Buna Vestire, Ziua Cucului

70

Buna Vestire ori Blagovestenie

Ziua Cucului, este o importantă sărbătoare creștină a fiecărei primăveri în amintirea momentului anunțării Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavriil că va deveni mama lui Iisus din Nazaret.
Atât tradiția catolică cât și cea ortodoxă susțin că Buna Vestire a avut loc în Nazaret, dar locurile delimitate exact diferă. În tradiția catolică locul este marcat de Bazilica Bunei Vestiri , iar în tradiția ortodoxă de biserica ortodoxă grecească a Bunei Vestiri.
Așa cum Crăciunul este în fiecare an la o dată fixă la fel și Buna Vestire trebuie să fie în același moment al anului. Este de fapt ziua începuturilor pentru credința creștină dar și a începuturilor de orice fel legate de noul anotimp al renașterii naturii. Poate din acest motiv este numită în popor și ziua Cucului, cel ce vestește primăvara.
Omul simplu din trecute vremi a legat o serie de credințe, obiceiuri și practici aflate sub semnul „prezicerii” norocului, a rodului pomilor fructiferi, a timpului probabil etc.
Buna Vestire făcută Mariei inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4, 4), adică împlinirea făgăduințelor și pregătirilor venirii lui Hristos. Maria este chemată să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviințând, a devenit Născătoare de Dumnezeu.
Uimindu-se de cele petrecute cu Maria, Sfântul Augustin își imaginează că se adresează îngerului, întrebând: „Spune-mi, îngere, de ce s-a petrecut aceasta cu Maria?”. Îngerul îi arată că răspunsul este cuprins chiar în cuvintele salutului: „Bucură-te, cea plină de har!” (cf. Sermo 291, 6). Origen observă că niciodată un asemenea titlu nu a fost dat unei ființe omenești și nu mai apare în niciun alt loc din Sfânta Scriptură (cf. In Lucam 6, 7).
Maria primește cu disponibilitate „valul de iubire” a lui Dumnezeu care se revarsă în ea. Și prin aceasta este o ucenică desăvârșită a Fiului ei, care, în ascultare față de Tatăl, își împlinește libertatea și tocmai astfel își exercită libertatea, ascultând.
O sărbătoare a „Vestirii Nașterii Domnului” se prăznuia în creștinismul răsăritean încă din anul 550, la 25 martie. În biserica romană s-a introdus mai târziu abia în sec. al VII-lea.

Obiceiuri ale acestei zile
Toți oamenii satului așteaptau să audă cucul cântând însă era nevoie să indeplineascătrei condiți: să aibă banii la ei, să nu fie flămânzi și să nu fie supărați.
„Blagovestenia o asteapta oamenii cu mare bucurie ca sa auda cucul cantand. Cucul cam pe la Buna Vestire pana la San Petru avea multe misiuni de indeplinit; el trebuia sa ne spuna viitorul sau sa ne aduca stiri despre iubitii si iubitele noastre”.
Țăranul folosea cucul ca un prezicător al viitorului
„Cucule,
Puiucule!
Câți ani îmi vei darui
Până ce eu voi muri?”
Ori:
„Cucule
Voinicule!
Câți ani îmi vei da
Pân m-oi însura (mărita)?”
Apoi, fiecare cântat al cucului se număra ca însemnând un an.
În crwedința celor mai multi români, cucul cântă de la Buna Vestie până la Sânziene sau Sân Petru, când se îneaca cu orz și nu mai poate cânta, prefăcându-se în uliu și petrecând astfel până la Buna Vestire viitoare.
Dar și mersul vremii tot acum se ghicea pe o lună înainte. Se credea că ața cum este timpul de Buna Vestire așa va fi de Paști.
Începând cu Buna Vestire, femeile din Banat se duc în pădure și aduc lemne uscate pe care le păstrează apoi pentru Joia cea Mare.
Astfel azi este o zi a bucuriei și a harului Maicii Domnului ce se răsfrânge asupra celor ce-i urmează în trăire smerită.

LĂSAȚI UN MESAJ