De ce s-a scumpit petrolul? Ce se va întâmpla în continuare?

365

În opinia mea, există patru factori esențiali care au determinat dublarea prețului petrolului în ultimul timp. În primul rând, creșterea consumului mondial de hidrocarburi din perioada 2006–2016 a devansat creșterea demografică din aceeași perioadă. Astfel, consumul de gaz a crescut în perioada menționată cu 24,5% , cel de petrol, cu 10,9%, în timp ce populația globului a crescut cu 10,5% (6,624 miliarde în 2006 vs 7,323 miliarde în 2016)1,2.

Resurse energetice           Consum global (mtep, 2016)
    2006     2016 RC (%)
Petrol   3984,2   4418,2 10,9
Gaz natural   2573,0   3204,1 24,5
Cărbune   3293,9   3732,0 13,3
NHR   1415,6   1922,0 35,8
Total 11266,7 13276,3 17,8

 

mtep — milioane tone echivalent petrol; NHR — resurse nucleare, hidroelectrice suu regenerabile; RC — rate de creștere. Sursa: BP Statistical Review of Wrld Energy, 2017.

Pe de altă parte, prăbușirea prețului petrolului în perioada 2014–2016 a determinat falimentul producției de hidrocarburi din zăcămintele americane și canadiene de șisturi bituminoase. În al treilea rând, nimicirea de către militarii sirieni, irakieni, iranieni și ruși a jihadiștilor care au invadat Siria și Irakul după 2011 a determinat stoparea celei mai mari contrabande cu petrol din toate timpurile. În sfârșit, reducerea semnificativă, începând cu luna septembrie a anului trecut, a producției de petrol a OPEC și a Rusiei, ca urmare a unor negocieri ruso-saudite care au avut loc la Kremlin, a accelerat creșterea prețului petrolului de la aproximativ 35 de dolari per baril la 70 de dolari per baril.

În aceste condiții, ne putem întreba: cât de sustenabil, pe termen mediu sau lung, este actualul preț al petrolului? Evident, formularea unui răspuns la această întrebare implică o analiză prealabilă a structurii cererii și a ofertei de pe piața globală a țițeiului.

Nota bene, distribuția cererii și a ofertei mondiale de țiței este o distribuție malformată, ca să nu spun monstruoasă. De ce? Pentru că piața globală a petrolului implică disfuncții și consecințe la fel de periculoase ca în cazul sistemului financiar global, un sistem pe care Yanis Varoufakis l-a comaparat cu făptura monstruoasă din legenda elenă a Minotaurului3. Datele prezentate în continuare reflectă în mod indubitabil cât de inspirat a fost Varoufakis atunci când a recurs la celebra sa alegorie.

Într-adevăr, datele din tabelul care urmează reflectă faptul că SUA, țările din UE 28, China, Japonia, India și Coreea de Sud consumă 58,3% din producția globală de petrol. Pe de altă parte, aceste țări, unde trăiesc 50,7% din locuitării planetei, importă 66,8% din țițeiul pe care îl consumă, deoarece dețin doar 4,4% din rezervele mondiale de țiței! Și, ca și cum toate aceste disfuncții nu ar fi suficiente, trebuie menționat faptul că Arabia Saudită, Rusia, Irakul, Emiratele Arabe Unite, Iranul, Kuwaitul, Canada și Venezuela beneficiază de 15,2% din consumul mondial de țiței, de 77,6% din exporturile mondiale de țiței și de 81,4% din rezervele mondiale de petrol, deși în aceste țări trăiesc doar 5,1% din locuitorii planetei1,2,4. Cu alte cuvinte, 5,1% din locuitorii lumii dețin 81,4% din rezervele globale de petrol și beneficiază de 77,6% din exporturile mondiale de aur negru! De necrezut, nu?

Eșantion                                       milioane tone (2016)
Rezerve Producție Consum Excedente
UE 28       700     70,8   613,3   -542,5
China     3500   199,7   578,7   -379,0
SUA     5800   543,0   863,1   -320,1
Japonia         –       –   184,3   -184,3
India       600     40,2   212,7   -172,5
Coreea de Sud         –       –   122,1   -122,1
Total   10600   853,7 2574,2 -1720,5
Arabia Saudită   36600   585,7   167,9    417,8
Rusia   15400   554,3   148,0    406,3
Irak   20600   218,0     76,4    141,6
EAU   13000   182,4     43,5    138,9
Iran   21800   216,4     83,8    132,6
Kuweit   14000   152,7     22,0    130,7
Canada   27600   218,2   100,9    117,3
Venezuela   47000   124,1     28,7      95,4
Total 196000 2251,8   671,2  1580,6
Alte state   34100 1276,9 1137,0    104,1
Nivel global 240700 4382,4 4418,2      35,8

 

EAU — Emiratele Arabe Unite. Sursa: Ibidem.

Din această perspectivă, rolul dominant al Rusiei, în calitate de principal furnizor, precum și cel al Chinei, în calitate de principal importator de hidrocarburi, vor deveni tot mai vizibile în viitorul apropiat. De ce? Pentru că Rusia este în acest moment cel mai mare exportator de hidrocarburi (exporturile rusești de petrol au depășit 400 de milioane de tone, iar cele de gaz se apropie de nivelul de 200 de milioane tone echivalent petrol)1. Pe de altă parte, Rusia și China au lansat un proiect cu efecte devastatoare, care implică cuantificarea în yuani, și nu în dolari americani a schimburilor comerciale reciproce. Și, nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că Rusia a devenit în acest moment principalul furnizor de gaz lichefiat al Marii Britanii, Olandei, Franței și al… SUA. În aceste condiții, există suficiente motive să presupunem că actualul nivel al prețului petrolului nu va redeveni volatil în săptămânile care urmează.

În acest context, informația recent pusă în circulație de propagandiștii de la Reuters, conform căreia țările din UE pot să substituie gazul rusesc prin importuri de gaze lichefiate din SUA, este un fake news și nimic altceva. Cum ar putea livra companiile americane cantități semnificative de gaz lichefiat în Europa, dacă în 2016 consumul de gaz din SUA a depășit producția cu 25,5 milioane tone echivelent petrol (716,3 vs 690,8 milioane tone echivalent petrol)1?

Surse: 1. BP Statstical Review Of World Energy 2017; 2. U.S. Census Bureau, International Programs — Total Midyear Population for the World: 1950–2050; 3. Yanis Varoufakis, Minotaurul global. America, Europa și viitorul economiei globale, COMUNICARE:RO, București, 2017; 4. https://databank.worldbank.org/wdi.

LĂSAȚI UN MESAJ