La fix un an de la instalarea la putere, liberalii au pierdut alegerile cu brio. Cine e vinovatul principal pentru pierderea alegerilor de către PNL, nu e câtuși de puțin un mister de nepătruns. Dacă veți crede că e vorba de Orban, păcăleala e garantată. Bietul Ludovic, cu toate poticnelile lui de băiat de bodegă, nu a fost nici pe departe cel mai prost prim-ministru post-decembrist.
Nici Câțu, cu pletele lui rarefiate, vopsite negru-tăciune, nu are a deconta foarte multe din înfrângerea jenantă suferită în fața celui mai slab și mai neisprăvit PSD din ultimii treizeci de ani. Să fie vorba atunci de doamna Gorghiu, care iubește Timișul cu atâta patimă încât Alin Nica și compania nu au șanse să o vadă dusă de pe listele locale ale PNL în timpul vieții lor?
Sau, și mai și, de eterna șefă de serviciu a PNL, madam Turcan? Care, nici ea, nu se dă plecată din fruntea partidului, nici dacă se mai întoarce la vârful acestuia fostul șef al serviciului de plăți în valută al lui Ceaușescu, eternul Stolojan! Cel care a plantat-o acolo, cu dragoste de iubăreț bătrân, pentru vecie. Nici vorbă, omul negru pentru declinul din anul guvernării liberale a fost și s-ar putea să să fie, în continuare, mă tem, președintele Iohannis.
Modul autoritarist în care și-a impus vrerea în formula de guvernare a PNL, gafele girate de el în persoană, cum au fost cele privind închiderea piețelor, a tuturor școlilor, inclusiv a celor din ciclul primar, unde pericolul de îmbolnăvire era egal cu zero, potrivit tuturor experților medicali din Europa, au dus la eșecul dureros al PNL la alegerile de duminică.
Să pierzi la cinci procente bătălia cu un PSD condus de adormitul întru Domnul, Ciolacu, cel mai plicticos și mai fără contur lider socialist din istorie, e de noaptea minții. Ca să nu mai vorbim de restul șefuleților din actualul PSD, ca de pildă alde Grindeanu, cel care s-a legat cu cureaua de la chimir de ușile Palatului Victoria, pentru a nu fi zburat afară de buldogii lui Dragnea! După care i-a lins mâna acestuia pentru a prinde postul plătit cu zece mii de euro, lunar, de la ANCOM.
Ca să nu mai vorbim de Dâncu, unul dintre puținii lideri cu școală ai PSD, dar care pare că se ferește precum Dracul de tămâie să transmită mesajele unei reforme necesare în corpul acestui mamut politic, iubit și salvat mereu de la pieire de sărăcimea și de năpăstuiții acestei țări.
Iohannis, cu lipsa lui profundă de empatie și solidaritate cu mai toate părțile sociale ale poporului, a devenit, din păcate, pentru liberali, primul și cel mai vizibil dușman din interior al PNL. Tristețea e cu atât mai mare, cu cât liberalii aveau mai toate cărțile de soi în mână pentru a forța un proiect de reformare a României, măcar în câteva domenii fundamentale, în următorii patru ani.
Nu s-a întâmplat acest lucru, iar partea proastă a lucrurilor este că, având un procent atât de redus din felia parlamentară, PNL va avea de dus crucea grea a coabitării cu USR. Un partid reformist, la prima strigare, dar și gălăgios cât cuprinde, măcinat deja de conflicte interne, și condus de un lider, Barna, moale și tot mai contestat în interiorul formațiunii.
Prin urmare, așa cum am mai scris cu ceva vreme în urmă, am tot mai multe temeri că viitoarea coaliție PNL-USR, una fără de care dreapta nu are altă cale să rămână in fruntea țării, va șchiopăta serios, și va avea puține șanse să încheie un mandat politic de patru ani la guvernare. Câteva rânduri despre marea ,,revelație”, nicidecum divină, deși acest partid se revendică și noaptea și ziua de la obârșiile Ortodoxiei, numită AUR.
Nu știu cât de extremistă și de putinistă este această grupare politică bizară, apărută, pentru unii, din spuma mării! Nici cât de legionare i-ar fi rădăcinile. Având liderii pe care îi are, cu acest George Simion, ieșit parcă din nădragii neorealiștilor lui De Sica și Rossellini, cu privirea lui fixă și cu ochii scăpărând a cafteală de stradă, dar și cu filosoful sictirit de non-virtuțile femeilor de azi, Sorin Lavric, nu cred că partidul acesta va întrece în performanțe creația lui Vadim, în veci nepomenitul PRM.
Până la urmă, nimic nou sub soare, nu puteam tocmai noi să facem notă discordantă în raport cu naționaliștii imberbi din restul Europei Centrale sau chiar Occidentale. Acum, avem și AUR, am reintrat, carevasăzică, în rândul lumii bune!
Pericolul ca acest partid să crească mai mult decât ar permite limitele unei democrații rezonabile ține exact de ceea ce am estimat câteva rânduri mai sus.
Anume, ca de guvernarea PNL-USR-UDMR să se aleagă praful, și, astfel, deriva naționalistă să câștige teren nemăsurat în ochii multor români neduși, știm asta pe propria piele, vreme de decenii, prin catedralele democrațiilor vechi și consolidate.
Abia atunci spaimele naționaliste și revanșarde ar putea să se transforme într-o reală tragedie salvaționistă, cu efecte deplorabile pentru viitorul nostru, al tuturor.