Prea puţin mediatizat, concertul lui Bob Geldof de la Timişoara, la Plai, a fost un adevărat eveniment. Controversatul artist, cu o carieră de peste 40 de ani în spate, a făcut senzaţie, ca de fiecare dată.
Muzician şi activist, înger şi demon, criticat de unii, lăudat de alţii, spaima liderilor politici, a unei părţi a clerului şi a oamenilor de afaceri, Sir Bob Geldof a fost distins cu ordinul de Cavaler al Imperiului Marii Britanii, maica Teresa i-a mulţumit şi a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace.
Au rămas în istorie mega-concertele sale Live Aid, pentru ajutorarea celor loviţi de foamete în Etiopia, şi cele din seria Live 8, gândite pentru a pune presiune pe liderii politici în vederea eradicării sărăciei din Africa.
Printre cei veniţi să-l vadă pe legendarul artist la Plai s-a aflat şi publicistul şi omul de televiziune Mimo Obradov, care şi-a amintit de primul concert al lui Geldof în România, în 1982, în plin comunism. Iată ce scrie timişoreanul despre Sir Bob Geldof pe pagina sa de Facebook:
„NU-MI PASĂ. BOB GELDOF LA TIMIȘOARA!
Pe la sfîrșitul anilor ’70, secolul fost, în Republica Socialistă România se mai putea mișca ceva dar numai ÎN, nu în AFARĂ. După 1979 Ceaușescu a luat-o razna, unii zic c-a fost cu bune și rele, dar noi, plebea, le-am simțit doar pe cele rele. Și hop!, asemenea unui gest divin într-o societate ateistă, ne trezim că vine formația The Boomtown Rats din Marea Britanie (așa era trecut pe afiș) să cînte la București. Anul era 1982. Nucleul punk timișorean era conectat , știa bine cine sînt The Boomtown Rats, ce piese tăioase, cu mesaj și atitudine, ce muzică eclectică au dar în spirit punk, ce show fac…
Motive multe și solide s-au adunat ca să lansăm strigarea să plecăm în grabă, în aceeași seară, spre București cu trenul rapid ce pornea din Gara de Nord la ora 23.11. Am umplut un vagon de clasa a doua. Noroc că era gol. Noi am fost șapte sau opt persoane. Nebuni… Unul, în graba plecării, și-a uitat aparatul video, cu care s-a întors precipitat de la un chef, pe o bancă din Piața Libertății. I l-a recuperat dimineața un prieten care trecea pe acolo venind de la același chef. Altul a uitat să-și cumpere bilet și a trebuit să-l ascundem între haine pe grătarul pentru valize din compartiment. A doua zi ne-a cinstit cu bere. La Bucale ne-au întîmpinat prietenii și am bîntuit toată ziua. După amiaza am ajuns la concert.
Primul spectacol a început la ora 17, iar al doilea la 19. A doua zi a fost încă un concert. Pentru noi un regal. Doză triplă! Trei concerte cu sala plină. În afară de noi și încă vreo cincizeci de rătăciți nici dracu nu știa de The Boomtown Rats, dar era trupă din Marea Britanie și asta i-a determinat pe oameni să vină. Era altceva… Nu vă povestesc cum a fost acum 34 de ani dar trebuie să recunosc c-am fost atît de impresionat încît, prima seară, după incidentul provocat de Bob Geldof cînd i-a smuls chipiul unui milițian din cordonul de pază de sub marginea scenei și l-a șutat ca pe o minge de fotbal în uralele publicului, am hotărît să-l întîlnesc. Împreună cu doi tovarăși de drum și un prieten bucureștean de la care luasem un disc cu The Mothers Of Invention, ne-am postat la ieșirea din spatele sălii în speranța că-i vom vedea și-i vom saluta pe frații irlandezi. Era și Mircea Baniciu acolo. Apar „șobolanii” , strîngeri de mîini, priviri ochi în ochi, mulțumiri… ce mai, au înțeles cît de însetați de libertate eram. Unul din ei (Pete Briquette, cred, care a fost alături de Geldof și în seara de 10.09.2016, la Timișoara) a remarcat discul ce-l țineam sub braț. „Oh, Mothers! Ascultați discuri din astea?!” Atunci mi-a venit ideea să-i rog să-mi semneze pe copertă. Am găsit un pix ieftin. Semnăturile lor abia se mai disting. Bob Geldof a remarcat: „ It’s a first time that a I sign on a Zappa record!” Ceilalți au rîs. Da, pentru noi, chiar dacă anul era 1982, referința încă era The Mothers Of Invention. Ei, în schimb, știau că era Frank Zappa. Pentru noi pe atunci era The Boomtown Rats – trupă punk, new wave, pe a cărei muzică dansam pogo la chefurile punkiste din Plopi, de pe strada Grivița Roșie sau de la Peciu Nou. Acum știm că este vorba de Bob Geldof. Sir Bob Geldof. Acum știe și el.
I don’t mind, I don’t mind, I don’t mind at all!
Așa a început concertul de aseara, la ora 22.01 fix, la scena World Music, la ediția a XI-a a Festivalului Plai. Fără nicio prezentare, fără regie de scenă și salutări cordiale. Bob Geldof parcă voia să ne păcălească. Nu-mi pasă, dar nu-mi pasă deloc!
În următoarele 106 minute ne-am convins cu toții că lui Bob Geldof încă îi pasă. Chiar îi pasă mult. (Sfîrșitul primei părți, poate o scriu și pe a doua… nu promit) Mimo Obradov”