Cu Robu orbit de vanitate și cu Grindeanu care se visează ministru, Banatul rămâne în „amorțire”

Și au fost alegerile locale! Mare fericire, mare, ar spune nemulțumiții de serviciu, dar mă tem că la fel gândesc cei mai mulți dintre locuitorii din Timiș și din Timișoara.

După mai bine de un sfert de veac de la revenirea la democrație, tocmai în locul unde s-a vărsat un trist tribut al sângelui multor tineri bănățeni, oamenii locului se simt nu doar tot mai obosiți în raport cu ,,datoria” de a vota, dar, mai cu seamă, se arată, la fel ca ceilalți români, tot mai deconectați de la jocul democratic natural al reprezentării politice. Anii lungi și grei ai dezamăgirilor multiple în relația cu politicienii aleși să-i reprezinte, au săpat, e limpede, ,,tranșee” adânci în raporturile dintre cetățeni și liderii de partide, desemnați să le îndeplinească aspirațiile, dorințele și, de ce nu, visurile nutrite de fiecare dintre ei, cetățenii, în parte. Așa încât, de ce ar trebui să mimăm surprinderea văzând numărul neliniștitor de scăzut al celor care s-au prezentat, efectiv, la vot în Timiș și, în special, în Timișoara ?

Practic, dacă la nivelul județului cifra celor care au mers să voteze s-a apropiat, oarecum, de un nivel specific unei națiuni din Estul Europei, anume 40%, la nivelul capitalei Banatului prezența la vot, de aproximativ 28%, reclamă, în fapt, o realitate dezolantă.

Explicațiile… ? Destule, dar în primul rând, dincolo de neîncrederea în posibilitatea unor schimbări reale în viața fiecăruia dintre noi, după alegerea unui nou consiliu local, respectiv județean, adevărata cauză îmi pare a fi slaba calitate politică și administrativă a majorității candidaților la Primăria Timișoarei.

Mulți dintre aceștia, oameni aproape necunoscuți opiniei publice locale, în pofida anilor destui petrecuți, totuși, în politică, ce-i drept fără vreun folos real pentru comunitate: Dugulescu (PMP), Răducanu (UNPR), primul fost deputat PDL, iar celălalt actual deputat UNPR, după ce a fost dat afară de Ilie Sârbu din PSD.

Alții, cum este cazul candidatului PSD, Florin Bîrsășteanu, un politician altminteri frecventabil și cu destule calități profesionale și umane, care, însă, după ce că și-a anunțat cu câteva luni înainte de alegeri candidatura, nici n-a părut prea convins vreo clipă că îl poate învinge cu adevărat pe primarul în exercițiu.

Cât despre cel din urmă, vechiul și noul primar al Timișoarei, Nicolae Robu, acesta a câștigat, e drept, la pas, alegerile, însă fără cine știe ce strălucire și având în spate un partid, PNL, care s-a clasat mult sub cota sa, fapt care-l face pe Robu un primar vulnerabil și plin de angoase în noul său mandat de patru ani în fruntea Timișoarei.

În același timp, dacă vorbim de legitimitatea aleșilor politici români, în general, e mai mult decât delicată poziția dlui Robu, ca primar pentru un nou mandat, câtă vreme el a fost ales de jumătate din cei nici treizeci la sută dintre timișorenii care s-au ,,obosit” să meargă la vot.

Altminteri, în opinia mea, unul dintre puținele elemente pozitive din această campanie pentru alegerea primarului Timișoarei este câștigarea de către Adrian Orza, fostul viceprimar al orașului din lungul mandat al lui Gheorghe Ciuhandu, a poziției de consilier municipal, în calitate de independent. E o premieră, posibil, fericită, în măsura în care Adrian Orza va păstra încrederea celor 6000 de cetățeni ai orașului care l-au votat ca independent politic și, mai ales, dacă va continua să crească politic și profesional în anii următori.

Dincolo, la Consiliul Judetean Timiș, PSD a câștigat, cum era de așteptat, alegerile, beneficiind de numărul mare de primari aleși încă din mandatul trecut, sub faldurile defunctului USL, și urmează să-l înscăuneze președinte al CJT pe liderul filialei, Sorin Grindeanu. Este pe cale să reușească îndeplinirea acestui deziderat prin susținerea anunțată a UNPR-lui, remorcat la CJT exclusiv de candidatura lui Titu Bojin, fostul lider al județului, până pe data de 5 Iunie.

Adică, tocmai cu sprijinul politicianului care a plecat cu scandal din fruntea PSD, aruncat, practic, ca o măsea stricată tocmai de gruparea din jurul lui Grindeanu, atent monitorizată de eternul Ilie Sârbu !

În privința liberalilor, eșecul în alegeri (PNL a pierdut, practic, la nivel județean în fața social-democratilor la cinci puncte distanță alegerile din Timiș) e văzut de Nicolae Robu ca o victorie! O dovadă în plus că primarul Timișoarei este un om politic slab și fără viziune, dominat, din păcate, în ce-l privește, de un orgoliu și o vanitate incomensurabile, care-l vor copleși curând sub povara lor ca lider de partid. Păcat de calitățile sale reale de administrator al urbei, fapt demonstrat, în bună masură, în cei patru ani de mandat în fruntea Timișoarei.

De altfel, deși aproape nimeni dintre colegii săi cu oarecare trecere din filială nu are curajul să-i spună în față că în felul în care conduce ostilitățile în partid are toate perspectivele ca la alegerile generale din toamnă să ducă PNL la un nou scor umilitor în raport cu PSD, rezultatele de la locale arată clar spre ce se va îndrepta filiala județeană a PNL, la sfârșitul lui noiembrie.

Și asta în disputa veșnică cu PSD, partid care, dincolo de vechile sale metehne legate de corupție și alte apucături din trecut, nu a făcut nici el, prin liderii săi din ultimii 20 de ani, aproape nimic palpabil pentru Timiș și Timișoara.

Cum vor evolua lucrurile în bătălia pentru șefia și implicit, pentru resursele, deloc de neglijat, ale Timișului, vom vedea peste câteva zile.

Întrebarea care rămâne, precum o arsură greu de stins pentru sufletele mereu amăgite ale bănățenilor, în toți acești aproape 30 de ani de la Revoluție, ar fi, firesc, ce va urma după aceste alegeri? Vor fi, în sfârșit, capabili, vor deveni, finalmente, să spunem, domnii Robu și Grindeanu bărbați politici adevărați, în următorii patru ani în care ar trebui să conducă destinele timișorenilor, respectiv ale timișenilor spre o schimbare profundă a realităților socio-economice din această parte de Românie?

Cum deocamdată nu au demonstrat acest lucru nici în raport cu noi, locuitorii Banatului, și, cu atât mai puțin, în raport cu Bucureștiul, așteptările noastre sunt, mai degrabă, slabe, de nu chiar întristător de mici.

Dar – nu-i așa –, cum speranța moare ultima, să le oferim respectivilor lideri, vechi și noi, cuvenita ,,carte albă” a speranțelor noastre la demnitate și la respect din partea lor!

Pentru că, în fond, respectându-și electoratul, ar trebui să dovedească un minim respect tocmai pentru ,,bruma” de democrație care i-a făcut demnitari, odată, în plus!