Interviu cu Marius Lobază, profesor de matematică și vicepreședinte al SIP Timiș

În curând va începe un nou an școlar. După toate zdruncinăturile social economice la care Guvernul României supune populația țării în prezent, clipa în care elevii vor porni spre școli nu va bucura multă lume. Vor fi noi cheltuieli și noi „biruri” luate din economiile unei familii. Dar situația nu este, deloc roz, nici din punctul de vedere al dascălilor. Nimic nu este limpede. Crește norma didactică. Scad salariile (în mod mascat). Se reduc posturi. Haosul tinde spre generalizare. În loc de zâmbete de copii, vom vedea figuri încrâncenate de profesori care nu știu ce le aduce viitorul.
O scurtă analiză a situației din învățământul preuniversitar ne face profesorul Marius Lobază, reprezentantul Federației Libere a Sindicatelor din Învățământ Timiș.

…

– Domnule profesor, actualul guvern anunță niște măsuri, să zicem, măcar discutabile, dacă nu de-a dreptul proaste. Unul din cele mai afectate segmente ale societății va fi învățământul. Ce puteți spune despre acest început de an școlar?

– Din păcate actualele idei de așa-zisă reformare a învățământului vin de la partide, pentru că încă nu am reușit să descoperim cine a gândit lucrul acesta. Au stabilit faptul că, începând școala în 8 septembrie, trebuie să ia niște măsuri urgente, de aceea justifică ei că au inclus această parte a societății și acest sector de activitate ca fiind în primul val și primii loviți de reformă.

Ceea ce se întâmplă însă depășește orice imaginație, pentru că măsurile pe care le-au prevăzut pentru educație au un impact extrem de grav pe viitor. Poate nu în acest an, pentru că majorarea numărului de ore din norma didactică a unui cadru de predare nu este o măsură care, să zicem, distruge totul în sine, de una singură. Dar ca efecte secundare, aș menționa că tinerii care doreau până acum să intre în învățământ, au fost dați la o parte. Deși noi am avut un corp profesoral extrem de în vârstă, avem peste 54 de ani media de vârstă, acum, guvernul a reușit să dea afară din învățământ exact tinerii.

– Când se va vedea asta?

– Peste 2-3 ani. Peste 2 ani, 3 ani, când acești tineri își vor găsi între timp alte ocupații, Iar cei care vor ieși din sistem (vârsta e de vină), vor ieși la pensie că nu au încotro. Vor rămâne locurile libere la catedră. Peste 2-3 ani, cei care vor fi la guvernare vor avea o mare problemă. Cine stă la catedră? Acum au gândit pe sistem pompieristic. „Vreau bani, … de unde iau bani? Iau din învățământ. Cum? Dau afară oamenii. Cum? Păi măresc la ceilalți care rămân, le măresc norma didactică”.

A doua măsură este cea cu, așa zisa, „reorganizare a sistemului de educație”. Comasări ale unităților de învățământ care nu au 500 de elevi sau 250 în preșcolar. Sau comasările claselor, acolo unde clasele sunt sub aceleași așa zise ,,efective rentabile economic”. Pentru că asta suntem astăzi, apreciem școala după rentabilitatea economică.

– Și ce se întâmplă în această situație?

– Se întâmplă că a explodat numărul de clase simultane, în condițiile în care, inclusiv acest ministru al educației, sau așa zisul „ministrul al educației”, considera că simultanul nu este o soluție pentru educație. Și iată că tot el este cel care generează sute de clase simultane. Chiar am rămas surprins că, în Caraș-Severin, 300 de clase se reorganizează în sistem simultan!

– Din ce total?

– N-aș putea să vă spun exact. Ajunge chiar mai puțin de o treime din numărul total al claselor. Suficient. De exemplu, sunt orașe în Caraș-Severin unde erau până ieri cinci unități de învățământ, iar de săptămâna viitoare sunt doar două. Deci vă dați seama ce comasări complexe au loc. La Băile Herculane va fi așa ceva, practic în Caraș-Severin toate orașele suferă.
În Timișoara avem un număr mai mic de astfel de comasări și datorită, să spunem, menținerii numărului populației sau grație infuziei de populație pe care o avem din celelalte județe, ceea ce face ca populația școlară să fie relativ constantă și acesta e un avantaj al Timișului. Pe de altă parte, și faptul că în urmă cu mai mulți ani a fost o tăiere dură în Timiș prin 2010 și astfel acum nu a mai fost nevoie de asemenea măsuri. Aici sunt doar câteva cazuri de clase comasate. Însă la nivel național este un dezastru ceea ce se întâmplă.
Sunt afectate fie în județele mai mici, fie în cele cu populație mai împrăștiată. Cele depopulate, cum sunt Caraș-Severin, Suceava, Vaslui, acolo se întâmplă dezastrul cel mai mare. S-au depopulat cu totul.

– Bun, (e un fel de a spune, că nu e bine deloc!), dacă situația este gravă, mă gândesc că sindicatele din învățământ ar trebui să facă ceva. Să tragă măcar un semnal de alarmă dacă altceva nu pot să facă. Ce veți face la începerea anului școlar?

– De la bun început, la nivel de sindicate s-a acționat. Pot să vă spun că, de exemplu, a fost o întâlnire cu ministrul Educației privind creșterea normei didactice, despre care se auzea ca fiind o opinie a partidelor. Așa zisul ministrul al Educației ne-a asigurat că nici vorba să crească norma didactică. După două zile, anunța cu emfază creșterea ca o normalitate. Deci două zile și-a ținut promisiunea.
Pe de altă parte, federațiile sindicale au ținut în permanență contactul cu decidenții politici. Ni s-au dat tot felul de asigurări, toate încălcate.
Au început protestele, încă din iulie au început. Suntem astăzi în a 17-a zi de pichetarea Ministerului Educației. De la atenționarea privind aceste măsuri am ajuns astăzi să cerem clar demisia acestei persoane care ocupă ca o marionetă postul de ministru al educației. Spun ca „o marionetă” pentru că dacă veți lua declarațiile acestei persoane, la numirea în funcție și ceea ce se întâmplă acum sunt total antagonice pozițiile respectivei persoane.

– Credeți că e posibil să-și dea demisia ministrul?

– Orice om cu pic de onoare și-ar fi dat demisia și nu ar fi acceptat să aplice aceste măsuri, care contravin tuturor afirmaților sale din debut. Deci dacă ai puțină onoare, îți dai demisia. Nu faci ceva împotriva a ceea ce crezi. Dar el, marionetă politică fiind, văd că rămâne pe poziție, așa că astăzi cerem demisia ministrului.

– Dar nu va fi singura măsură de protest?

– Continuăm protestele, ținem cont și de faptul că în educație este vacanță, că unii colegi încă sunt în concedii, deși foarte mulți dintre ei au venit să-și facă dosarele pentru comasări. Vom începe protestele la nivel teritorial la data de 1 septembrie prin pichetări ale prefecturilor din țară. Vom încerca să atragem atenția că nu este normal ceea ce se întâmplă. Iar dacă aceste măsuri au fost luate deja, pentru că suntem puși și în fața unui fapt împlinit, problema este cât timp vom păstra aceste măsuri. Și aici sindicatele atrag atenția că dacă acceptăm să admitem această situație, să ne gândim foarte serios că asta va fi veșnic. Și că ceea ce va urma, eventual, va fi și mai rău. De aceea noi trebuie să protestăm în intervalul 1-5 septembrie. Vom protesta și la nivel de prefecturi și la nivel din minister. În 8 septembrie vom organiza un mare miting la București cu un marș de protest prin capitală, atrăgând din nou atenția asupra educației și în același timp în 8 vor avea loc și pichetările prefecturilor la nivel teritorial. Adică protestele continuă, dorim să atragem atenția că nu avem ce sărbători în data de 8 septembrie. Deci, nu are nici o logică să deschidem festiv un an școlar, să invităm politicienii să-și facă iar de cap în școli și să ne mintă cu nerușinare că educația este prioritatea națională. A fost prioritate doar la tăieri, doar acolo, e singura dată când s-a văzut că educația a fost prioritate națională, la tăieri, la distrugere.

– Concret, dacă ne întoarcem la situația din județul Timiș, în cadrul acestui județ situație este oarecum mai bună decât în alte părți. Nu grozavă, dar puțin mai bună. Cu toate astea, și aici se vor aplica aceste măsuri. Veți protesta la nivel de Timișoara sau și în alte localități?

– Și în orașele din județ. Și în Deta, și în Lugoj, și în Timișoara. Deci cel puțin în orașe, da. Da, acolo unde există mai multe cadre didactice. O parte dintre colegii mei vor fi la București. O parte din colegi vor fi în fața prefecturii Timiș, iar o altă parte din colegi vor fi în fața școlilor (nu înăuntru la festivități). Și de ce nu, să fim sinceri, s-ar putea ca o parte să fie și în clasă…
Da, deci cam asta este ceea ce ne așteptăm. Din păcate, noi balansăm între viața noastră și conștiința educației și copii. E destul de trist ca un copil de clasă pregătitoare sau un copil de clasa 5-a sau un copil de clasa 9-a să nu aibă prima lui zi de școală. Dar nu putem, în condițiile acestor măsuri luate de guvern, să sărbătorim. Nu avem ce. Este ca și cum a murit cineva și tu tragi un chef de pomină în ziua a doua. Nu poți să faci asta. Suntem bulversați, situația este urâtă. Dacă vorbim de județul nostru, da, Timișul nu stă rău la capitolul comasări. Sunt relativ puține cazuri. Dar să nu uităm că și în Timiș tinerii sunt trimiși la serviciul de taxi și să ocupe postul de vânzător la butic pentru că în educație tinerii nu mai au loc.

– Acum hai să vorbim despre cifre. În perioada aceasta care ar fi situația, câte posturi nu sunt ocupate cu cadre?

– Chiar în aceste zile există ședințele de ocupare a ceea ce mai este liber. Ce pot să vă spun este că peste 530 de cadre didactice s-au trezit că nu mai au ore cum aveau în anii trecuți în școlile în care aveau. Și au fost obligați fie să se împartă în mai multe unități, fie să treacă complet în alte unități, prin restrângere totală. Un număr de 500 și ceva de colegi care sunt titulari, deci nu vorbesc de cei care erau suplinitori. Și aici ministerul procedează iarăși urât, pentru că vorbește în permanență de câți titulari și-au păstrat titulatura și dă niște valori de 94,1% dintre titulari care își păstrează titulatura, uitând că profesori sunt și colegii suplinitori calificați care n-au reușit să-și ia un post, nu pentru că sunt ei slab pregătiți, ci pentru că nu se scot posturile.

– Cum de este posibilă o astfel de situație?

– Datorită dinamicii cifrelor de școlarizare. Datorită faptului că sunt foarte fragmentate, avem multe discipline de o oră, două ore pe săptămână. Nu ai cum să ai post numai într-o școală. Așa că sunt foarte mulți suplinitori. Dar a ignora aceste persoane este inuman. Ei, aceste persoane sunt cel mai lovite. La nivel de Timiș încă nu știm, nu avem toate datele să putem să spunem câți din colegii noștri trebuie să-și aleagă taximetria și postul de vânzător la butic ca ocupații alternative, pentru că nu mai au locuri în educație. Probabil aceste informațiile le vom avea după 10-15 septembrie.

– Mai există situații de cadre angajate pe post, dar care suplinesc fără studii?

– La nivel de țară au fost vreo 6000 de asemenea cadre didactice, la nivel de Timiș au fost doar câteva. Din păcate, aceste situații erau în zonele, să zicem, izolate. Ei rămân acolo. Noi tot nu avem titulari sau profesori să trimitem acolo. Zonele izolate vor rămâne în aceleași date. Nu le ajutăm cu nimic prin aceste măsuri. Dacă un profesor, să spunem, are 10 ore la școala gimnazială din Timișoara sau 18 ore, greu de crezut că va lua 2 ore la Pustiniș sau la Margina sau eu știu pe unde prin județ. Greu de crezut. Aici iarăși este o măsură cinică a Ministerului prin a obliga acești profesori care nu pot efectua naveta să facă o cerere prin care renunță la plata salariului integral și la vechimea în muncă. Deci pur și simplu ei vor cere să nu mai fie plătiți. Asta este o măsură extrem de urâtă pe care ministerul ar vrea să o aplice. Sunt multe lucruri pe care ministerul le face în detrimentul educației.

– Nu sunt bani pentru profesori. Dar pentru elevi sunt?

– Să nu mai spun de situația burselor. Să spui tu ca ministru „olimpicii să-și dea bursă din premiul pe care l-au câștigat, să-și dea singur bursă. Din premiul pe care l-au câștigat!?”
Cât de jos am ajuns în țara asta. Avem câțiva olimpici, nu mai suntem în stare ca țară să le dăm un 300-400 de lei pe lună. Vreți să le tăiem bursele? Și să mai și afirmăm așa ceva?
Sau, tot în calitate de ministru, să vii să spui „ce contează încă una, două bănci într-o sală de clasă?” Când mărești de la 26 cât intră în clasa nouă, la 34 de elevi în clasă. Aia nu înseamnă una- două bănci. Să nu uităm ce fel de clase avem. Îl chem pe ministru în sala mea de clasă, să pună o bancă în plus. O va pune pe hol probabil, că nu ai alt loc să pui banca aia. Și atunci, toate aceste afirmații ale ministrului l-au discreditat total.

– Poate asta se dorește! Anume scoaterea profesorului pe hol! Nu va mai avea loc în clasă…

– El nu mai este, de fapt, ministru al educației. Este un servant politic pentru anumite interese. Din păcate, aceste interese sunt în detrimentul învățământului de stat. Să nu uităm că toate măsurile luate afectează învățământul de stat din România, nu învăţământul privat. Deci aceste măsuri sunt o gură de oxigen pentru învățământul privat care nu este afectat de aceste măsuri și care va putea să se dezvolte în continuare, în timp ce învăţământul de stat este dat cu zeci de ani în urmă. Suntem ca pe vremea lui Creangă, cu acele clase în care adunăm toți copiii din sat (indiferent de vârstă).

– Din păcate învățământul privat, mai bun, mai rău, așa cum o fi, nu este la îndemâna oricui. Are costuri mari, în general suportate de părinți.

– Da, dar se pare că aduce profit. Dar vedeți ce se urmărește, anume ca măsurile acestea prin care se cere ca finanțarea pe elevi să fie asigurată și în instituțiile de învățământ privat? Care înseamnă o sursă suplimentară de venituri pe lângă contribuția părinților. Toate aceste măsuri au venit în sprijinul învățământului privat, în timp ce, în prezent, la învățământul de stat tăiem, tăiem! Aceste lucruri puse în paralel deja ne arată ceva. Nu că am avea noi ceva împotriva învățământului privat, absolut deloc, dar am ajuns să constatăm că cei care muncesc în învăţământul de stat sunt pagubele colaterale ale dorinţei de afirmare a învăţământului privat.
Asta deja nu mai este corect, nu mai este fair play. Ceea ce face acest minister la ora actuală va avea consecințe cumplite pe viitor. În 2-3 ani nu vom avea profesori la catedră, peste 7-8-10 ani când vor termina acești elevi liceul, vom avea niște generații sacrificate.
România nu are, în mod normal, nu are niciun interes să-și sacrifice viitorul.
Pentru ce? Pentru 0,2% din bugetul educației care se face economie prin aceste măsuri? Merită suma aia de 370 milioane de lei? Merită să distrugi viitorul țării? Pentru că atâta este economia, nu calculată de noi, calculată de Consiliul Financiar Fiscal al României. Ei au calculat suma.
A…, că ministrul acesta spune că ăia sunt nepricepuți, cei de la Institutul Științei, al Educației sunt habarniști pentru că au dat o analiză care spunea că toate aceste măsuri distrug educația și s-a apucat el, ministrul, să cenzureze acel material ca să fie laudativ la adresa lui? Sau pentru că România a avut în 2010 Pactul pentru Educație, nu?
Acel pact a fost semnat de toate partidele. Nu s-a respectat nimic din acel pact. Dar a rezultat legea 1 din 2011. Nu s-a aplicat niciodată integral acea lege, așa că am făcut atunci ,,România Educată”, un alt proiect al unui președinte prin care nu s-a întâmplat nimic. S-a făcut legea educației, legea învățământului preuniversitar. Nu s-au aplicat. Și acum vine un ministru care zice eu am raportul QX și pe baza acestui raport asigurăm educația. Cine ești tu să vii cu un raport QX? În primul rând și numele ne arată că e de la un psiholog denumirea. Dar cine ești tu să vii cu un raport și toată țara asta trebuie să fie acum drepți pentru că ministrul are el un raport QX? Unde trăim? În ce dictatură trăim?

– E clar că în învățământ, în general nu s-au respectat raporturile, legile, tratatele, putem să le spunem oricum. Cel mai clar exemplu este cazul celebrului 6%, care niciodată nu a fost 6%.

– Nu a fost nici măcar jumătate. Deci foarte rar am ajuns la jumătate. Iar să spui tu ca ministru că învățământul a contribuit la dezastru bugetar al României. În condițiile în care în loc să dai 6%, i-ai dat doar 3%. Scuzați-mă, învăţământul a micşorat cu 3% deficitul României. Că altfel era dezastru dacă învăţământul avea 6%, nu?
Deci sunt o serie întreagă de afirmații care, repet, l-au compromis total pe aceast personaj în calitatea sa de ministru. De aceea noi cerem demisia acestei persoane, măcar de onoare, de bun simț și să încercăm să facem în așa fel încât aceste măsuri să fie pe o perioadă cât mai scurtă. Să ne revenim cu educația acolo unde trebuie, pentru a putea asigura viitorul țării.

– Acum, ca o ultimă întrebare, care ar putea ține loc și de concluzie provizorie. Veți picheta, veți protesta, veți cere demisia ministrului. Probabil cele mai multe dintre doleanțe nu se vor rezolva. Care ar fi pasul următor ca să ieșim măcar parțial din situația asta? Ce s-ar mai putea face după acest moment de început de an școlar?

– Există o campanie de conștientizare a clasei politice prin contacte directe, cu parlamentari la nivelul întregii țări. Încercăm cumva să-i convingem de realitatea din teren, punând pe masă toate cărțile și nu rapoarte ciudate emise de nu știu cine, pentru că suntem la început de an școlar. Trebuie să fim conștienți de acest lucru.
O grevă generală, chiar dacă este foarte bine justificată, din punctul meu de vedere și, repet, din punctul meu personal de vedere, nu ar face altceva decât să îi bucure pe guvernanți pentru că nu ar plăti salarii. E clar că acești guvernați nu sunt deloc de interesați de nivelul de educație. Îi doare la bască de câtă școală fac elevii, e clar, din tot modul lor de a lucra, deci nu ar fi deloc deranjați că școala ar fi suspendată, ar face un chef, o paranghelie, cum spun ei pe acolo, că nu trebuie să plătească salariile în educație.
De aceea nu cred că o grevă generală astăzi este suficientă. Dar asta nu înseamnă că la vară, înainte de examene, când doare, nu ne-am putea gândi să facem o grevă generală. Până atunci încercăm să conștientizăm clasa politică. Vom protesta periodic, vom arăta de fiecare dată unde ne-au condus aceste măsuri luate de guvern cu totală necunoștință de cauză, fără niciun fel de analiză preliminară.
La toate observațiile noastre, primul ministru a spus, „o să vedem”. Dar dacă lucrăm în învățământ, pe principiul „o să vedem”, nu facem decât să distrugem generația asta. Uitați-vă că avem generații deja care au terminat liceul și nu au avut manuale, nu au avut programă, nu au avut curicullă de liceu adaptată. A fost o ruptură totală între curiculla de ciclu primar, gimnazial și cea de liceu. Și de ani de zile, Ministerul nu a fost capabil să elaboreze acele planuri cadru.
Le-a elaborat acest ministru în niște condiții foarte ciudate și așteptăm acum să vedem ce alte catastrofe va mai produce la nivelul Ministerului Educației.

Interviu de Titus Bălan