Privite din aer, unele sate din vestul României par desprinse dintr-un manual de geometrie. Străzi paralele. Intersecții la unghi drept. Parcelele sunt aproape identice. Centrul localității este clar delimitat. Totul pare trasat cu rigla.

La prima vedere, imaginea poate sugera o aliniere misterioasă, poate chiar un plan ascuns. Realitatea este însă mai complexă și mai interesantă decât orice legendă. În spatele acestei geometrii stă o strategie imperială, documentată în arhive și susținută de planuri cadastrale din secolul al XVIII-lea.

Banatul a fost laborator administrativ al Imperiului Habsburgic.

Banatul intră sub administrație habsburgică

În anul 1718, prin Pacea de la Passarowitz, Banatul este preluat de Imperiul Habsburgic. Regiunea fusese devastată de războaiele cu Imperiul Otoman. O mare parte a populației plecase sau fusese afectată de conflict și epidemii.

Autoritățile de la Viena decid să transforme zona într-un teritoriu model. Banatul devine domeniu administrat direct de Coroană. Urmează colonizări masive cu populație germană, cunoscută ulterior sub numele de șvabi bănățeni. Sunt aduși coloniști și din alte zone ale imperiului.

Documentele epocii arată că aceste colonizări nu au fost spontane. Ele au fost planificate minuțios.

Satele sunt proiectate înainte de a fi construite

Planurile cadastrale păstrate în arhivele austriece și românești arată că multe localități din Banat au fost desenate pe hârtie înainte de a exista fizic pe teren.

Străzile sunt trasate paralel și perpendicular. Parcelele sunt egale. Fiecare familie primește o suprafață standardizată. În centrul satului este rezervat spațiu pentru biserică, primărie și eventual școală.

De ce această geometrie strictă

Motivațiile sunt documentate.

Imperiul Habsburgic urmărea control administrativ eficient. O rețea stradală clară permitea supravegherea, mobilizarea rapidă și intervenția în caz de revoltă sau incendiu.

Igiena publică era un alt obiectiv. Străzile largi și alinierea gospodăriilor permiteau o mai bună ventilație și reduceau riscul extinderii incendiilor. În epocă, incendiile devastatoare erau frecvente în satele construite compact.

Organizarea agricolă era la fel de importantă. Loturile egale și delimitate clar favorizau o distribuție echitabilă a pământului și o evidență fiscală riguroasă.

Nu există în documentele administrative nicio referire la orientări astronomice sau simbolice. Accentul este pus pe eficiență și control.

Orientarea est-vest și simbolismul religios

În multe dintre aceste localități, bisericile sunt orientate spre est. Acest fapt poate alimenta speculații privind aliniamente astronomice.

Explicația este însă religioasă, nu ezoterică. În tradiția creștină, altarul este orientat spre răsărit, simbol al Învierii și al luminii.

Casele sunt aliniate în funcție de planul stradal, nu în funcție de solstiții sau echinocții.

Diferența este esențială. Orientarea liturgică a unei biserici nu transformă întreaga așezare într-un proiect astronomic.

Documentele care confirmă sistematizarea

Arhivele Naționale ale României și arhivele austriece păstrează planuri cadastrale din perioada administrației habsburgice. Ele indică parcele standardizate și un traseu stradal predefinit.

Banatul a fost administrat inițial ca provincie militară.

Banatul a fost administrat inițial ca provincie militară. Planificarea localităților reflectă acest statut.

Sistemul era inspirat de urbanismul militar și de principiile iluministe ale epocii, care promovau ordine, raționalitate și eficiență.

În multe cazuri, terenul era defrișat, nivelat și apoi parcelat înainte de sosirea coloniștilor. Practic, satul exista mai întâi pe hârtie.

De ce par aceste sate diferite

Comparativ cu așezările dezvoltate organic, unde ulițele urmează relieful sau traseele vechi de transhumanță, satele bănățene colonizate în secolul al XVIII-lea par aproape artificiale.

Privite de sus, ele pot crea impresia unei construcții moderne sau a unui plan ascuns.

Realitatea este că Imperiul Habsburgic aplica un model de organizare pe care îl considera superior. Banatul era o regiune nou integrată, unde administrația putea impune reguli fără a ține cont de tradiții locale vechi.

Banatul ca experiment administrativ

Banatul a fost considerat în secolul al XVIII-lea un teritoriu de experiment administrativ. Imperiul a investit în infrastructură, drenaje, agricultură și organizare urbanistică.

Satele au fost integrate într-o rețea coerentă, cu drumuri drepte și delimitări clare.

Nu este vorba despre o tradiție uitată. Este vorba despre o politică imperială bine documentată.

Sursa: https://evz.ro/