Reportaj | „Cum dai, nene, mielul? Dar legumele și brânzeturile pentru masa de Înviere?” VIDEO

476

A început Săptămâna Mare pentru toți credincioșii care țin de credința răsăriteană. Dar tot românul este peste măsură de interesat și de cele trupești și parcă tot mai puțin de cele sufletești. Așa că timișorenii au început lungile peregrinări dintr-o piață în alta, în căutarea de bucate proaspete, de sezon, și la prețuri cât mai accesibile.

Față de alți ani, când la standuri se stătea la coadă, acum cererea este destul de rarefiată, pe măsura ofertei, care nu este nici ea prea bogată. Deși mai sunt câteva zile până la Paște, iar mieii pentru sacrificare ar trebui să fie mărișori, în rarele locuri unde se poate găsi, la ofertă, carne de miel, aceasta este ușurică, de parcă bietele animale ar fi ținut regim.

În Piața „Badea Cârțan” oferta este destul de sărăcuță. Poți cumpăra orice mezeluri de porc sau vită, de la cârnați proaspeți ori afumați până la cotlet, ceafă, slănină șuncă întreagă sau gata porționată. Brânzeturi pentru toate gusturile, fie mai sărate, fie mai puțin, pe gustate. În piață poți găsi și specialități precum cârnații de vițel sau rulade cu umplutură, ca la marile restaurante. Dar miel se găsește în cantități reduse, comparativ cu anii trecuți.
Explicația este destul de simplă. O aflăm de la un comerciant din Piața de Fân, de la hala specializată în produse de carne. Aici, trei producători comercializează jumătăți de miel, dar și jumătăți de ied. Prețul per kilogram este aproape la fel, 30 sau 35 de lei, scris pe cartoane, însă vânzătorii te îmbie să cumperi, „că ne mai înțelegem noi la preț. Mai las ceva. Ce ziceți de 30 de lei?”

– Cum de aveți așa puțină carne și bucăți așa de mici?”

– Păi să vedeți… Ăștia din țările arabe vin și plătesc bine. Nu se tocmesc, dar vor calitate. Ce mai rămâne vine la piață. Adică mai nimic. Dar sunt cam slăbuți, cum vedeți. Românul se tocmește și zice că 35 de lei pe kilogram e mult!

În acest timp, mai intră în discuție și o doamnă de la un alt stand:

– Eu nu am voie să tai miei acasă, că cică nu e igienic. Trebuie, obligatoriu, tăiat la abator. Credeți că la ei e mai curat ca la mine? Și îmi ia 35 sau 40 de lei.

– Pentru câți miei?”

– Cum pentru câți? Pentru fiecare miel! Eu nu am atâția bani de dat. Cu ce mai rămân?

Mai apoi, doamna ne anunță că „poate zilele următoare aduc ceva mai multă marfă, că la final de săptămână va fi înghesuială și nu se mai târguie lumea”.

Un alt comerciant a găsit soluția. Cere comandă fermă de la client și aduce a doua zi cantitatea solicitată, ca să nu rămână cu marfa nevândută. Situația este destul de complicată în ce privește produsele de carne de miel. Chiar și marile lanțuri de magazine au o politică împărțită. La un comerciant, despre care se spune că ar fi de loc din Franța sau Belgia se găsește la discreție carne de miel. Prețurile sunt mai scăzute decât la piețari, între 24 și 27 de lei, în funcție de calitate. Tot la caserole se găsesc și organe pentru cei ce s-ar încumeta să-și facă singuri drobul. Dar același drob se găsește și gata preparat, doar să-l trântești în cuptor.

Spre deosebire de acest magazin, la un alt mare lanț comercial nu e nici urmă de mult căutata carne de miel. La întrebarea, firească, „Aveți carne de miel?”, o vânzătoare mai dezinvoltă răspunde, râzând: „Acum, nu. Dar la sfârșitul lunii precis aducem. Să vedeți ce circ va fi și ce înghesuială!”

Răspunsul este de o dezarmantă sinceritate, ca și când fata s-ar fi bucurat, în avans, de coada ce se va forma. Ciudată optică, să aștepți ultimele zile (de parcă ar mai fi mult până atunci) ca să vezi oamenii cum se bulucesc unii peste alții.

În zona Iosefin, în trei magazine cu produse de carne luate la rând, același răspuns:
„Nu avem, nu ținem”. Unul din vânzători, care pare a fi patronul, spune, ca o scuză întemeiată: „Mie îmi cere furnizorul 30 de lei pe kilogramul de miel. Tot trebuie să mai adaug și eu măcar trei lei sau cinci. Cine mai cumpără cu prețul ăsta? Mai bine mă lipsesc de așa balamuc pe gratis. Dar căutați în piață, poate acolo au”.

Într-adevăr, în noua și moderna piață etajată, la al doilea etaj, se află sectorul de lactate, brânzeturi și preparate de carne. Lume foarte puțină. Marfă multă și bună, la prețuri destul de accesibile. Caș proaspăt, dar și din cel sărat. Unt de casă, urdă, telemea — toate în cantități… aproape industriale. Carne de tot felul, preparată în fel și chip. Domină carnea de curcan, de parcă ne-am apropia de Ziua Recunoștinței, și nu de Înviere. Au tot ce vrei, dar nu și carne de miel.

O altă năzbâtie se poate vedea la tarabele cu produse de porc. Banalele jumări au prețuri apropiate sau, pe alocuri, chiar peste al jamboanelor fine cu mirodenii. Unde sunt vremurile când bunicii noștrii aruncau jumările ce treceau în vară ca pe niște simple deșeuri la făcut săpun? Azi jumările au preț ca și când ar fi aduse de la Cercul Polar și ar fi făcute din slănină de pinguin sau de urs polar!

Câteva doamne ne promit că mâine vor aduce carne cu 35 de lei kilogramul, indiferent dacă e miel sau ied. Același preț, pe oricine întrebi. Fără variațiuni de vreun fel sau altul. Ca pe vremea mercurialului obligatoriu. După aceste vești mai degrabă îngrijorătoare pentru cei ce încă nu s-au aprovizionat cu specialitățile menționate, încercăm să aflăm cum se prezintă situația „verziturilor”.

Legumele, căci despre ele este vorba, se găsesc în orice cantități și la prețuri omenești.
Salată verde, castraveți, dovlecei, carfiolul bănățean (pe care unii, din neștiință, îl numesc conopidă) sau tomate „foarte ff dulci”, după cum scrie pe cartoane, totul este la categoria „pe încercate” și la prețuri normale. Doar ardeii, roșii ca focul și aduși de peste mări, sunt ceva mai scumpi (8 sau 10 lei). Ridichi roșii sau albe stau alături de gulii (4–6 lei bucata) ori praz adus din Europa. Vinetele strălucesc în lumina neoanelor, de parcă sunt proaspăt date cu lac. Dar, una peste alta, nimic nu este extrem de scump. Sau, mă rog, nu pare, la prima vedere!

Legăturile de verdețuri ca: leurda, ștevia, pătrunjelul sau mărarul se dau cu un leuț ori maximum doi, dacă sunt mai groase legăturile. În acest fel, în curând, timișorenii vor deveni, pe semne, vegetarieni ori vor face drobul doar din verdeață cu pâine înmuiată. Până la carnea sintetică, care ne este promisă de savanți, nu va mai curge multă apă pe Bega!

 

LĂSAȚI UN MESAJ