Disensiuni (germane) în era post-Merkel

174

Luna aceasta s-au înregistrat inundații unice într-un mileniu în vestul Europei, cu precădere în Elveția, Germania, Olanda și Belgia. În același timp, Germania se pregătește de alegeri parlamentare federale, programate pentru 26 septembrie. În acest context, rețeaua media ARD din Germania a conchis: „vremea e, cu precădere, politică”. Să fie, aici, un simplu joc de cuvinte sau o metaforă ieftină pentru modificările de agendă politică ce vor urma pentru marile partide din Germania? Ar fi prea puțin să ne mărginim la atât! Alegerile parlamentare din septembrie au o miză mult mai serioasă și pot genera un impact economic și politic greu de imaginat la această oră. Dimensiunile economiei germane, precum și antecedentele politico-istorice ale acestei țări, coroborate cu rolul pe care îl joacă sau își propune să îl joace pe plan internațional ridică prețul fiecărui vot și, mai cu seamă, al fiecărui gest făcut acum, în plină campanie electorală. Cum bine se știe, dna Angela Merkel nu va candida pentru un al cincilea mandat de cancelar, după ce s-a retras și de la conducerea CDU (Uniunea Creștin-Democrată). Locul său a fost preluat, inițial, de dna Annegret Kramp-Karrenbauer, apoi de Armin Laschet. Ambii au beneficiat de susținerea Angelei Merkel și de prezumția că îi vor continua, cu bune și cu (mai puține) rele, agenda politică și modalitatea de a guverna. Dna Karrenbauer a înțeles între timp că CDU este o mașinărie prea complicată spre a reacționa în maniera în care și-ar fi dorit domnia sa și s-a retras de la conducerea formațiunii, fiind, azi, ministru al Apărării în guvernul federal. Dl Laschet, premier al landului Renania de Nord-Westfalia, pare a fi candidatul cu cele mai mari șanse de a prelua guvernul de la Berlin, dar tocmai a comis o gafă ce îl va urmări întreaga carieră: a fost surprins râzând cu poftă în spatele președintelui Steinmeier, în timp ce acesta se adresa victimelor recentelor inundații promițând ajutoare substanțiale și încercând să transmită empatia clasei politice față cei aflați în suferință. La ora aceasta dna Merkel face eforturi nu doar să ofere soluții și sprijin regiunilor/landurilor afectate, ci și să repare în ochii electoratului consecințele periculos de nefaste ale gestului dlui Laschet. Presa mai amintește și de plusul de imagine politică obținut de Gerhard Schröder, după ce, tot în campania electorală, a vizitat locurile afectate și și-a arătat compasiunea față de comunitățile în cauză. De aici să fi pornit ideea de a considera vremea un factor electoral?
Nu, desigur nu ne putem mărgini la aceste asocieri, oricât de evidente ar fi. Politica germană este una multi-stratificată, precum și alocarea de puteri, iar dependențele/influențele reciproce ale acestor straturi trebuie văzute cu claritate. Vom spune de la început faptul că structura federală a țării distribuie puterea între landuri și capitala Berlin, punând presiune între cele două niveluri și o competiție continuă pentru susținere publică. Se adaugă, tacit, dar eficient, seculara competiție între catolici și protestanți, dincolo de amvonul bisericilor, mergând spre atitudini, mentalități și opțiuni socio-politice. Se suprapun, apoi, punctele cardinale, cu disensiunile est-vest, respectiv nord-sud. Abia apoi apare politicul, cu partidele și ideologiile sale, bine conturate și aprig protejate de partidele mari, cu impact național. Iar tabloul nu se înrămează înainte de a include rolul Germaniei în disputa europeană sau în gestionarea problemelor globale. Faptul că dna Merkel a decis să-și încheie prezența în fruntea guvernului german ridică semne de întrebare pe toate aceste fronturi. Inundațiile au venit, poate la timp, pentru a ridica o întrebare extrem de grea și a cere restructurarea discursurilor electorale, respectiv a programelor pe termen mediu și lung: continuitate politică sau reformă radicală? Cât de radicală? Suficient pentru a susține și chiar impulsiona noul angajament ecologic al UE, chiar în contradicție cu industria germană de automobile? Sau o reformă nu atât de profundă spre a menține loialitatea și suportul marilor finanțatori, cu riscul de a relativiza principiile frumos enunțate în domeniul socio-ecologic, al reformei europene sau în cel al condiționalităților europene față de terți? Poate Germania rămâne la navigația precaută a Angelei Merkel printre minele ce amenință politicile mai ambițioase? Poate deveni un model moral și social, subminând cooperarea între guvern și mediul de afaceri?

Alegerile CDU-CSU
Alianța CDU-CSU a fost un vector de guvernare și de stabilitate în întreaga epocă postbelică, oferind politicii federale personalități uriașe și, prin acestea, gesturi istorice: Konrad Adenauer (primul președinte al RFG), Ludwig Erhard (părintele reformei economice postbelice) sau Helmut Kohl (artizanul reunificării Germaniei). Formațiune de centru-dreapta, a fost fie axul central al guvernării, fie al criticii la adresa SPD (social-democraților), atunci când aceștia erau prea înclinați spre compromisuri externe care ar fi fost de natură să altereze viața politică internă. Dar alianța aceasta are codul ei de validare și acesta constă în cooperarea între creștin-democrați și uniunea creștin-socială, varianta bavareză a CDU. Iar atunci când cooperarea e întretăiată de factori precum naționalismul sau deschiderea internațională, balanța începe să dea bătăi de cap. Noul președinte al CDU, Armin Laschet, provine dintr-o familie profund catolică, belgiano-germană, așadar cu o mentalitate deschisă spre cooperarea transfrontalieră și spre multiculturalism. O și recunoaște, consideră drept cerință fundamentală a politicii contemporane depășirea naționalismului spre multilingvism și cooperare. A fost contestat pentru modul de gestionare a crizei pandemice, respectiv pentru declarația de a continua „linia moderată a dnei Merkel”. În alegerile interne din 16 ianuarie, a învins un radical — Friedrich Mertz — și un diplomat de carieră — Norbert Roettgen. Primul s-a pronuntat pentru o reformă profundă a CDU, pentru o regândire a politicilor de securitate și de gestionare a migranților, echivalând homosexualitatea cu pedofilia. Celălalt avea în vedere un rol mai pronunțat al Germaniei pe plan extern și o atitudine mai fermă împotriva Rusiei. Cum vedem, linia mediană a lui Laschet este plină de teme fierbinți și nu are deplina susținere în partid. A câștigat, totuși, șefia CDU cu sprijinul Angelei Merkel.

Partenerii din Bavaria vin cu un politician mult mai bine plasat în preferințele alegătorilor, charismatic, spun unii, populist, alții: Markus Söder. De confesiune catolic, a refăcut dialogul cu CDU, după ce predecesorul său, Horst Seehofer, condamnase politica pro-migratie din anii 2015–2016. Cu toate acestea, este văzut adesea în compania lui Sebastian Kurz, susținând o politică mai fermă a protecției frontierelor interne și externe (UE), cu un discurs mai naționalist, iar naționalismul începe cu „Bavaria, care e puternică, va crește, e solidă”. Modelul său politic este Franz Josef Strauss, un fost lider puternic al CSU. Este un oponent al nivelării socio-economice a Germaniei, pe seama landurilor mai dezvoltate economic; un critic al multor decizii europene, cu precădere în domeniul imigrației, cerând înlocuirea „culturii welcome (primitoare)” a migranților cu una a bunului-simț, menită să condiționeze drastic dreptul de azil; a realizat un contract unilateral de achiziție a vaccinului Sputnik în Bavaria, de îndată ce va fi acceptat de Agenția Europeană a Medicamentului. Cu toate acestea, nu a putut limita ascensiunea AfD în Bavaria, la un neverosimil 10% obținut în alegerile regionale din 2018, ceea ce a ridicat mari semne de întrebare privitoare la o posibilă prestația a sa la nivel federal. În cele din urmă, alegerile din 20 aprilie 2021 i-au dat câștig de cauză (cu 77,5%) lui Armin Laschet să reprezinte alianța CDU-CSU în competiția pentru fotoliul de cancelar federal. Acesta din urmă a promis să mențină bunele relații cu Rusia și China spre beneficiul industriei germane, susține unitatea UE cu Ungaria și Polonia, incluse, dar cu o mai strictă monitorizare a legislației statului de drept și a sancțiunilor corelative. Jurist de meserie, a propus în landul său scoaterea educației copiilor musulmani din moschei și realizarea acesteia în scoli cu profesori crescuți în Germania, alocarea de drepturi femeilor din comunitățile de imigranți și simplificarea procedurilor de obținere a cetățeniei germane. Poate că elementul de excepție din discursul său este cel de critică vehementă a antisemitismului, dublat de propunerea ca orice politician să viziteze lagărul de la Auschwitz spre a înțelege ororile petrecute acolo și a-și calibra agenda în consecință. Ca urmare, relațiile Germaniei cu Israelul vor constitui un punct-cheie al politicii sale externe.
Așadar, linia moderată în CDU, linia pro-europeană în coaliție. Rămân totuși, critici interni puternici, gata să-l contreze sau să-i retragă sprijinul în cazul unor decizii discutabile.

Alegeri germane
Dincolo de CDU-CSU, scena politică mai include câteva voci redutabile, cu pretenții și chiar cu șanse. Iar sondajele de opinie stau cu ochii pe orice schimbare posibilă deoarece jocul pare a fi departe de a se fi încheiat. Se vorbește despre o posibilă coaliție a verzilor, creditați cu 18%, cu social-democrații (SPD), 17%, și cu liberalii (FDP), 12%. Cu un total de 47%, față de 28% ale CDU-CSU, întreaga scenă politică s-ar recolora, spun unii, precum pepenele: verde pe dinafară, roșu pe dinăuntru. În orice caz, ar revigora un SPD deocamdată lipsit de un program propriu, împrumutând (nejustificat) teme verzi, alături de digitalizare și mobilitate (teme CDU), în speranța că vor transmite mesajul că sunt încă de luat în calcul. Dar inundațiile recente ar putea impulsiona discuțiile și voturile în favoarea verzilor. Candidatul lor la poziția de cancelar, Olaf Scholz, tocmai a afirmat că sarcina SPD va fi aceea de „a stopa schimbările climatice provocate de mâna omului”. Retoric, sună bine, practic, e tema Verzilor. Cum alianța acestora din urmă cu CDU este aproape exclusă, temele schimbărilor climatice ar urma să fie abordate cu mijloace liberale (vânzarea cotelor de emisii, vânzare de tehnologie verde), în contrast cu abordarea CDU de control etatic al acestora. Pe cale de consecință, mediul de afaceri ar fi lovit în plin, obligat să adopte retehnologizări și un control mai strict al poluării produse. UE tocmai s-a agajat ca, până în 2050, întregul spațiu european să fie unul al emisiilor zero de carbon, iar economia Germaniei și chiar minele landului dlui Laschet ar fi puse în fața unei complexe opțiuni. Poți câștiga alegeri după aceste inundații susținând că menții industria grea în parametrii de funcționare contemporani? Poți ajunge la guvernare anunțând măsuri împotriva marii industrii? La colț de scenă politică stă AfD, care, chiar dacă staționează în jurul a 11%, procentaj național, poate pune piedici serioase atât implementării politicilor europene verzi, cât și temelor sociale incluzive ale migranților. Cum CDU probabil va câștiga alegerile, va avea nevoie de un partener de alianță. În baza cărui program economico-social? Aceasta e întebarea ridicată de inundații.

Clima și coaliția
Înainte de încheierea mandatului, dna Merkel a efectuat o vizită la Casa Albă, unde a semnat un Pact pentru climă cu președintele Biden. În buna tradiție germană, probabil va fi respectat, dar va fi nevoie de o adevărată artă diplomatică pentru a convinge majoritatea societății, cu toate disensiunile ei interne, să consimtă la constrângerile impuse de asemenea convenții internaționale. De la naționalism la regionalism, trecând prin micile orgolii personale, prin artimetica puterii de la diferitele niveluri și plonjând, inevitabil, în cunoscutul clivaj catolicism-protestantism, care, în situații extreme, divide societatea germană, tot acest traiect este marcat de actori prea puternici să nu încerce să-și protejeze interesele, dar prea interdependenți spre a nu pierde, în cazul unor alegeri greșite. Jocul este încă deschis, dar pronosticurile se modifică greu tocmai pentru că mizele sunt extrem de mari. Provocări, precum relația cu China, rolul Germaniei în Uniunea Europeană post-Brexit, cerințele statului de drept, vor pune la grea încercare clasa politică germană. O vom urmări!

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui Local Renunțați la răspuns