Cetatea dacică plină de mistere de lângă Castelul Corvinilor. Rămăşiţele sale au fost date uitării

175

Un deal din vecinătatea Castelului Corvinilor păstrează vestigii din cele mai vechi timpuri. Aici a existat o cetate dacică puternică.

Dealul Sânpetru se înfăţişează ca un platou solitar, cu pante abrupte, încolţite de stânci masive pe la poalele cărora curg învolburate cele două râuri care îl înconjoară: Cerna, la răsărit, şi Zlaşti, la apus.

Spre nord, Castelul Corvinilor aflat în apropiere iese în evidenţă în panorama Hunedoarei, iar în direcţia opusă o potecă se strecoară printre stânci şi se afundă apoi în vechile dumbrăvi ale oraşului, ducând spre Ţinutul Pădurenilor. Peştera Bolii în primele zile de iarnă.

Teoriile uluitoare despre Sarmizegetusa Regia, Stonehenge-ul românilor. Misterul cometei şi al calendarului dacic Poziţia sa dominantă şi barierele naturale (apele şi stâncile) din jurul platoului sunt unul dintre motivele pentru care Dealul Sânpetru a fost locuit din cele mai vechi timpuri, unele dintre vestigiile arheologice descoperite aici datând de aproape cinci milenii. De peste două milenii şi jumătate, dealul a fost loc de veghe asupra văilor râurilor Cerna şi Zlaşti, care deschideau calea spre marile zăcăminte de fier de la poalele munţilor Poiana Ruscă, arătau arheologii.

Pe Dealul Sânpetru au fost descoperite rămăşiţele unei cetăţi dacice, însă campaniile arheologice derulate aici au avut loc în doar câteva veri din anii 2.000. În prezent, pe dealul din vecinătatea Castelului Corvinilor ajung localnicii care vor să se relaxeze şi să privească Hunedoara, de la înălţimile sale. Puţini ştiu despre existenţa cetăţii dacice. Valea Cernei, în stânga, valea Zlaştiului, în dreapta.

Cetatea dacică de pe Dealul Sânpetru

Aşezarea datează din secolul II î. Hr., însă din ea s-au păstrat puţine rămăşiţe vizibile cu ochiul liber, fiind suprapusă cu o altă fortificaţie, medievală. De asemenea, platoul a fost afectat de înmormântările într-un vechi cimitir reformat, de amenajările funicularelor combinatului, ale bazinelor de apă ale Hunedoarei şi de amplasarea a două relee de telefonie mobilă. Adânc în subsolul dealului se află un fost adăpost anti-atomic, construit în anii ´50, fără a afecta situl. Rămăşiţele funicularelor, pe Dealul Sînpetru.

„Pe aproape jumătate din marginile platoului se mai păstrează un val impresionant, ridicat într-o epocă încă greu de precizat. Oricum, din cercetările mai vechi, întreprinse de arheologul Mircea Mariş şi din observaţiile noastre, în umplutura valului s-au găsit materiale Coţofeni, din epoca bronzului, Basarabi şi dacice. Pentru ridicarea fortificaţiei s-a folosit, îndeosebi, pământ din incintă, fapt demonstrat atât de albirea pronunţată existentă de jur-împrejurul valului, cât şi de materialele recoltate din acesta, împrejurare care a dus la dislocarea stratului arheologic şi a complexelor existente”, arătau arheologii de la Muzeul Castelului Corvinilor şi Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în urma primelor campanii de cercetare, efectuate la începutul anilor 2000. Ruine ale funicularelor.

La poalele Dealului Sânpetru, alte descoperiri arheologice ale unor vestigii din diferite epoci ofereau informaţii despre comunităţile care au locuit în trecut în această aşezare. Printre ele, se numără rămăşiţele unei necropele din epoca dacică.

Cimitir de bebeluşi şi războinici daci

O mulţime de vase de ceramică din epoca Bronzului, dar şi un tipar pentru turnarea pumnalelor şi un pandantiv de bronz au fost descoperite în anii 2000 pe terasa de la baza dealului, în apropiere de grădina Castelului Corvinilor. Urmele unei necropole dacice în care au fost înhumaţi zeci de copii. Au fost scoase la iveală mai mult de 30 de morminte, unele în stare bună de conservare, în care se aflau rămăşiţele a peste 50 de morţi, majoritatea copii, cu vârste mai mici de 7 ani. Aproape jumătate dintre defuncţi nu împliniseră un an, afirmau arheologii. Mai mult, unul dintre morminte i-a uimit pe cercetători. Deşi era al unui bebeluş, împreună cu rămăşiţele umane au fost înhumate şi câteva arme. În Grădina Castelului Corvinilor au mai fost descoperite o serie de piese de armament, dar şi obiecte de podoabă asociate cu defuncţi înhumaţi şi incineraţi, obiecte din bronz, argint, sticlă şi chiar din aur. Şi tot la poalele Dealului Sânpetru au fost scoase la iveală mormintele unor războinici daci, incineraţi şi înhumaţi alături de armele lor.

„Este necesar să evidenţiem un aspect major al importanţei cercetărilor de aici. Cele trei zone cu vestigii arheologice (cele mai interesante fiind din epoca bronzului, cultura Basarabi şi din epoca dacică) sunt situate într-un perimetru de circa 500 metri, dar aflate pe forme diferite de relief: aşezarea pe Dealul Sânpetru şi de pe terasa de Nord a râului Cerna, înhumările rituale de copii (necropola sacră) şi depunerile votive de piese pe platoul din Grădina Castelului, iar zona cu gropi, unele rituale, pe terasa râului Zlaşti. Ni se oferă, astfel, o şansă rară de a cunoaşte viaţa unor comunităţi pe multiple planuri, de la activităţile de zi cu zi până la cele care privesc viaţa spirituală”, informau arheologii, în raportul de cercetare din 2003. Releele de pe Dealul Sânpetru.

De ce s-au aşezat dacii pe Dealul Sînpetru

Prezenţa comunităţii dacice din zona Sânpetru era legată de resursele de fier, de la Teliuc şi Ghelari, potrivit istoricilor. Cetatea dacică a fost ocupată de romani, iar în locul ei a rămas un punct de apărare, o mică fortificaţie, distrusă în Evul Mediu. O altă fortificaţie din lemn şi piatră a fost înfiinţată pe Dealul Sânpetru în secolul al XI-lea, însă două secole mai târziu, a fost abandonată. De-a lungul timpului, platoul a mai fost folosit de localnici, în diferite epoci, iar în secolul XX a devenit un punct de tranzit al reţelei de funiculare care lega Hunedoara de exploatările miniere şi forestiere din Munţii Poiana Ruscă. Doar o mică parte din suprafaţa platoului a fost cercetată ştiinţific.
Sursa: adevarul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ