuri, pentru muncitorii din uzinele metalurgice și de sticlă, din noile mine de fier, uraniu și de minerale complexe ori din carierele de piatră, marmură și nisip.
„În plus, cercetările au pus pus în evidenţă în zonă rezerve de minerale utile: aur, argint, cobalt, crom, uraniu, pe lângă cele de fier, plumb şi zinc exploatate mai demult. Apogeul dezvoltării industriale are loc în anii ’80, iar după Revoluţia din 1989, are loc închiderea întreprinderii siderurgice, urmate de o explozie a şomajului şi implicit de exodul locuitorilor către alte localităţi”, informează Primăria comunei Nădrag.
La sfârșitul anilor ‘90, uzina se îndrepta spre faliment, lăsând fără locuri de muncă cei aproape 1.800 de muncitori ai săi. După închiderea întreprinderii, secțiile sale au fost dezafectate, iar construcțiile lor au fost demolate sau devastate pentru recuperarea fierului vechi. În prezent, mai puțin de 2.500 de oameni locuiesc în comuna Nădrag, întreprinderea Ciocanul a rămas pentru ei doar o amintire.
Sursa: https://adevarul.ro/
