Dezvoltarea României pentru următorii 10 ani s-a pus la cale la Timișoara! 

99

Recent a avut loc la Timișoara o dezbatere regională care s-a dorit a fi o dare de seamă a celor ce s-au făcut până acum în implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Dar, în același timp, toți invitații au avut și câte ceva de spus despre ce ar trebui să devină prioritar în cadrul acestui program. Deși are un termen generos de timp la dispoziție, complexitatea și ambiția strategiei vor da și unele bătăi de cap autorităților de la toate nivelurile, atât locale dar mai ales cele centrale, care au misiunea de a pune în practică cele trasate în mod teoretic în proiect. Dacă doar veșnica lipsă de bani ar fi un impediment, poate acela va fi rezolvat. Dar o chestiune mult mai gravă este lipsa coeziunii între diversele facțiuni care ar trebui să conlucreze. Sau, cum mai este numită tocmai de politicienii ce văd defectele doar în ograda advesarilor de ideologie, e vorba de ,,voința politică”. În lipsa acestei voințe, dezvoltarea dorită va fi un țel greu de atins.

Dar mai sunt și specialiști lucizi și optimiști, asemenea unuia dintre inițiatorii strategiei, anume fostul politician Laszlo Borbely. Dânsul a coordonat trasarea strategiei ca de altfel și a discuției de la Timișoara.

 

 

„Nu mai avem răbdare.” Și-a început amplul (dar deloc plictisitorul) discurs fostul ministru al Dezvoltării.

 

„Nu avem răbdare, uneori, să citim ceva ce este mai mult de trei-patru pagini. Să nu devenim robi ai acestor lucruri care țin de telefoanele noastre mobile, ci să le utilizăm. Este extraordinar să aflăm tot ce este în lume în două minute…

Nu sunt împotriva digitalizării, să nu ne înțelegem greșit, nu sunt împotriva folosirii acestor tehnologii foarte noi. Dar să nu devină ca un fel de drog.

Să revenim la dezvoltarea durabilă.

După ce noi am avut acel an cu președenția, am încercat la nivelul Parlamentului, în Comisia de Dezvoltare Durabilă a Camerei Deputaților (care funcționează și acum) și am organizat câteva întâlniri regionale, înainte de Agenda 2030 și am avut șansa ca să se deschidă această ușa nemaipomenită a dezvoltării durabile în 2018. Atunci, cu colegii mei, am făcut, în capitolul trei din Strategia din 2018, niște linii directoare … am avut o viziune. Au fost două provocări:

-Una, să avem o relație inter instituțională care să funcționeze, în ce privește implementarea. Pentru că sunt 17 obiective de dezvoltare durabilă. Începânde de la „fără sărăcie” „fără foamete” ( ce frumos sună), educație, sănătate, egalitate de gen, apă curată, energie regenerabilă, locuri de muncă apoi cu reducerea dezechilibrelor, orașe reziliente, schimbări climatice și biodiversitate și parteneriate… sunt aceste 17 obiective.

Pentru prima dată ONU a reușit să propună 169 de ținte și 240 de indicatori globali, din care noi avem 99. Și atunci, în strategie apar unele deziderate. De aceea oferim acum, acest raport, pentru că s-au realizat câte ceva.”

– Iar al doilea : Un Consiliu Consultativ ( un fel de înțelepții neamului pentru Dezvoltare Durabilă) care este un partener zilnic în ce facem în continuare. ” a spus Laszlo Borbely, Consilier de Stat, Coordonator al Departamentului pentru dezvoltare durabilă de la Guvernul României.

 

România a fost în anul 1999 printre primele țări cu o strategie de dezvoltare elaborată. Doar că nu prea se știe ce s-a ales de această strategie.

Una din primele realizări în domeniu și de care țara noastră a beneficiat pentru prima dată în Europa este faptul că au fost pregătiții așa numiții „experți în dezvoltare durabilă”. Au fost primii 160 de specialiști din UE recunoscuți și având o diplomă în acest domeniu. Este chiar o ocupație inclusă în nomenclatorul de meserii. Până în anul 2026 vor mai fi școliți destui tineri, ridicând cifra la circa 2000 de astfel de experți. Din aceștia în jur de 1600 vor activa pe lângă diferite administrații locale.

Dar acum încep să se vadă și rezultatele. Un studiu realizat de prestigioasa Universitate Harvard, pe un număr de 133 de state importante, plasează România pe un extrem de onorant loc 19 din punctul de vedere al potențialului economic de dezvoltare. Într-un precedent studiu eram cu 20 de locuri mai jos. Deci evoluția este remarcabilă și consistentă. La acest loc au contribuit cu precădere exporturile ce se cifrează la 96,8 miliarde de dolari.

Roadele se culeg în timp. Una din măsurile benefice care acum se vede a fost evidențiată de vorbitorii de la dezbatere. Măsura luată în anul 2001 de guvernarea Năstase de a scuti de la plata unor taxe pe cei din industria de IT și telecomunicații a fost mult decât benefică. Acum, acest domeniu este printre cele mai dezvoltate din lume.

Prefectul Mihai Ritivoiu a mai amintit și faptul că în septembrie 2015 mai multe țări au aderat la „Agenda 2030” dintre care cele mai bune rezultate se văd la noi.

 

Pentru a mai domoli puțin entuziasmul veștilor aduse în discuție, Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș, a ridicat problema discrepanțelor dintre regiunile țării, care, în loc să se reducă au crescut în ultimele două decenii.

Astfel România se află pe ultimul loc în Europa, cu un indice de 3,6 la diferențele dintre regiunile dezvoltate și cele sărace ale țării. Țări cu un start relativ egal cu al României, cum sunt Polonia și Slovenia sunt la 3,3 iar Ungaria are 3,2. Poate nu pare mult dar trebuie arătate statele din fruntea clasamentului: în Irlanda și Portugalia acest indice este de doar 1,5. Dacă în 1993 diferențele dintre zone săace și dezvoltate nu erau mai mici de 80 de procente acum partea de Nord-Est se află la 63 la sută din media națională.

La aceste decalaje au contribuit în special fenomenle de închidere a unor zone industriale, considerate nesustenabile pe termen lung, fapt care a dus la o depopulare masivă a multor localități. La aceasta se adaugă și lipsa de soluții sănătoase ce ar fi trebui aduse de administrațiile locale, dar și de mediul de afaceri, care nu a oferit alternative la acest capitol.

Nici speranșa de viață medie nu este uniformă în țară din cauza celor mai sus enumerate. Dacă la București acest indice este de 78,3 ani la Tulcea e doar de 73,7. În același timp se adâncește prăpastia dintre mediu urban și cel rural la acest capitol.

Dacă nouă județe din țară se află peste media națională la capitolul PIB pe cap de locuitor sunt și unele, ca Giurgiu sau Vaslui, cu doar 40 de procente din media națională.

Un alt aspect al funcționării defectuoase a administrațiilor locale este relevat de faptul că 90 la sută din primării nu au un buget propriu suficient pentru supraviețuire.

Viceprimarul Ruben Lațcău a adus în dezbatere locul acestor strategii și rezultatele vizibile pentru opinia publică.

Una din cele mai ample intervenții în întâlnirea dintre specialiștii în dezvoltare și autoritățile din cele patru județe din vest, la care au participat și numeroși conducători de instituții, a avut-o sociologul Mirel Palada, expert la AsociațiaRegională pentru Dezvoltare Antreprenorială ARDA Oltenia. Datele prezentate de dânsul fiind Indicatori de percepție pentru Monitorizarea SNDDR 2030 se află la îndemâna oricui are curiozitatea de a le cerceta în mediul electronic, doar că sunt mult prea tehnice pentru a fi enumerate, acum, în acest articol.

 

La final, Laszlo Borbely a avut amabilitaea de a lămuri două chestiuni pentru cititorii „Banatul Azi”

 

Diferențele de dezvoltare între regiunile unei țări sunt vizibile în toată Europa, nu numai la noi

 

-Domnule Borbely, ați fost om politic implicat în domeniul dezvoltării țării, acum ca tehnocrat tot de acest domeni vă ocupați. Spuneți-ne de ce toate aceste programe sunt bune, frumoase, dar așa cum au spus și participanții la conferință, aplicarea lor este mai dificilă. Care sunt punctele negative? Că cele bune se văd. Ce nu merge?

 

– Multe nu merg bine. Și de aceea suntem aici, ca să le așezăm într-un sistem care să funcționeze. Noi, de fapt, nu facem altceva decât să fim un fel de catalizator, un fel de liant. Sunt anumite probleme. Să vă spun două din ele:

*Risipa alimentară. Era o lege, dar nu erau normele. Nu se putea aplica. Ne-am pus la o masă ministerele interesate și două luni de zile, în 2018, am avut normele ca să putem rezolva mai multe în acest domeniu.

*Cu achizițiile publice verzi. Acum avem legislația de bază și trebuie să mergem mai departe către administrațiile publice să vedem dacă se aplică sau nu. În cazul în care e o tehnologie mai verde, e bine să primească un punctaj suplimentar. Deci este o activitate care nu se termină niciodată și care trebuie să aibă la bază o strategie și un plan de acțiune pe care să îl avem în vedere.Trebuie să aibă parteneri către autoritățile publice locale. În rest, evident, depinde de ei. Depinde de factorul politic, Guvern, autorități locale. Noi le oferim un fel de meniu în diferite domenii începând cu sănătatea și terminând cu educația, dar și altele cam cu ce ar trebui făcut. După… astea se reflectă în strategii, în planuri de acțiune sectoriale. Avem, de exemplu, Secretariatul pentru eficiența energetică a clădirilor care acum a pornit cu un miliarde de euro de la PNRR. Noi dispunem de secretariatul pentru economia circulară cu care vom avea un plan de acțiune. Dar esențial e să îi avem alături pe toți care ne pot ajuta și din mediul academic, și din societatea civilă, și, mai ales, factorul politic.

– Ca o continuare a ceea ce ați început să ne explicați, uitați ce-a sesizat destul de clar președintele CJT, Alin Nica, anume că s-a pornit greu, în anii 1992, 1996, 1997, când erau mari discrepanțe între dezvoltarea județelor și regiunilor. În timp, în loc să se netezească și să se mai egalizeze diferențele, se pare că acestea se adâncesc din ce în ce mai mult. Oare de ce?

 

– Asta se întâmplă nu numai la noi. Am toate datele. Am și fost șeful Ministerului Dezvoltării, și atunci am cunoscut perfect fenomenul. În multe locuri e la fel. De exemplu: în Italia tot la fel s-a adâncit diferența între nord și sud, reprezentat de Sicilia. Acum e și mai mare distanța! Pentru că, chiar dacă dai bani mai mulți în zonele mai puțin dezvoltate acestea nu au infrastructura necesară. Nu e așa de interesant pentru investitori să vină în astfel de regiuni. Și atunci astea se leagă. E foarte greu. Dar, evident, trebuie să avem un principiu de apropiere. Deocamdată, nici la nivel european nu s-a putut rezolva chestiunea asta, chiar dacă s-a vrut și s-au făcut destule eforturi pentru reducerea decalajelor.

LĂSAȚI UN MESAJ