Marian Giurea avea doar 47 de ani când a fost răpus de coronavirus într-un spital din Paris, pe 10 aprilie. Înainte să-şi dea ultima suflare, românul, care trăia de mulţi ani în Franţa, a făcut unei rude câteva confesiuni sfâşietoare, care au rămas înregistrate în telefonul său.
Mărturisirile lui Marian Giurea pe patul de spital sunt absolut sfâşietoare şi demonstrează că nici măcar naţiuni puternice, precum cea franceză, nu au intrat pregătite în lupta cu „inamicul nevăzut”, cum a fost numit noul coronavirus. Sunt patru înregistrări făcute, cel mai probabil, în zile diferite.
„Salut, vor să mă bage în comă. Nu mă descurc cu aerul. Ne mai auzim. Hai, vă las. Pa, pa”, sună una dintre destăinuiri, ca răspuns la solicitarea rudei de a-i spune cum se mai simte. Medicii recurg la coma indusă ca să ajute corpul bolnavului să lupte cu boala.
Următoarea mărturie este de-a dreptul dureroasă şi reflectă atât neputinţa omului, cât şi a unui sistem medical aflat în lupta cu o boală necunoscută: „Nişte curve – doctorii ăştia, nişte împuţiţi. Te bagă la aparate, apoi nu te mai bagă în seamă. Dacă scapi, scapi, dacă nu, te ia dracu”.
Spre final, după cum reiese din declaraţii, deşi se vedea tot mai neputincios, Marian Giurea nu voia încă să renunţe la luptă, după cum reiese din limbajul său, singura armă care i-a mai rămas la dispoziţie: „M-au chinuit trei zile, nu mai am aer deloc. Fu…-i cu aparatura lor. Băga-şi-ar în mă-sa, sunt vorbiţi să omoare pe toată lumea.”
Iar ultima destăinuire pare a omului împăcat oarecum în faţa destinului: „Sunt la Reanimare. Dacă o să scap, scap, dacă nu, pa. Nu se ocupă nimeni de tine. În Reanimare ar trebui să stea unul lângă tine… Aşa… te lasă până îţi pierzi toate speranţele”.
sursa – adevarul.ro