Înainte de toate, pentru că și-a pierdut majoritatea aliaților (dacă i-a avut cândva!) din coaliția aflată la guvernare. Un prim-ministru, chiar și cel mai competent dintre toți, presupunând că Ilie Bolojan ar fi așa ceva, nu poate guverna o țară atunci când inclusiv propriii săi colegi de partid încep să nu-l mai asculte.
Sunt deja multe voci influente în PNL (în primul rând, primari și președinți de consilii județene) care nu mai au de gând să susțină, cu ochii închiși, politica de austeritate a guvernului. Or, Bolojan pare a escalada această linie roșie fără a privi decât cu mânie și obstinație la cei din coaliție care îl contestă deja pe față. Și aici mă tem că nu mai e de mult vorba doar de pesediști care, fapt absolut de așteptat, au fost și rămân principalii săi dușmani „de clasă” în clipa actuală.
Că PSD și liderul său încă interimar Sorin Grindeanu joacă în ultimele zile la rupere în relația cu Bolojan e, până la un punct, de înțeles. Potrivit tuturor sondajelor de opinie din ultimul an, AUR i-a „furat” PSD-ului, de la ultimele alegeri parlamentare și până astăzi, mai mult de un sfert din alegătorii clasici. Mă refer aici la cei din clasa încă așa-zis muncitoare, dar și la funcționari și angajați în sectorul public și la mai mult de jumătate din pensionari, adică segmentul de populație cel mai fidel acestei formațiuni politice, din 1989 și până mai ieri.
Prin urmare, dincolo de acrobațiile deloc ortodoxe ale șefilor PSD și de manevrele anti-reformiste ale acestora, la mijloc e vorba de chiar supraviețuirea acestui partid politic în anii ce vin, dacă liderii săi vor fi siliți să accepte noi sacrificii și tăieri de personal în sectorul public. Așa cum își dorește clar și o spune răspicat dl Bolojan că are de gând să facă în zilele și în lunile următoare.
Situația tot mai complicată a lui Ilie Bolojan ca premier e, doar în parte, amenințată de poziția tot mai dură a lui Grindeanu și a Olguței Vasilescu la adresa sa. Realitatea din teren arată că, așa cum am scris mai sus, tot mai mulți liberali încep să-l dezaprobe ca șef al executivului. Motivele sunt evidente și țin de banii tot mai puțini pe care primarii și președinții de consilii județene (dintre care mai mult de un sfert sunt membri ai PNL) îi au la dispoziție. Și fără de care ei știu foarte bine că au toate șansele să piardă alegerile locale de peste trei ani în dauna celor de la AUR, în primul rând. Astfel încât bihoreanul, care a făcut treabă serioasă în Oradea și în fruntea CJ Bihor, se află în aceste zile în cea mai grea poziție politică din întreaga sa carieră.
Ecuația e simplă: dacă va continua pe calea austerității la toate nivelurile, are toate șansele să fie eliminat din poziția de prim-ministru. Iar asta înseamnă că, a doua zi, va fi debarcat și din fruntea PNL, mai mult ca sigur.
Apropo! Mai este cineva care pare tot mai decis să-i dea un brânci din toate aceste demnități politice. Da, de Nicușor Dan e vorba. Cu două zile în urmă, președintele a declarat, câtuși de puțin angoasat de situația creată la vârful coaliției, că nu va avea nicio problemă să-l propună ca prim-ministru pe Sorin Grindeanu, dacă Ilie Bolojan, cel care i-a încălzit scaunul la Cotroceni vreo trei luni, va pleca din fruntea guvernului.
Nimic nou sub soare — nu-i așa? — atunci când interesul națiunii o cere. Iar președintele pare să fi învățat neașteptat de repede lecția supraviețuirii în politică și arată tot mai mult că știe multe și mărunte atunci când emite astfel păreri lipsite de orice echivoc.
