Dacă nu e prefect, fie și un subprefect

396

Marian Cucșa și-a luat în serios noua meserie de parlamentar. Ca reprezentant al partidului său în comisia de control al SRI-ului a nimerit în perioada cea mai frământată a acestei activități. Potrivit declarațiilor sale, această comisie ar trebui să se ghideze după un principiu foarte simplu, trebuie să primeze interesul cetățenilor în fața oricăror interese de grup.

Despre lege amnistiei spune că ar trebui în prealabil cunoscută de toată lumea temeinic iar mai apoi se poate vorbi în cunoștiință de cauză. Până nu este cunoscut proiectul de lege, este doar o pierdere de timp să vorbești despre ceva ipotetic. Parlamentarii așteaptă un punct de vedere al organelor abilitate din penitenciare pentru a-și face o idee pertinentă.

La nivelul politicii locale ALDE nu vrea să dezvăluie nimic. Dar parcă le-ar surâde un post de subprefect dacă nu se poate prefect. Ar fi bine și așa.

Liderul formațiunii ALDE Timiș, Cucșa, are deja în vedere două din cele cinci mari promisiuni cu care a plecat în Parlamentul de la București. Una din ele ar fi pregătirea unui proiect de lege ce va reglementa voluntariatul studenților în activități legate de asistența dată bătrânilor singuri sau aflați în dificultate. Modelul, cu toate că nu este nici nou nici unicat în Europa (În Danemarca se aplica deja cu mult succes de mai multă vreme), nu prea este cunoscut la noi în țară.

Tineri studenți, în special de la științe umaniste, ar putea să se ocupe de diferite activități, de cele mai diverse, pe lângă persoane în vârstă sau lipsite de aparținători. Acesta ar trebui recunoscută ca experiență în domeniu. Astfel, la un viitor loc de muncă nu se vor mai lovi de reticența celor ce cer proaspeților absolvenți experiență în muncă. În mai mică masură, această experiență este deja acceptată, dar pentru moment doar în mediul ONG-urilor.

O a doua mare chestiune foarte complexă ar fi corectarea a tot ce ține de legislația legată de persoanele cu dizabilități. La această activitate se află în faza adunării de documentaţie pentru a sti toate problemele legate de aceste persoane.

Lidia Laction, președinta organizației de femei a partidului, a adus câteva lămuriri despre această temă. Dânsa dorește să se implice pentru a se ajunge la „o societate fără bariere”, adică deschisă în mod egal tuturor, nu doar celor sănătoși și apți medical. În prezent în România doar 4,6 la sută din persoanele cu probleme sunt angajate într-o activitate. Ar trebui oferite avantaje reale celor ce pot munci.

Legea 448/2006 ar trebui amendată în mai multe puncte. Acel un an ce este acordat ca termen pentru diferitele grade de handicap ar trebui prelungită la doi până la cinci ani, după caz, pentru a nu plimba inutil oamenii la diverse comisii. Datele din dosarele celor cu dizabilități ar trebui să fie corelate si să circule între instituţii. Nu să fie plimbat omul cu vraful de hârtiii să bată drumurile.

Dintre propunerile făcute, ar fi de ajutor ca fiecare spital să aibe măcar un salon special amenajat celor cu grade de handicap. Spitalele să aibe un număr mai mare de toalete amenajate pentru aceşti bolnavi.

Se mai cere ca persoanele cu gradul intâi de handicap ce nu se pot descurca singuri noaptea să aibe un însoţitor plătit şi pentru acestă perioadă. Ar trebui un control mult mai strict al centrelor de plasament, unde se întâmplă atâtea fapte reprobabile pentru care nu răspunde nimeni. Persoanele beneficiare ale acestor centre nu se simt deloc protejate aici.

Bineînțeles că mai sunt o seamă de alte puncte ce trebuie îndreptate, acestea ar fi doar câteva mai urgente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.