Dan Radosav se retrage de la Muzeul Satului

205

Jurnalistul Dan Radosav a condus timp de opt ani cu mai mult sau mai puțin succes „satul” de la Pădurea Verde. Ba chiar era numit cu haz și afecțiune de unii prieteni „primar al satului”. Dacă a făcut-o bine sunt alții îndreptățiți să judece. Cert este că a depus eforturi mari și a consumat multă energie și nervi pentru ca totul să iasă bine. Implicarea a fost, fără îndoială, totală.
Acum a venit momentul să se retragă. Asemenea marilor sportivi a socotit că este mult mai bine să plece în momentul hotărât de dânsul și nu când o vor cere „tribunele de chibiți”.
Iată cuvintele de adio față de dragul său Muzeu al Satului Bănățean.

„Adio, mândru MUZEU al Satului Bănățean!
Munca mea de de slujbaș al Muzeului Satului Bănățean Timișoara s-a încheiat astăzi. În cei opt ani petrecuți împreună, am avut satisfacții nenumărate. Spun asta pentru că acum voi vorbi doar despre frumos. Nu am pretenția unei estetici reușite a frumosului, dar sigur nu voi promova o estetică ironică a urâtului.
Nenumăratele satisfacții nu ar fi fost posibile fără implicarea și sprijinul oamenilor. A oamenilor vii, cu suflete curate și cu dragoste nemăsurată și nemăsurabilă față de semenii lor și față de ceea ce reprezintă o instituție de cultură, în speță un muzeu.
Pentru că am avut norocul să am alături mulți asemenea oameni, simt nevoia să le și mulțumesc.
Așa că, încep cu cei mai apropiați, colegii mei, cărora țin să le mulțumesc din suflet pentru felul în care am colaborat în această perioadă, grație cărora Muzeul Satului Bănățean Timișoara a ieșit de multă vreme în lume și nu oricum, ci la superlativ.
Apoi, le mulțumesc ziariștilor care au promovat mereu muzeul nostru.
Le mai mulțumesc tuturor colaboratorilor și partenerilor muzeului.
Nu în ultimul rând, le mulțumesc celor care ne-au vizitat, ne-au lăudat sau criticat.
Viață lungă, Muzeule al Satului Bănățean!
Colegilor mei (de mâine, foștilor mei colegi), succes în tot ceea ce întreprind de acum înainte! E nevoie acută de voi, dragilor, pentru a duce mai departe ceea ce cu sudoare și, de multe ori, cu mare greutate înaintașii nostri au realizat și ne-au transmis.
Și închei, parafrazându-l pe părintele Necula, așa cum o fac și în podcastul meu ”Sursa de Vest Fără Filtru”: Fiți semenilor voștri tot ceea ce ei nu au!”

LĂSAȚI UN MESAJ