Când aprindem lumina? Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2021, între norme europene și incompetențe românești*

1137

În mai puțin de doi ani, Timișoara va fi în centrul atenției Europei ca noua capitală culturală a continentului, sub deviza „Luminează orașul prin tine”. Sibiul a trecut cu bine acest examen în 2007, profitând până azi de o infrastructură optimizată și de bunul renume câștigat prin oamenii de cultură ai orașului. Spre deosebire de Sibiu, Timișoara a primit un răgaz de patru ani pentru a se pregăti. Mai mult de jumătate din timpul de antrenament s-a scurs, însă nimic important nu s-a mișcat, nici în pregătirea infrastructurii culturale, nici în realizarea programului artistic.

Din septembrie 2016, când s-a câștigat titlul, și până azi, entuziasmul inițial s-a risipit, timișorenii care finanțează din taxe cea mai mare parte din program au rămas mofluji, fără să primească ce așteptau: un program cultural consistent, interesant și valoros și, mai ales, o infrastructură culturală atât de necesară. Pentru moment, niciun proiect promis de municipalitate nu se află în construcție, adică un centru multifuncțional dedicat evenimentelor mari, sau proiectele mai mici, vreo 38, de conversie a unor spații în beneficiu cultural. Cât despre programele culturale, ele au rămas invariabil în zona culturii minore, un program cu iz marxist pentru care direcțiunea Asociației TM2021 dă vina pe bid book și se plânge că nu primește destui bani. Regulamentul Capitalelor Europene indică finanțare de la Bruxelles exclusiv în anul 2021, când Timișoara va primi un premiu de 1,5 milioane euro.

Cât ne costă capitala europeană

În primăvara anului trecut, peste 80 de oameni de cultură din Timișoara au semnat memorii către principalii finanțatori — municipalitate, consiliu județean, ministerul culturii —, le-au trimis și mai departe, la Bruxelles, pentru a atrage atenția asupra lipsei de transparență și a managementului defectuos al proiectului. Primarul Timișoarei, Nicolae Robu, a permis recent accesul la deconturile făcute de Asociația TM2021, un ONG împuternicit să implementeze și să administreze programul. N-a fost simplu, în condițiile unui război surd pornit de conducerea asociației cu criticii reuniți în Grupul de reflexie și inițiativă culturală, intelectuali numiți în diverse ocazii publice „ticăloși”, „coriști”, „puciști” sau „corul bocitoarelor”. Primăria, care dă 80–90% din fonduri, a adoptat o formulă de finanțare specială prin decizia 121/2018 a consiliului local, declarând „program cultural prioritar” programul înscris în bid book, ceea ce înseamnă că varsă prioritar banii în contul Asociației TM2021. Votul s-a dat pe suma de 7 milioane de lei pentru 2018, din care s-a alocat jumătate, plus un milion de lei cotizația. Anul trecut Asociația TM2021 a mai primit 550.000 lei de la Consiliul Județean Timiș, 255.000 lei de la Ministerul Culturii, din programul „Centenar”, și sume mai mici din cotizațiile membrilor și sponsorizări. Însumat în 2018, s-a cheltuit peste un milion de euro, numai pentru un an de program cultural, etapa de start-up.

Nu există declarații publice ale directoarei executive, Simona Neumann, fără lamentații că nu sunt bani și de aceea nimeni nu se poate aștepta la programe culturale importante. Dar să vedem cum s-au cheltuit banii în 2017, pentru care avem deja un tablou complet. Nu doar legalitatea, ci și oportunitatea cheltuirii banilor sunt indicatori esențiali în analiza managementului. Asociația TM2021 a încasat, în 2017, în total peste 3 milioane lei, cea mai mare parte din surse publice:

2.150.000 de la primărie
200.000 lei de la CJT,
60.000 de la MCIN,
120.000 din cotizații,
290.000 sponsorizări
85.000 lei din vânzarea biletelor la un spectacol de circ.

În euro ar fi peste 625.000 de euro, cărora li se adaugă 153 000 de euro reportați din anul precedent. Rotunjit, aproape 800.000 de euro încasați și cheltuiți în 2017.

Intermezzo comparativ

Orice organizație neguvernamentală știe cât de greu se obțin finanțări, mai cu seamă pe domeniul cultural. Dacă n-ar fi fondurile AFCN și câteva programe editoriale, s-ar face evenimente culturale exclusiv din fonduri locale, adesea cu o selecție proastă, provincială, dominată de festivaluri folclorice, concerte fără valoare și acțiuni alese pe criterii clientelare. La Timișoara, privilegierea Asociației TM2021 tinde să priveze sectorul independent de finanțare, fiindcă fondurile sunt limitate, inclusiv prin măsurile ostile luate de guvern care mușcă în fiecare an din bugetul primăriilor neafiliate politic PSD. Așa că organizațiile care nu se bucură de simpatia TM2021 se descurcă cum pot, așteptând și câte șase-șapte luni să primească banii de la primărie pe proiectele aplicate separat prin Casa de Cultură. Totuși, cu bani infinit mai puțini, ONG-uri de ispravă, cu bună experiență în managementul cultural, fac minuni. Un exemplu este proiectul MAD(E) in Romania derulat de Asociația Contrasens în 2018 care, cu numai 120.000 lei primiți de la AFCN, Ministerul Culturii și sponsori, a realizat, timp de o lună, următoarele evenimente: 4 expoziții (2 outdoor, 2 indoor) în 3 spații cu 23 artiști, 16 talks cu invitați din țară și străinătate, 8 proiecții de film (3 cu regizor invitat), 2 spectacole de teatru, 2 lansări de carte etc., acțiuni culturale elevate, cu vizibilitate bună (peste 1.000 likes în 30 de zile și numeroase articole în mass-media). Cu 120.000 de lei, adică 26.000 euro!

Asociația TM2021 se plătește pe sine

Așadar, 800.000 de euro la dispoziția Asociației TM2021 pentru 2017 pentru câteva activități culturale fără ecou, ca diverse întâlniri și „laboratoare” prin cafenele, vizite de studiu și un spectacol de circ adus din Suedia, patria de adopție a contestatului director artistic, retrogradat la „consultant artistic” după ce s-a descoperit că recrutarea s-a făcut ocolind regulile europene. Consultarea documentației depuse la Casa de Cultură pentru fondurile primite de la primărie relevă cel puțin două aspecte privind oportunitatea cheltuielilor: că Asociația TM2021 a fost generoasă cu personalul, apoi că s-au dus mulți bani pe comunicare și pe dezvoltarea audienței fără eficiență. Directorul artistic, Chris Torch, rezident suedez, a prestat în 2017 pentru 8.000 euro pe lună pe baza unor rapoarte narative sumare, onorariu la care asociația a mai pus 10% taxe către statul român. Ulterior, suma s-a diminuat la 5.500 euro/lună, după retrogradarea legală. Nici cei 14 oameni din echipa executivă nu se pot plânge: fără experiență deosebită în treburi culturale, aceștia sunt plătiți între 6.000 și 13.000 lei lunar, în general pe PFA. Nu știm cât câștigă directoarea executivă, care nu apare în deconturile primărie. Întrebările presei se lovesc de obicei de avocații asociației, prin intermediul cărora preferă să comunice cu jurnaliștii. O analiză pe întreaga sumă cheltuită în 2017 arată că aproape jumătate s-a dus pe cheltuieli cu personalul, cheltuieli administrative, servicii juridice. Au mai rămas pentru realizarea programului cultural 39% și restul pentru comunicare-marketing, deplasări, transport etc. Pentru un program subțire și fără rezonanță locală (despre ecou național sau internațional nici nu se poate vorbi) s-au mâncat 250.000 euro.

2018, un pic mai bine

Deși raportul financiar complet pe 2018 încă nu este public, se poate intui că bugetul de peste un milion de euro, deja cheltuit, nu are o destinație diferită față de 2017, pe capitole bugetare. Grija cea mai mare rămâne plata executivului, cu toate că fiecare activitate este delegată câte unei firme sau unei organizații pentru a fi realizată. Spectacolul Bega!, desfășurat în portul vechi în toamna anului trecut, a fost organizat de Asociația Culturală Plai, cu o finanțare de 200.000 euro de la TM2021, plus 30% din sponsorizări. Un spectacol de lumină, muzică și mișcare frumos, cu mobilizarea a peste 180 de voluntari, dar în urma căruia nu rămâne decât o impresie: vechiul port, scos din gunoaiele abandonului, a căzut înapoi după spectacol, în aceeași delăsare, un spațiu nerecuperat pentru oraș. Un proiect criticat de artiștii timișoreni este Memoriile Cetății, niște module inelare de beton răspândite prin cartiere, plătite cu peste 200.000 lei incluzând montajul (aprox. 44.000 euro), care zac după șase luni ca niște guri părăsite, tot mai cenușii. Ideea de a atrage spre cultură oameni din cartiere cu astfel de proiecte n-a fost un succes. Întâlnirile gen Café 21 au fost încredințate Asociației TribArt, seminariile de leadership cultural asociației MetruCub, dezvoltarea audienței s-a delegat unor firme ca AD Braids SRL, Asociația Headsome Communication a realizat volumul România–Bulgaria 10 ani, diverse ateliere s-au derulat prin Teatrul Național, Teatrul German, Filarmonică sau Institutul Intercultural etc., ceea ce e firesc, dar rămâne întrebarea: ce îi mai rămâne de făcut echipei executive? Dacă tot am pornit pe adunat sume, trebuie spus că de la înființare, mult înainte de a câștiga titlul rârvnit în septembrie 2016, organizația numită inițial Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 a păpat bani din bugetul local pentru pregătire, pentru documentare și numeroase călătorii. Cei mai mulți participanți au oferit servicii voluntare prinși în hora entuziasmului și a ambiției de a câștiga. Retroactiv, e de întrebat pe ce s-au dus 600.000 lei în 2013, 420.000 lei în 2014, peste un million de lei în 2015, la fel în 2016.

Neantul ambalat și „managementul creativ”

O preocupare intensă a direcțiunii a fost îndepărtarea echipei inițiale, care participase la conceperea proiectului. Deja la prima Adunare Generală după câștigarea titlului au fost eliminați 45 de membri „pentru neîndeplinirea obligațiilor statutare”. Pe parcursul a doi ani, asociația a pierdut aproape 2/3 din membri, în contrast cu discursul public al direcțiunii despre entuziasmul și efervescența din jur. Adevărul e că oameni, firme și organizații partenere s-au retras din cauza lipsei de transparență și de eficiență a managementului, sau pentru că nu au vrut să fie asociați cu un eșec. Cazul de notorietate este cel al președintelui de onoare, Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei din Viena, care a preferat să părăsească asociația fiindcă s-a simțit inutil. Asociația TM2021 a reușit să afecteze credibilitatea proiectului, iar primarul, recent desemnat „președinte de onoare”, n-a știut să redreseze situația, în ciuda promisiunilor publice. Monitorizările făcute de comisii de la Bruxelles s-au dovedit superficiale, membrii lor lăsându-se convinși că nerealizările vin din lipsa banilor și că așteptarea vocilor critice de „baloane și focuri de artificii”, cum se exprima directoarea Neumann la o emisiune, sunt nerealiste. Acuzați că sunt mânați de pofte obscure, de a accede la „cașcaval”, semnatarii memoriului critic din aprilie 2018 au făcut cereri de primire în asociație pentru a pune umărul. Aici a intrat în funcțiune o întreagă mașinărie menită să limiteze accesul unor personalități care ar putea contesta „managementul creativ” al actualului executiv. Adunarea Generală de primire a noilor membri a fost amânată vreo nouă luni, apoi a fost schimbat Statutul, adăugându-se două pagini de prevederi restrictive. De exemplu, obligația de a veni cu cazierul judiciar în dinți pentru oameni care nu operează cu bani, ci doar plătesc o cotizație. Sau insistența pe „imaginea și demnitatea asociației”, de la art.2/11 din statut, motiv serios de excludere. Personalizarea excesivă a statutului, care atribuie în mod absurd „demnitate” unei organizații, arată în ce termeni de monopol este gândită „jucăria”. De parcă nu despre imaginea orașului ar fi vorba, ci despre o organizație temporară, monopolizată cu scopul de a da identitate și job unor personaje fără realizări culturale.

Ceva tot a obținut iritantul Grup de reflexie și inițiativă culturală, care trimisese finanțatorilor memorii despre lipsă de transparență și management deficient: asociația a fost silită să organizeze apeluri de proiecte culturale, concursuri deschise și să se străduiască să înființeze comisiile prevăzute în bid book. Chiar și așa, suspiciunea de conflict de interese în alegerea expertului internațional, în persoana dlui Ulrich Fuchs, care a făcut parte din juriul de preselecție a capitalei culturale europene, persistă. În plus, monitorizarea societății civile lasă mai puțin loc de abuz și de hotărâri la bunul plac. Exigențele timișorenilor cărora le pasă, ale românilor și ale Europei sunt simple, așa cum le-a dat glas cunoscutul caricaturist Ștefan Popa Popa’S în ziarul Timișoara: „Eu vreau să văd oameni competenți, cu deschidere în străinătate, cu premii internaționale, să fie recunoscuți de academii importante din lume”, fiindcă „sărbătoarea Timișoarei din 2021, când vom fi Capitală Culturală Europeană, va fi a orașului, nu a unei echipe, a unei șlehte, a unei mafii sau a unor partide. Este sărbătoarea Timișoarei și a timișorenilor. Mi-ar plăcea să văd toate instituțiile culturale implicate în acest demers, fiindcă ele sunt pilonii. Vreau să văd lucruri minunate, așa cum merită și a meritat dintotdeuna Timișoara”.

Cum va arăta 2019?

O conferință de presă organizată pentru a anunța programul pe 2019 a prilejuit consultantului artistic o ieșire în decor cu un mesaj nervos: presa să facă bine să promoveze proiectul, nu să cârcotească. Se promit programe care le continuă pe cele din anul precedent. Memoriile Cetății vor avea ca temă Revoluția, după Piața Libertății lumina va anima acum Piața Unirii, Teatrul ca rezistență, Bega! și arhivele digitale continuă și ele, în plus sunt prevăzute programe comune cu Novi Sad, capitală culturală europeană concomitent cu Timișoara și Eleusis. La nivelul asociației TM202 se perpetuează o compoziție stranie care explică mersul schiopătat al capitalei europene timișorene: nu există în board și nici în executiv persoane cu CV cultural relevant. Totuși, s-a produs o schimbare de la care se așteaptă ceva nou, cel puțin organizatoric: s-a retras președintele board-ului, controversatul milionar Emil Cristescu. A fost ales în loc inginerul Horațiu Rada, antreprenor Cons Electrificare Instal, cu care am avut o lungă discuție. Domnul Rada pare hotărât să facă ordine:

„Am demarat un audit extern ca să analizeze ce s-a întâmplat în toți acești ani. Suntem în plin proces de reorganziare, de revizuire a organigramei, de evaluare internă a oamenilor și lucrez la procedurile operaționale care vor fi date publicității după ce se vor aproba de către board, adică la reguli clare: cum se face selecția operatorilor culturali, achizițiile, identificarea evenimentelor, nivelul de negociere, cine semnează, la ce prețuri etc.”. L-am întrebat cum de nu s-au făcut în acești doi ani și de ce lipsesc structuri prevăzute în bid book ca Forumul regional consultativ, Consiliul de Audit, Guvernanță și Etică, sau organismul independent de evaluare: „Greu de spus, dar e sigur că e deficitară comunicarea, transparența pe achiziții, promovarea evenimentelor, a brandului TM2021… Timișorenii nu știu ce se întâmplă, deși ar vrea să se implice. Spre exemplu, s-au pus acele tuburi de beton. Sincer, în prima fază n-am știut nici eu, am întrebat-o pe doamna directoare ce sunt și abia atunci am înțeles cum s-a promovat actul cultural în câteva cartiere. Până în acest moment, în faza de start-up s-a făcut ceva, dar de acum motoarele trebuie turate. Timișoara 2021 nu se rezumă la Timișoara, ci este o umbrelă pentru întreaga regiune. Oamenii trebuie să se bucure de vecinătăți, de parteneriatele cu Carașul, cu Aradul, cu Serbia, de trasee turistice și culturale care să traverseze toată regiunea. Avem nevoie de forță, de imagine, de putere de reprezentare”, a precizat noul președinte al board-ului. În oraș se vorbește că ar fi omul Cristeștilor, și asta nu ar fi favorabil credibilității sale. Este sau nu omul lui Cristescu? Este implicat politic? Dl Horațiu Rada neagă cu tărie orice implicare în politică (fiindcă apartenența la Rotary nu înseamnă politică) și lămurește relația cu antecesorul: „Cu dl Emil Cristescu ne-am întâlnit de două ori în viață, o dată întâmplător, la un eveniment privat pe muntele Semenic, în urmă cu 8–9 ani, și a doua oară după ce am fost validat în board, când dumnealui nu și-a mai depus candidatura pentru poziția de președinte al board-ului, l-am întrebat cum a decurs proiectul, cum îl vede, dacă se va mai implica în susținerea lui. Nu sunt omul lui Cristescu, nu am obiective politice, sunt un cetățean care vrea să facă ceva pentru Timișoara”.

Dacă actualul președinte al board-ului va cădea în capcana lamentațiilor că nu ajung banii pentru un program cultural consistent, atunci rolul său se va reduce la alergarea după fonduri, riscând să piardă fondul.

*Proiect publicat pe PressHub și finanțat din programul european DGRegio

2 COMENTARII

  1. Se apropie data in care Timisoara va deveni capitala culturala si sacalii inca nu au reusit sa puna mina pe aceasta „afacere” pentru ei, asa ca ” scuipa cit mai mult ca doar va ramine ceva mizerie”.

Lasă un răspuns la georgica Renunțați la răspuns