Odată cu inaugurarea Arenei Naționale, la România – Franța 0-0 în septembrie 2011, România a intrat pe harta țărilor cu stadioane ultramoderne.
Pentru că, să nu ne ferim de cuvinte: acest stadion chiar este unul de top, comparabil cu aproape oricare altul din lume. Vă spune asta cineva care a fost de multe ori pe Arenă.
Pe cale de consecință, stadionul ridicat pe locul fostului 23 August a primit găzduirea a două mari evenimente ale fotbalului internațional, finala Ligii Europa 2012 și meciuri la turneul final Euro 2020.
În noiembrie trecut, după drama de la Colectiv, abia atunci, cineva – pompierii, Primăria, nu contează cine – s-a autosesizat: stadionul n-avea autorizație pentru incendiu. N-a avut niciodată. În acest timp, din 2011 și până în 2015, mai bine de patru ani, pe Arenă s-au tot jucat meciuri și nu s-a întâmplat, din fericire, nimic. Poate vă amintiți de Steaua – Chelsea 1-0, din optimile Cupei UEFA 2013, cu stadionul gemând de lume, ca pe vremurile 23 August-ului, când nu existau scaune și reglementări, de tot felul și tot mai stupide, UEFA.
Dar lucrurile astea se știu. Au trecut, din noiembrie încoace, vreo patru luni și stadionul ăsta tot închis stă. Nimeni nu își asumă nimic. Nimeni dintre cei care ar trebui să o facă.
Cei care au autorizat (sau nu) construirea acelui acoperiș care e acum cheia de boltă a întregii afaceri. Firma constructoare, care a avut tot interesul (financiar) să ridice retractabilul. Cei care, atâția ani, n-au observat că Arena n-are autorizațiile pentru incendiu, și n-au observat asta nici măcar când pe stadion s-au lansat artificii ca la Revelion, la finala Cupei Ligii 2015. Cei care s-au trezit, după Colectiv, că trebuie autorizări. Cei care pot legifera și omologa odată blestematul ăsta de acoperiș, valabil peste tot în lume, inclusiv în Germania, dar nu și la noi, care putem fi, iată, mai catolici decât Papa. Cei care pot da autorizația aia de incendiu. Cei care dețin Arena, și nu vor să-și asume nicidecum responsabilitatea redeschiderii ei.
Tot acest lanț este o oglindă fidelă a blestemului abătut asupra societății românești postdecembriste.