Deocamdată, România este o țară de triburi

973

Săptămâna trecută am scris un editorial despre motivele pentru care eu cred că Ziua Națională nu este potrivită pentru a fi ziua tuturor locuitorilor României. Observați, nu am scris Ziua Românilor, ci ziua tuturor cetățenilor României.

Zeci, sute de persoane s-au grăbit să mă jignească, să mă pună la zid, să mă scuipe, blesteme fiindcă, vezi Doamne, am îndrăznit să formulez o asemenea părere. Iar acest lucru este cu atât mai surprinzător cu cât am afirmat asta nu pe baza unor judecăți sentimentale, ci sprijinit pe evidența unor cifre ce arată că populația României este compusă și din minorități: peste 10 procente. Pentru unele din aceste minorități, oricât de mult am vrea noi, majoritarii, 1 decembrie 1918 nu este o zi a fericitelor aduceri aminte.

Niciunde în articolul meu nu am negat sau minimalizat ziua Marii Uniri. Nu aș face așa ceva niciodată. Nu în virtutea unui patriotism de televizor, ci dintr-un motiv extrem de simplu. Tot ceea ce știu eu și fac se referă la frumusețea limbii române. Nu doar că scriu literatură în limba română, ci și susțin, de peste 20 de ani, rubrici dedicate corectitudinii și frumuseții acestui duh românesc care este limba.

Drept pentru care țin să declar solemn, și cu aceste prilej, că nu le permit unor analfabeți și  subdezvoltați  intelectual să mă facă „vândut”, „antiromân” sau cum le vine la tastatură doar fiindcă am o părere despre ceea ce eu cred că este, deopotrivă, normalitate  și politețe.

Și nici nu le îngădui unor persoane care, după ce, în vremea comunismului, au băloșit sentimentul național cu putoarea linsului în cur al lui Ceaușescu, să se trezească, acum, gardienii patriotismului metafizic. Fiindcă, după ce ai alăturat cuvântului România numele Ceaușescu, ar fi nu bine, nu moral, ci igienic să taci măcar 50 de ani!

Ceea ce însă mă îngrijorează mult mai mult decât reacțiile agresive este confuzia dintre național și etnic. Prea puțini români înțeleg un lucru elementar pentru lumea de azi: românul nu este doar românul etnic, ci chiar cetățeanul român. Care poate fi și maghiar, și german, și evreu, și țigan, și bulgar, și orice. Or, pe termen lung, a menține 1 Decembrie ca zi națională înseamnă a face din România o țară tribală. O țară tribală compusă din triburile naționalităților ei dintre care doar tribul românilor sărbătorește și își afirmă identitatea nu de etnie în sine, ci de etnie învingătoare.

Sigur, majoritatea decide. Majoritatea decide, dar nu impune. Numai într-o haită majoritatea impune. Într-o țară democratică, majoritatea decide în așa fel încât niciun segment al societății să nu fie nedreptățit și, ca urmare, să nu se simtă corp străin, accident, tumoră chiar.

Asta ar fi bine de evitat pentru toți. Fiindcă vremurile sunt tot mai agresive cu Celălalt!

9 COMENTARII

  1. te-ai balosit in primul rand singur, prin ceea ce ai scris , tov marcel. masluiesti istoria, si din gainarii nu poate sa iasa nimic bun. 1 decembrie a marcat incheierea unei perioade in care romanii au trait in apartheid. punct. cam ce s-a intamplat in africa de sud. si la fel ca in africa de sud, unde boerii si englezii se mai ciondaneau intre ei dar ii tineau pe negri in bantustane, austro-ungarii isi mai trageau cte o scatoalca, dar pe romani ii tineau afara in ploaie.
    acum sigur ca nu toti pot sa se bucure, si nici nu le pretinde nimeni asta. dar este o gimnastica perversa sa fii intristat pt ca altii s-au intristat pt ca romanii au avut de ce sa se bucure.
    asa ca ne bucuram si aniversam reusita strabunicilor si bunicilor nostri, si nu scoatem pe nimeni cu forta la miting daca n-are chef.
    retrag hai sictirul de data trecuta daca vii cu adeverinta de la doctor cum ca ai fii bipolar, alminteri nu

    fara stima
    tm

  2. Propun (democratic) ca ziua in care Jenica al lu’ Savoya a „heliberat” Cetatea Cimisoarei si i-a umplut pe romani de „tri sute de ani de lumina” (pe care „beneficiarii” au avut obraznicia sa-i numeasca „jugul de fier”) sa devina Ziua Nationala a Romaniei! Ca sa nu moara nici cainele pornit la drum lung si nici cetateanul hiper-european care este coplesit de grija nestavilita pentru etnicul ungur, mongol, tigan, svab, sarb, bulgar, slovac si ce o mai fi descarcat carutele austriecilor in vremurile vechilor si glorioaselor deportari pline de lumina multiseculara.
    O mica sugestie pentru domnu’ Tolcea: sa tina un discurs similar, dar in oglinda, in „civilizatia maghiara” din tara vecina, atunci cand va avea ocazia…

  3. Primul articol are vicii morale, fără îndoială. Faptul că refuzăm să le recunoaștem nu înseamnă că ele nu există. Alăturarea bolșevicilor de la 1948 cu poporul român este o greșeală fatală. Atrocitățile politice nu au fost aprobate de popor, chiar dacă tribunalele își luaseră acest nume. A pune în cîrca poporului decizii dictate de Moscova ne face aproape comuniști, nu-i așa?

  4. Am o singura intrebare tov. cum te-o chema caci nici nu m-am obosit sa retin. De ce singurii vocali si care fac o tragedie din asta sunt ungurii ? Celelalte etnii vad ca n-au arborat nici un steag negru la geam si nici nu si-au injurat si desconsiderat co-nationalii. Noi suntem respectuosi cu ungurii in general, de ce ei trebuie mereu sa fie obraznici in relatia cu noi ? Iar matale de ce simti nevoia sa-i aperi, ai si vreun interes comercial ? Eu am crescut intr-o alta regiune a tarii extrem de diversa etnic, dar nici una din acele etnii n-a demonstrat prostul narav pe care il detin si arata constant ungurii. In primul rand sa isi merite respectul nostru, si apoi vor fi respectati, nu vice-versa.

  5. Domnule Tolcea, orice ați scrie dumneavoastră finalul e același: niste fotografii cu femei aproape golae care-și turtesc țâțele și mă îndeamnă să slăbesc, să-mi cresc potența, astel încât am și uitat despre ce ați scris.

  6. Sunt unii pe aici care s-au nascut in democratia originala, eventual din parinti lingai ai regimului comunist si care nici nu au bunavointa sa citeasca si altceva decat mesajele de pe telefon sau Facebook (nu ca ar avea capacitate…). Ei nu reusesc sa inteleaga ceea ce e de neinteles pentru ei, iar pentru asta nu pot fi acuzati. In schimb, faptul ca se dau mari in comparatie cu Marcel Tolcea, tine de educatia pe care (nu) o au. Dar daca ne gandim la cine i-a educat sau ar fi trebuit sa-i educe…

    • „Dar daca ne gandim la cine i-a educat sau ar fi trebuit sa-i educe…”
      Mda, unul dintre acei „cine i-a educat” este chiar marele profesor Tolcea Marcel, pe langa care indraznesc „unii pe aici sa se dea mari”, cum zice… „unu’ pe aici”.
      Nu se poate stabili nicio legatura logica intre „lingaii regimului comunist” si reprosurile facute de cititori pe seama jelaniei marelui profesor, jelanie starnita de depresiiile incercate astazi de vreun Iosca sau Levente (pe care le-a psihanalizat magistral si cu o evidenta tusa bacoviana in articolul precedent). Daca ne gandim bine, romanii din Ardeal si Banat au avut mult mai multe depresii cauzate de minoritarii de astazi (si de ieri) inainte de 1918. Adevarul este ca, pur si simplu, cei mai multi dintre romani se simt mai bine si mai luminati (sic!) de 1 Decembrie decat de 18 octombrie. Si se simt mai bine de 1 Decembrie pentru ca au bun-simt. Oricum, socoteala este simpla: Ardealul si Banatul sunt la locul lor (si, probabil, nu doreste nimeni de pe aici sa schimbe situatia), asa ca Iosca si Levente nu au de ales, trebuie sa se adapteze, sa se integreze. Daca rasfoim „gazeta” asta in urma, constatam ca niciunul dintre ai sai ganditori nu a simtit vreo jena de 18 octombrie (dimpotriva, articole de un triumfalism gretos, gen „Cantarea Romaniei”, „300 de ani de lumina”, gargara specifica), dar se simt “jenati” de 1 Decembrie. Turcii au plecat in 18 octombrie 1718, dar au lasat mostenire un cuvant potrivit pentru cei care „se simt jenati de 1 Decebrie”:

LĂSAȚI UN MESAJ