Cei 4 asasini ai lui Dragnea au fost 3: Goofy și Maitreyi

571

Dacă, marți seara, ați fi nimerit, ca proștii, pe Antena 3, ați fi avut privilegiul să participați, în direct, la o scenă unică în istoria politică românească: Liviu Dragnea povestind cum a scăpat miraculos (slavă Domnului!) dintr-o tentativă de asasinat. Nu una oarecare, cu un solist, ca să zicem așa, ci una la care ar fi participat un cvartet de profesioniști cazați la un celebru hotel al Bucureștilor. Iar comanditarul acestei criminale conspirații ar fi nimeni altul decât George Soros, dirijorul suprem al demonstrațiilor antipesediste din ultimii ani.

Sigur, o asemenea poveste ar fi fost ridicolă, cretină, comică, absurdă, incredibilă și, deci, imposibilă în urmă cu ceva vreme, dar, acum, ea a devenit și necesară, și eficientă. În logica faptelor. De ce cred asta? Fiindcă povestea cu ucigașii năimiți se înscrie perfect în logica faptelor cu ajutorul căreia Dragnea și-a păstrat aproape neștirbit electoratul. Și nu e o poveste, ci o telenovelă mitică în care, ca de obicei, se înfruntă Forțele Binelui cu Forțele Răului. Ați ghicit, Liviu al nostru și-a asumat, cu modestie, rolul de Forță a Binelui. De fapt, în alegeri, PSD-ul a promis că va fi Forța Foarte Binelui, numai că, după ce a câștigat, a constatat că aproape nimic din ceea ce a promis nu poate fi transpus în practică. Așa că, la scurt timp, partidul lui Dragnea a inventat un inamic misterios și greu de identificat: Statul Paralel. Al cărui prim lider suprem au fost multinaționalele. Dar PSD-ul a lăsat-o mai moale cu Nasoala de Multinațională fiindcă electoratului PSD îi era greu să înțeleagă cine dracu e aia ce nu îl lasă pe Dragnea să facă ce poate. Așa că PSD-ul l-a găsit imediat pe George Soros care s-a calificat în obținerea acestui rol din cel puțin trei motive: e miliardar, deci ultrabogat, e evreu și, mai ales, a trăit în Ungaria. „Perfect pentru familia mea”, s-ar putea spune. Între timp, lucrurile s-au precipitat în cazul PSD-ului dragnian. Ceea ce nu au reușit protestele și reacțiile societății civile a reușit numărul de mașină al românului nostru din Suedia: a aruncat PSD-ul într-o batjocură transpolitică, unanimă. Aproape că nu ar mai fi fost nevoie de mitinguri uriașe pentru ca lumea să exprime nu opoziția, nu dezacordul, ci râsul demolator. Care, în ciuda părerii tuturor pudibonzilor, a fost la fel de eficient ca mișcarea non-violentă gandhistă. (Iertată-mi fie comparația, dar alta nu îmi vine în gând!) Facebook-ul, mailurile, mobilele au fost inundate cu mesaje despre destinul sexual în care PSD-ul a fost exilat. Ei bine, exact în acest context devastator pentru PSD, a fost anunțat mitingul diasporei, o nesperată ocazie pentru PSD-Dragnea de a aduce bătălia mitologică cu Soros în faza înfruntării finale și, concomitent, de a șterge batjocura de pe numărul de mașină. Or, singurul gest ce mai rămăsese nefolosit în telenovela cu statul paralel era o dublă lichidare: a lui Dragnea, prin crimă, și a pesedeului, prin lovitură de stat. Drept pentru care Liviu Dragnea a apărut la acel post TV unde el poate spune orice și a povestit despre cei patru năimiți să îl lichideze pe el și despre mitingul diasporei, cea năimită să lichideze actuala putere. Acum înțelegeți de ce au intervenit atât de dur jandarmii? Sigur că nu înțelegeți! După cum nu înțelegeți că Dragnea nu ne-a servit căcănăria asta nouă, ci pesediștilor care, până în septembrie, probabil că încă îl vor susține.

LĂSAȚI UN MESAJ