0.1 C
Timișoara
joi 13 februarie 2025

Bijuteria tehnică „Resicza 2” a fost descoperită întâmplător de câțiva școlari la Câmpia Turzii

Odată cu intrarea provinciei Banatului în sfera de influență europeană după îndepărtarea administrației otomane a început și alinierea economică la cerințele unui comerț european. La început această parte de lumea a avut doar un rol militar de avanpost înaintat de apărare al imperiului habsburgic față de o posibilă încercare de recuperare a teritoriului de către trupele Înaltei Porți.

La scurt timp a fost remarcat și potențialul uriaș de producție agricolă. Pământurile extrem de fertile au dus la o adevărată explozie a producției de cereale dar și alte roade ale pământului ce puteau fi ușor vândute pe întreg teritoriul împărăției. Pentru acest sop au fost aduși și primii coloniști, ca forță de muncă necalificată la lucrările câmpului. Dar adevărata dezvoltare economică a venit pe la mijlocul secolului al XVIII-lea când încep să producă manufacturile e tot felul. Aproape că nu era domeniu care să nu fie îndestulat cu materiale, scule, minereuri, produse în această zonă. Sincronizarea cu revoluția industrială venită in Anglia și răspândită în tot vestul european, a venit cu doar în secol întârziere și pe meleagurile bănățene. La început doar cu mici ateliere de familie ce acopereau nevoile comunităților locale dar după trecerea în secolul al XIX-lea apar marile fabrici cu specialiști locali ar și aduși in întreaga lume.

Marfa excedentară trebuia transportată și vândută. Canalele de navigație și transportul cu care trase de animale nu mai era îndestulătoare de la mijlocul secolului XIX. Volumul de mărfuri era tot mai mare. Marea găselniță a transportului pe șine ce începuse timid în vechiul Albion a devenit rapid o necesitate pentru întreg continentul.
Descoperirea și apoi perfecționarea motorului cu abur au marcat un moment important în istoria omenirii; începutul revoluției industriale, dar și al istoriei locomotivei cu abur. În locul vagoanelor trase de cai apar trenurile propulsate de locomotive cu abur.

Primele locomotive
Necesitatea construirii locomotivei a fost dată de problema transportului minereului din zonele de extracție. La început s-a utilizat tracțiunea animală. Dar caii de tracțiune aveau putere limitată și durata vieții redusă.
Continuând creația predecesorilor săi, Denis Papin, Thomas Newcomen, James Watt și alții, care au adus o serie de inovații mașinii cu abur, inginerul galez Richard Trevithick (1771 – 1833) construiește, în 1803, prima locomotivă cu abur din lume. Locomotiva, numită Tram Engine, consta dintr-o mașina cu abur de înaltă presiune, transpusă pe roți cu bandaje netede. Aceasta era destinată circulației pe drumuri, nu pe căi ferate, iar acestei invenții nu i s-a acordat prea mare atenție.
În 1804, Matthew Murray din Leeds inventează o locomotivă cu abur care se deplasa pe șine din lemn. Este văzută și de Richard Trevithick, înainte ca acesta să construiască prima sa locomotivă.
În 1804, Trevithick realizează o a doua locomotivă asemănătoare. Aceasta a remorcat, la 22 februarie 1804, pe traseul Pen-y-darran – Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tone-forță, fiind atinsă viteza maximă de 8 km/h.[3] În 1805, a fost construită, după planurile lui Trevithick, o variantă îmbunătățită a locomotivei din 1804. Deoarece greutatea ei (peste 8 tone) nu-i permitea să circule pe șinele de atunci care erau din lemn sau fontă, locomotiva avea să fie utilizată ca mașină staționară.
La 19 iulie 1808, Trevithick prezintă la Londra, pe o linie circulară demonstrativă, amplasată pe un teren împrejmuit (locodrom), locomotiva Catch Me Who Can („Să mă prindă cine poate”). Aceasta a atins o viteză fabuloasă pentru acea epocă de 20 km/h.

Dar primele locomotive cu abur cu adevărat moderne aveau să fie construite abia după invenția lui George Stephenson in 1814. El este considerat inventatorul primei locomotive cu abur, în accepția actuală, adică destinată numai căilor ferate și nu altor tipuri de drumuri.
George Stephenson (1781 – 1848) realizează în 1814 locomotiva Blücher cu simplă aderență ale cărei prime probe au fost efectuate în același an, la 25 iulie. Locomotiva era asemănătoare celor utilizate de Blenkinshop, însă fără cremalieră. La 27 iulie 1814, Blücher remorchează pe o distanță de 6 km, o încărcătură de 30 tf. La 6 martie 1815, G. Stephenson și Ralph Dodds (1792 – 1874) pun în circulație, pe liniile minei Killingworth, o a doua locomotivă la care transmisia prin angrenaje era înlocuită cu o transmisie prin lanț. Un an mai târziu, în 1816, G. Stephenson și William Losch (1770 – 1861) au brevetat o locomotivă al cărei cazan se sprijinea pe resorturi cu abur. Astfel de locomotive au fost utilizate în mai multe mine engleze.

RUMÄNIEN, Reșița
– Freilicht-Lokomotiven-Museum
– Dampflokomotive „RESICZA” = „No 2”
– Lok auf Podest von links (ausgezoomt)

Exif JPEG


Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița

Lungul șir de invenții și inovații au dus foarte repede la dezvoltare ransportului pe calea ferată.
Începutul locomotivelor în partea noastră de lume se leagă de regiunea Banat. Prima cale ferată adevărată (care să nu folosească tracțiunea animală) a fost Oravița-Baziaș, folosită pentru transportul cărbunelui, pe care circulau locomotive cu abur aduse din Austria. Despre acel episod am vorbit pe larg într-un articol mai vechi din șirul nostru de călătorii prin Banatul de ieri.
Prima locomotivă cu abur construită pe meleagurile noastre a fost în anul 1872 la Reșița. Locomotiva avea ecartament îngust (948 mm), a fost construită după proiectul lui John Haswell și denumită Resicza 2. Aceasta a venit ca o necesitate internă a uzinei reșițene ce se dezvoltase în asemenea măsură încât a apărut necesitatea unui transport uzinal intern. Materialele și semifabricatele erau transportat între secții cu locomotiva. Dar dacă totul s-ar fi oprit la acest stadiu acea mică locomotivă ar fi fost doar în simplu fapt divers în istoria tehnicii. În realitate a fost doar primul pas spre o aventură de aproape un secol. Locomotivele construite la Reșița aveau să ajungă legendă.

Locomotivă Reșița este o denumire generică pentru locomotivele cu abur produse între 1872 și 1968 în cadrul Uzinelor de Fier din Reșița. În această perioadă au fost produse 1461 de locomotive de le mai diferite mărimi.
În 1872 a fost produsă la Reșița prima locomotivă, denumită „Resicza”, cu ecartament de 948 mm, proiectată de John Haswell, directorul fabricii de locomotive „St. E. G.” din Viena, având numărul de circulație 2. Numărul 1 a fost atribuit locomotivei „Szecul”, fabricată la Viena.
Pe 14 septembrie 1926 ieșea pe porțile uzinei din Reșița locomotiva cu abur 50.243 „Regele Ferdinand”, prima locomotivă construită în România în perioada interbelică. Între anii 1926-1960 în România s-au construit 10 tipuri de locomotivă cu abur pentru cale normală și trei tipuri pentru cale îngustă, în total 1.207 exemplare: 797 la Uzinele Reșița și 410 la Uzinele Malaxa din București. În anul 1960 producția de locomotive cu abur s-a sistat, industria românească profilându-se pe producția de locomotive diesel și electrice.

Cum această bogăție de istorie tehnică trebuia păstrată și arătat celor ce vor să vină a apărut ca o necesitate obiectivă prezentarea acestor minunății într-un muzeu. Era destul e greu să fie construită a hală închisă la vremea anului 1972 cu economiile impuse atunci e regimul de putere proletară. S-a ajuns la soluția de compromis ca muzeul să fie în aer liber. La cea vreme era considerată cea mai mare colecție muzeală de această factură.
Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița este o colecție inedită ce ilustrează progresul de aproape un secol al mersului pe sine și cuprinzând locomotive reprezentative pentru evoluția acestei industrii.

Muzeul locomotivelor cu abur din Reșița se află în zona Triaj a municipiului Reșița.

Muzeul a fost inițiat și fondat în 1970 de inginerul Mircea Popa, pe atunci director al fabricii de locomotive din Reșița. Inaugurarea a avut loc la 29 aprilie 1972 cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la construcția de locomotive la Reșița, unde au fost produse în total 1491 de locomotive cu abur din 1872 până în 1964 înainte ca producția să fie trecută la locomotive diesel și electrice. În 2004, muzeul a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice din România (LMI) (cod: CS-II-a-A-10905).
După înființarea sa în 1972, muzeul a fost condus inițial de fabrica de locomotive și după 1991, de UCMR (Uzina Constructoare de Mașini Reșița), una dintre cele două companii succesoare ale acesteia. Cu toate acestea, UCMR a neglijat întreținerea muzeului, astfel că la începutul anilor 2000 acesta era într-o stare proastă și avea mare nevoie de renovare.
În prezent parcul are expuse un număr de 16 locomotive istorice cu abur din diferite secole, dintre care 14 au fost fabricate la Reșița, cât și cele mai importante modele germane și austriece produse sub licență. Alte două sunt construite în alte uzine (Viena și Budapesta). Muzeul oferă astfel o imagine de ansamblu nu numai asupra istoriei locomotivelor cu abur din România, dar și despre Germania și Austria.

Cea mai importantă piesă este locomotiva „Resicza”, cea care întâmpină vizitatorii la intrarea în parc. Mașinăria este urcată, așa cum merită, pe un postament înalt pentru a putea fi văzută în măreția ei. Aceasta face parte dintr­-o serie de locomotive construite aici începând cu anul 1872 după un prototip construit la Viena după proiectul lui John Haswell, destinat rutei montane Reșița-Secu.
„Resicza” este și cea mai veche locomotivă din parc (de fapt este prima locomotivă cu aburi construită în zona central-estică a Europei), fiind fabricată în anul 1872 (în 1829 George Stephenson construiește locomotiva „The Rocket”), iar cea mai nouă este locomotiva de ecartament îngust CFR 764.001 din anul 1958.
Epoca construirii locomotivelor cu abur a luat sfârșit în anul 1964, când începe construcția de locomotive Diesel și mai apoi a celor electrice.

Câteva date despre exponatele din muzeu

Cea mai importantă și mai proeminentă piesă a expoziție este „RESICZA”. A fost produsă la Reșița în 1872 ca prima locomotivă din sud-estul Europei. Avea ca model locomotiva Viena Haswell „SZEKUL”.
Șeful de atunci al fabricii de locomotive StEG din Viena, John Haswell, proiectase o locomotivă specială pentru funcționarea în văi cu raze de curbe strânse. Această așa-numită locomotivă Haswell, denumită „SZEKUL”, a fost transportată de la Viena la Reșița într-o operațiune complexă: mai întâi cu vaporul pe Dunăre de la Viena până în portul dunărean Baziaș, apoi pe linia de cale ferată de la Baziaș la Oravița, finalizată în 1854, iar în cele din urmă pe o platformă foarte solidă trasă de 36 de boi de la Oravița la Reșița.
SZEKUL a fost prima locomotivă cu abur care a funcționat în Banat în 1871. În același timp, a servit ca model pentru tipul Bt-n2, pe baza căruia a fost produsă „RESICZA” în 1872 și modelele surori „BOCSAN” și „UNGARIA” în 1873. UNGARIA a fost adusă la Viena în 1873 și prezentată la Expoziția Mondială de acolo în 1873. Mai târziu a fost prezentată la Expoziția Mileniului de la Budapesta în 1896 ca prima locomotivă cu abur „construită vreodată în Ungaria cu materii prime maghiare”.

Celelalte șase locomotive fabricate la Reșița până în 1918 nu mai purtau nume și erau alte tipuri: patru de tip D-n2 (model StEG 54 Orient) în 1884, 1894 și 1898 și două de tip Ct-n2 (model StEG 123). ) în anii 1894 și 1898.
„RESICZA”, așa-numita locomotivă Haswell, este a doua dintr-un total de patru locomotive cu abur din seria StEG 52 cu aranjamentul roților Bt-n2. Are o lățime de ecartament de 948 mm, două osii și patru roți motoare cu un diametru al roții de 711 mm. Are 4470 mm lungime. Rezervorul de apă are un volum de aproximativ 2 m³. Are o greutate goală de 9,5 tone și cântărește 11,5 tone când este gata de funcționare. Doi cilindri cu un diametru de 237 mm îi conferă o forță de tragere de 1125 kgf (termen istoric „kilogram forță”, corespunzător la 11032 Newtoni). Viteza maximă permisă a fost de 11 km/h.
După „SZEKUL” importat de la Viena în 1871, „RESICZA” a început să funcționeze ca a doua locomotivă pe linia Reșița–Secu în 1872 și, din 3 septembrie 1873, pe noua linie Reșița-Bocșa. Prin urmare, purta un semn cu inscripția „2”, care poate fi văzut în fotografiile vechi și a fost pierdut în 1948.
„RESICZA” a fost în funcțiune între 1872 și 1937. După ce a fost scoasă din funcțiune, a fost folosită ca generator de abur în Câmpia Turzii pentru o perioadă desul de lungă.

După folosirea sa în Câmpia Turzii, „RESICZA” a fost considerată pierdută până când a fost redescoperită accidental de către școlari pe o cale ferată dezafectată din apropierea orașului, în 1957. A fost readusă la Reșița în 1961 și expusă inițial pe o linie de lângă fabrica de locomotive, care era încă în funcțiune. În cele din urmă, în 1972, a fost adus în cartierul Triaj pentru a servi drept atracție principală a muzeului în aer liber care a fost deschis în același an.
La început a fost cunoscută drept locomotiva numărul „UNU” ( 1) în mod eronat. În timp, plăcuța originală pierdută cu numărul „2” a fost înlocuită greșit și incorect cu o plăcuță cu numărul „1”, așa cum era purtată de „SZEKUL”, prima locomotivă folosită în România. Prin urmare, există fotografii timpurii ale „RESICZA” expuse în muzeu cu semnul incorect istoric „1”. Acest semn fals a fost îndepărtat și înlocuit în 2012 cu o replică exactă istoric a originalului cu numărul „2”, astfel încât locomotiva a revenit la aspectul inițial.

De la deschiderea muzeului în 1972, „RESICZA” a stat pe un piedestal de piatră în centrul muzeului în aer liber. Aceasta purta inițial o plăcuță cu inscripția „ACESTA LOCOMOTIVA S-A FABRIVAT LA RESITA IN ANUAL 1872” (engleză: „Locomotiva de aici a fost fabricată la Reșița în 1872”) și completa placa cu numărul incorect „1” pe locomotivă. Placa de pe bază a fost înlocuită. În inscripția scrie acum: „Prima locomotiva cu abur fabricată în România, la Reșița, în anul 1872” (în engleză: „Prima locomotivă cu abur fabricată în România în 1872, din Reșița”). Acum, pentru corectitudine trebuie spus că într-adevăr este prima locomotivă fabricată la Reșița. Doar că atunci teritoriul încă nu aparținea României.

, or

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Alte subiecte :

Grupul de firme BEGA a încheiat patru noi contracte cu Romgaz, în valoare de 43 milioane de lei, prin Foraj Sonde Craiova SA

Compania de servicii petroliere Foraj Sonde Craiova (simbol bursier FOSB), partea a Grupului de firme BEGA, a anunțat încheierea a patru contracte cu producătorul...

Peste 100 de furnizori specializați în organizarea de evenimente, prezenți în acest weekend în Iulius Town, la Târgul pentru Mirese

Sărbătoarea iubirii voastre începe acum! În perioada 14 – 16 februarie 2025, Iulius Congress Hall găzduiește Târgul pentru Mirese, locul ideal unde viitorii miri...

Cum să avansezi în carieră

Citește și :