O linie istorică, cu o vechime de 130 ani, se va închide începând cu data de 1 Martie, calea ferată Simeria – Hunedoara.

Circulaţia pe linia respectivă s-a redus de la o zi la alta odată cu restructurarea Combinatului Siderurgic Hunedoara.

O bună perioadă de timp calea ferată a fost închiriată de Regio – Trans Călători (firmă privată), însă nici acestora nu a mai fost rentabilă, ceea ce a făcut ca SNCFR Călători să o închidă definitiv circulaţiei, pe o distanţă de 18 km cât este între cele două oraşe. SNCFR a luat această decizie după ce pe linie aproape că nu se mai circula. Chiar și vagoanele  celor de la Regio Trans circulau în ultimul timp mai mult goale, societatea privată de transport suspendându-şi activitatea din lipsă de călători.

În plus, staţia CFR Hunedoara se află într-o situaţie deplorabilă, tavanul acesteia prăbuşindu-se, ceea ce a dus la închiderea ei în urmă cu câteva luni deoarece reprezenta un real pericol pentru călători.

Tronsonul feroviar Hunedoara – Simeria a fost construit între anii 1883 şi 1884, în urma unui proiect realizat de societatea Deutch & Haas, iar la începutul lunii iunie a anului 1884, calea ferată a fost dată în folosinţă, fiind nevoie de o astfel de investiţie datorită dezvoltării siderurgiei în oraşul de pe Cerna. În 1984 linia a fost electrificată.

Staţia CFR Hunedoara a fost construită în anii 1950,  clădirea  adăpostind în interiorul ei două fresce unice, zugrăvite în aceeaşi perioadă, în stilul realist-socialist. Unul dintre tablouri înfăţişează o scenă din vechile uzine ale oraşului, menită să aducă omagii constructorilor şi oţelarilor din combinatul siderurgic, iar al doilea tablou oferă detalii despre modul în care hunedorenii petreceau în acei ani la iarbă verde, pe dealurile oraşului, înconjuraţi de decorul din care fac parte primele cartiere de blocuri ale Hunedoarei şi furnalele din anii 1950 ale oraşului.

Dar acum şi frescele sunt degradate, pereţii gării fiind încărcaţi de igrasie.

Municipiul Hunedoara, care pe vremuri era emblema judeţului cu acelaşi nume, datorită siderurgiei, acum  a rămas doar o amintire, plin de pensionari şi şomeri, fără vreun viitor pentru tineri.

Mihaela Păunescu