Cinecronica | Nomadland: o perpetuă redefinire a căminului

75

Impactul închiderii fabricii din Empire, Nevada, în 2011, ca urmare a crizei economice din 2008, a fost devastator, destabilizând fiecare generație — de la tinerii în căutarea afirmării în carieră, până la vârstnicii brusc confruntați cu pierderi enorme financiare, dar și emoționale, relaționale. Având la bază romanul de călătorie semnat de Jessica Bruder, capodopera cinematografică — care i-a adus complexei actrițe Frances McDormand cea de a șasea nominalizare la premiile Oscar de anul acesta — este creația regizoarei, cu origini chineze, Chloé Zhao.

Pornind de la intenția literară de a explora nomazii, de a propune o viziune asupra disipatei Americi a secolului 21, Nomadland, în regia și adaptarea lui Zhao, ia în vizor protagonista Fern (McDormand), ajunsă la 61 de ani, văduvă, cu locul de muncă din învățământ pierdut, cu efemerele bunuri materiale împachetate în valize, la bordul rulotei, într-o continuă fugă de stabilitate. În ciuda numeroaselor oferte de a avea un cămin fix, o casă propriu-zisă, definită de o spațialitate încadrată în încăperi cu diferite funcțiuni, Fern, după ce respinge politicos, dar ferm aceste propuneri, își arată, subtil, o reală tulburare în fața înrădăcinării. Poate reținerea ei ar trebui atribuită șocului provocat de pierderile suferite concomitent: moartea soțului, efectele crizei economice, o nouă atașare a sa de un loc implicând, indiscutabil, viitoare pierderi, dar poate este vorba, mai degrabă, de manifestarea unui spirit libertin.

Nomadland poate fi înțeles drept un omagiu adus incertitudinii vieții efemere, dar și călătoriei în sine, mișcării continue, fără o destinație precisă. Filmul este, cu siguranță, ușor de plasat sub influența aurei de road movies, cu accent pe dezlănțuirea spațialului natural al sălbăticiei americane, pe drumul deschis în față, pe traiul de pe o zi pe alta, pe cochetarea cu joburile sezoniere și dormitul sub cerul înstelat, care, pentru majoritatea nomazilor, încorporează odiseea către visul american. Fern, ajunsă la vârsta maturității, intră în contact cu spiritele călătoare, acumulând de la acestea povești de viață pe care le digeră cu empatie, dar, în același timp, reușește să se mențină la o distanță relațională, alegând a stopa, prin deplasare, poate chiar o posibilă dezvoltare romantică. Amalgamul de suflete distribuite pe marele ecran redă, metaforic, victimele expansiunii capitaliste, ale colapsului financiar, dar și ale nenumăratelor fărădelegeri la adresa moralității, ale tradiționalului, ele fiind, totodată, metafore ale exprimării lipsite de șabloane. Cu toate acestea, atitudinea abordării cinematografice, precum și atmosfera creată sunt lipsite de agresivitate, revolta fiind exprimată mai degrabă prin compasiune, prin comuniunea cu necunoscuții, prin traiul asemănător cu cel al triburilor ubuntu, dominat de deschidere, de spijin permanent al vecinului mereu altul.

Aerul de seriozitate al audiovizualului, îndepărtarea de artificial, de surplusul sintetic și redarea lentă, meditativă sunt reflectatate și în manifestările protagonistei, interiorul ei fiind mai degrabă observabil prin obiectele de care dispune — artefacte ale unei vieți anterioare, de mult apuse —, decât prin vorbele ei. La atributul de realism al filmului contribuie și distribuția adevăraților nomazi, precum Linda May și liderul anticapitalist Bob Wells.

Arta cinematografică a lui Chloé Zhao își merită receptarea pozitivă, manifestată major prin nominalizările la Premiile Oscar, marcând industria filmică prin facture sa documentară, arhivând evenimente credibile, de proveniență din istoricul real, și explorând alegoric chemarea incertitudinii, a imprevizibilului deschis, aflat în conflict cu stabilitatea spațială și, implicit, cu cea psihică, emoțională. Explorarea urmează a fi realizată într-un mod deschis, ferit de prejudecăți, precum fluiditatea existenței arhaice, dezvelită de construcții ideologice, privirea protagonistei oferind prilejul vizionatorului de a fi martor la evenimente semnificative din punct de vedere antropologic, digerarea și oferirea de conotații rămânând la dispoziția fiecăruia.

LĂSAȚI UN MESAJ