Așa s-au întrebat mulți din cei curioși să afle cât mai mult despre pandemia ce-și face de cap. Unii au încercat și răspunsuri. Aici există un posibil răspuns ce merită măcar atenția unei lecturi sau poate chiar mai mult.
În această perioadă în care boala lovește fără alegeri pe oricine circulă o serie de teorii care de care mai cu mult sau mai puțin temei științific. Oricine își dă cu părerea. Dar nu înseamnă că oricine are dreptate.
Este cu atât mai de mirare că foarte puțină lume, aici ne referim înclusiv la autoritățile noastre, apleacă atât de puțin urechea la o părere autorizată în domeniul științific. Un reputat specialist în medicina patologică așa cum este doctorul Vasile Astărăstoae, cu o vastă experiență, vine cu o teorie nouă și foarte în răspăr cu opinia generală. Este greu de cumpănit argumentele de cei ce nu sunt la curent cu tainele medicinei. Dar oricum ipoteza doctorului merită toată atenția.
Este unul din medicii ce pot să-și explice simplu dar și cu morga omului de știință cele ce spune. Nimic nu pare exaltat sau nelalocul său, așa cum mai fac alți specialiști cu mai puțină experiență. În cele de mai jos totul este rațional și echilibrat. Teoria profesorului este măcar de luat în atenție chiar dacă ar fi nereală.
Iată ce se întreabă, cu mult temei doctorul Astărăstoae:

De ce nu se fac necropsii în pandemia Covid-19?

În 1761, la optzeci de ani, Giovanni Battista Morgagni (25 februarie 1682 – 6 decembrie 1771) a publicat lucrarea De Sedibus et causis morborum per anatomem indagatis, care a făcut din anatomia patologică o știință. Anatomia patologică a introdus în medicină o abordare bazată pe exactitate și precizie. Astăzi, nu există manual de medicină, care să nu aibă (la descrierea unei boli) un capitol consistent de anatomie patologică, iar, în practica medicală, terapia (în majoritatea cazurilor) este condusă pe baza rezultatelor explorării anatomo-patologice. Astăzi, anatomia patologică poate contribui la caracterizarea unor modificări care pot fi specifice (patognomonice) pentru o anumită maladie sau generale (nespecifice) – prezente în mai multe afecțiuni.
Întotdeauna, la apariția unei noi afecțiuni, pentru a stabili un protocol terapeutic eficient, se studiază modificările macro- și microscopice, imunologice, citogenetice etc. determinate de noua boală. Acest lucru a fost valabil până la apariția pandemiei COVID-19. În această pandemie, avem studii cu privire la structura noului coronavirus, avem studii epidemiologice, studii clinice etc. și aproape deloc cercetări anatomopatologice. Aceasta deoarece nu s-au efectuat necropsii. Pare cel puțin bizar ca OMS și autoritățile sanitare, printre numeroasele recomandări, au “uitat” să solicite efectuarea necropsiei la cei declarați decedați ca urmare a COVID-19.
Explicații date de autorități (inclusiv de cele române):
a.Pericolul de infectare al personalului medical care efectuează necropsia. Argumentul nu stă în picioare. Medicii anatomo-patologi și legiști sunt instruiți încă din perioada rezidențiatului cum să procedeze (ce măsuri de siguranță se aplică) în situațiile cu înalt risc biologic. Chiar în afara pandemiei, ei au lucrat cu produse biologice infectate de diferite bacterii și viruși. Au echipamente de protecție și știu să le utilizeze. Am lucrat peste 49 de ani în domeniu, am efectuat peste 1000 de necropsii și pot afirma că riscul de infectare este substanțial mai mic decât pentru medicii de familie, urgentiști sau anesteziști. Mai ales că, atunci când se face necropsia, se știe că a fost pozitiv la testare și se pot lua măsurile de diminuare a riscului. În plus, decedatul nu respiră, nu tușește, nu strănută ca să transmită virusul pe cale aeriană.
b. Nu există capacitate și logistică pentru a efectua necropsiile. Poate în perioada de vârf acest argument să fie valabil. Dar nu este obligatoriu să se efectueze necropsia absolut la toate decesele. Se poate efectua la capacitatea maximă a țării respective. În România, acest argument nu funcționează. La numărul de decese înregistrate se puteau efectua necropsia cu un efort minim. Mai mult, modul de dispersie a cazurilor permitea detașarea unui număr de anatomo-patologi și legiști în focarele epidemice.
Recomandarea de a nu se efectua necropsia la decedații COVID-19 lasă loc liber la diferite speculații care circulă în spațiul public:
Nu se dorește a se preciza cauza reală a morții, deoarece nu se diferențiază între cei care au murit din cauza coronavirusului și cei care au murit din cauza altei patologii, dar au fost pozitivi la testare. În acest mod se exagerează gravitatea pandemiei, se justifică, pe de o parte, limitarea drepturilor civile (și implicit criza economico-socială indusă), iar pe de alta parte, se amplifică profitul corporațiilor din domeniul medical.
Nu se dorește a se dezvălui carențele sistemelor medico-sociale incapabile să gestioneze o problemă de sănătate publică. Există voci (din ce în ce mai numeroase) care pun decesele numeroase din spitale și așezăminte pentru bătrâni pe seama acestor carențe. De exemplu, se afirmă că în COVID-19 nu pneumonia este pericolul maxim, ci microtrombozele și infecții asociate. Dacă e adevarat, atunci tratamentul cu anticoagulante și antibiotice este indicat. Intubarea și ventilarea mecanică fac mai mult rău decât bine. În absența unor studii anatomo-patologice consistente o asemenea ipoteză nu poate fi nici infirmată, nici confirmată.
Se încearcă un experiment social global condus de o „ocultă“ transnațională (formată din mari corporații, oameni politici, oameni de știință și mass-media) care încearcă să impună o “dictatură politico-medicală” folosind un virus creat î laborator. Aflarea adevărului prin necropsii ar constitui o piedică pentru acest plan.
În concluzie, neefectuarea necropsiilor în COVID-19 constituie, după opinia mea, o mare eroare. S-a renunțat la o metodă științifică de fundamentare a planului de combatere a pandemiei și s-a lăsat loc teoriilor conspiraționiste.

Vasile Astărăstoae