Când doi se ceartă nimeni nu câștigă. Capitala Culturală timișoreană încă se zbate în neputință

164

Unul dintre cele mai importante proiecte culturale în care este implicată Timișoara a fost declanșat de câștigarea onorantului titlu de Capitală Culturală Europeană. Reușita ar fi trebuit să aducă orașului, dar și regiunii noastre numeroase avantaje, unele dincolo de sfera culturii. Ar fi fost un semn de seriozitate și de implicare europeană a țării ce încă e privită cu o oarecare rezervă de partenerii săi din vestul continentului. Pe lângă programele artistice ce s-ar desfășura în oraș în anul capitalei, se vor realiza, poate, conexiuni de lungă durată care ar înscrie Timișoara pe agendele mai marilor Europei în perspectiva unor colaborări ulterioare. Nu sunt de neglijat nici investițiile în infrastructura localităților, ce vin la pachet cu titlul de Capitală Culturală Europeană, precum și alte investiții rezultate din onorarea unei astfel de titulaturi.

Cum Sibiul, la alte proporții și în alte circumstanțe, s-a achitat corect de atribuțiile ce-i reveneau în 2007, și astăzi atrage opinii pozitive și culege roadele anului în care a fost capitală culturală.

Dar să vedem cum stă Timișoara acum, când ne mai desparte doar o jumătate de an până la preluarea titlului de Capitală Culturală Europeană.

În 16 septembrie 2016, Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021. A fost un entuziasm general și toată lumea a căzut în delirul promisiunilor. Totul părea că va fi bine și frumos. Ce a urmat în anii de după nu a fost nici prea bine și nici prea frumos, fiindcă gestionarea aplicării proiectului cultural s-a dovedit a fi haotică.

După euforia decidenților politici de la toate nivelurile, care visau cai verzi pe pereți și promiteau implicare și fonduri cu găleata, treburile au intrat pe făgașul lor firesc mioritic. În loc de camioane cu bani au venit maldăre de promisiuni și de bune intenții nematerializate decât în foarte mică măsură. S-au format comitete și comiții ce au făcut și au dres din gură. Vorbele au zburat, iar faptele nu se văd. Avem parte doar de aprige lupte.

Echipa care a propus proiectul câștigător și-a început treaba după care au apărut obișnuitele disensiuni. În buna tradiție balcanică, care nu ar fi trebuit, totuși, să caracterizeze și orașul nostru, au urmat acuze, contestații, amenințări, demisii, numiri, și… alte numiri. Adică un șir lung de bâlbe.

Simona Neumann, coordonatoarea echipei câștigătoare, a început să aplice proiectul în forță, dar a fost repede contestată. S-a ajuns la îndepărtarea ei totală, cu acuzații dintre cele mai felurite. Dacă acestea au fost sau nu întemeiate, va decide viitorul.

Timișoara culturală se îndreaptă spre un eșec strălucitor?

Conform principiului „să murim, dar cu zurgălăi la tichie!”, precum saltimbancul regelui, la Timișoara se pun zorzoane unui mare nimic.

A fost adus și un specialist suedezo-italian, cu idei cel puțin ciudate, care, asemenea câinelui polițist, avea privirea inteligentă, dar nu se putea face înțeles. A fost impus șef al afacerii culturale. A urmat, desigur (cum altfel, la noi?), demiterea sa. Însă a mai rămas un an, cu un statul incert, de director sau de consultat.

Când semnele erau tot mai vădite că Timișoara nu va avea capacitatea de a gestiona singură onoranta sarcină de a deveni Capitală Culturală Europeană și se zbate în neputință și mediocritate, a venit, ca o gură de oxigen, amânarea cu doi ani a evenimentului. Pandemia de coronavirus a fost un neașteptat colac de salvare. A adus doi ani în plus pentru rezolvarea problemelor rămase în aer.

Dar nu a fost să fie! Din cei doi ani, mai mult de unul s-a lâncezit la toate nivelurile. Amânare nu a însemnat izbăvire. Anul 2023 bate la ușă, iar balamucul politic din jurul culturii nu se mai termină.

Cel mai recent episod este încă în plină desfășurare. Frecușurile dintre PNL-ul ce conduce țara și USR-ul ce conduce orașul nostru nici măcar nu mai sunt ținute în umbră. Certurile sunt acum pe față. Guvernul ar fi trebui să aloce fonduri Timișoarei pentru accelerarea organizării sale în capitală culturală. Deși ar fi fost firesc ca acum să se finiseze ce a fost realizat în anii trecuți, ne aflăm în situația în care administrația locală și cea județeană abia par să-și suflece mânecile ca să se apuce de treabă.

Primarul Dominic Fritz, în numele USR, îl acuză fățiș pe președintele Consiliului Județean că a făcut manevre oculte pentru a bloca alocarea fondurile centrale. Sigur că liberalul Alin Nica are propria opinie în acest caz. Dar parcă nici nu mai are importanță pentru noi cine are dreptate. Oamenii din afară văd doar certuri fără sens.

Banii, dacă vor veni, oricum vor fi insuficienți, numai buni pentru o spoială cu sclipici a capitalei culturale.

După părerea celor care au urmărit fenomenul, Timișoara va reuși cumva, șontâc-șontâc, să fie un fel de capitală culturală, dar, cu siguranță, nu una de nivel ridicat. Se va plasa undeva de la mediu în jos. Infrastructura încă este deficitară și sigur nu va aduce un spor de valoare evenimentelor artistice care, cu siguranță, vor avea loc, anul viitor, la Timișoara.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ